Nu eşti învins decât dacă refuzi lupta. – Mircea Eliade

vineri, 18 februarie 2011

Dresda, 13/14 februerie 1945. Un masacru care nu se uită!

DRESDA 1945: CRIMĂ CU PREMEDITARE!

4 comentarii:

Anonim spunea...

Au meritat-o.
Corneliu.

SoldatulDac88 spunea...

Ai aparut, Corneliu?! Vezi, asta este adevarata fata a evreului. Lipsit de orice sentimente umane in fata unui genocid teribil. Va inventati suferintele pentru a stoarce de bani un popor harnic, poporul german. Si, in acelasi timp, va mai frecati o data mainile murdare de sange bucurandu-va, chiar si dupa 65 de ani, de crimele odioase comise de executantii vostri impotriva unei populatii civile lipsite de orice fel de aparare si inocenta. Der ewige Jude!...

Anonim spunea...

bestiile de adunaturi americane si engleze s-au razbunat deoarece s-a dovedit superioritatea antiaierienei germane care in anumite etape ala razboiului a distrus cam 80 - 90 % din aviatia de carpa americana si engleza iar hitler a ordonat sa nu fie aparat orasul dresda intimp ce goebbells sustinea apararea si lauda pe trgatorii germani ,putini patrioti precum goebbells care-si iubea semintia si era si cazul

Anonim spunea...

de remarcat ca berlinul ca si dresda putea fi aparat ,mai ales ca nici americanii ,nici englezii n-au reusit sa intre in berlin decat dupa.. si mai mult exista capacitatea de depresurare a berlinului,si incercuire si nimicire a celor noua armate sovietice extrem de bine descoperite si fara alt suport,la fel ca si posibilitatea de ocupare a moscovei in dec. 1941,dar de fiecare data s-a opus hitler,tot timpul a procedat astfel

Trimiteți un comentariu

Vă rugăm ca înainte de a vă expedia mesajul să vă alegeți un nume pentru a nu crea confuzii în dezbateri. Mulțumim pentru înțelegere.
Dacă nu aveți de spus nimic constructiv, nu scrieți. Nu vor fi publicate comentarii lipsite de sens sau în care sunt atacate organizații naționaliste și membri ai acestora.
„Fiecare va trebui să știe că pentru atitudinea sa va răspunde. Nu poate trăi pe lume o nație dispusă la toate părerile, la toate atitudinile...”