Valul de refugiaţi din Africa de Nord se revarsă fără încetare asupra Europei. UE caută soluţii pentru a gestiona problema imigraţiei. Ministrul de Interne al Bavariei ia în calcul reintroducerea controalelor vamale.
Răsturnările de regim din statele nordafricane au drept consecinţă migraţia în masă. Duminică (10.04.2011) au acostat pe insula mediteraneană Lampedusa peste 700 de noi refugiaţi. Din ianuarie încoace, de la răsturnarea preşedintelui tunisian Ben Ali, cifra totală a migranţilor se ridică la 22 000. Italia refuză să le ofere azil, autorităţile le acordă, în schimb, permise de şedere, cu care refugiaţii pot călători şi pe teritoriul altor state europene.
Uniunea creştin-socială intenţionează supravegherea graniţei cu Austria
Aceste măsuri administrative au provocat critici vehemente din partea Germaniei şi a Franţei. Ministrul bavarez de Interne, creştin-socialul Joachim Herrmann (CSU), a ameninţat chiar cu reintroducerea controalelor vamale. „Nu vom accepta ca guvernul italian să-i declare pe tunisieni pur şi simplu turişti pentru a-i strămuta astfel în alte state europene“, a declarat Herrmann într-un interviu acordat publicaţiei "Welt am Sonntag". Şi omologul său din Hessa, creştin-democratul Boris Rhein (CDU), preşedintele Conferinţei miniştrilor germani de interne (IMK), a declarat că trebuie luată în considerare reintroducerea controalelor la graniţe .
Şi francezii se opun planurilor de gestionare a problemei refugiaţilor din Italia. Numeroşi tunisieni au rude în Franţa iar guvernul de la Paris se teme de un nou val de migraţie.
În problema refugiaţilor, UE nu este solidară
În opinia lui Hermann, precum şi a colegului său de partid, Hans-Peter Uhl, expertul CDU în Bundestag în domeniul afacerilor interne, Italia este suficient de încăpătoare pentru a adăposti, cel puţin în primă fază, singură, masele de refugiaţi. Ambii politicieni susţin că migranţii trebuie repatriaţi cât de curând, altminteri „întreaga politică elaborată de statele membre ale UE în domeniul dreptului de azil şi al dreptului străinilor ar deveni maculatură.“
Realitatea este însă că politica de azil a UE este controversată. Potrivit regulamentului în vigoare, refugiaţii nu pot depune cerere de azil decât în statul în care au pătruns pentru întâia oară pe teritoriul comunitar. Aceasta prevedere vizează în principal state mediteraneene precum Italia, Grecia, Malta sau Spania, care se simt astfel abandonate de restul Uniunii în faţa acestei provocări. Premierul italian Berlusconi a lansat un nou apel omologilor săi europeni de a manifesta mai multa solidaritate cu ţara sa în această privinţă.
Consultări la nivel înalt
Miniştrii de Interne ai UE se reunesc astăzi (11.04.2011) la Luxemburg, pentru a adopta o atitudine comună faţă de refugiaţi. Comisarul european de resort, Cecilia Malmström, a solicitat, la rândul său, mai multă solidaritate din partea statelor membre ale Uniunii, sugerându-le şi statelor care nu sunt afectate în mod direct de această problemă, să participe la preluarea refugiaţilor.
Italia intenţionează reactivarea unei clauze de securitate din 2001, care impune repartizarea automată a refugiaţilor în toate statele membre ale UE, în cazul în care valul imigraţiei ia amploare. În prezent, doar Malta sprijină reactivarea clauzei. Malmström doreşte, de asemenea, extinderea misiunii Agenţiei de control a graniţelor comunitare Frontex, având în vedere sporirea efectivelor de grăniceri ai UE, dar şi a competenţelor acestora. Aceste intenţii sunt aspru criticate de biserici şi de organizaţiile umanitare, în opinia cărora expulzarea refugiaţilor nu este o dovadă de creştinism şi umanism.
Autor: Nicole Scherschun/Ana-Maria Fischer-Dieskau
Redactor: Ioachim Alexandru
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
Vă rugăm ca înainte de a vă expedia mesajul să vă alegeți un nume pentru a nu crea confuzii în dezbateri. Mulțumim pentru înțelegere.
Dacă nu aveți de spus nimic constructiv, nu scrieți. Nu vor fi publicate comentarii lipsite de sens sau în care sunt atacate organizații naționaliste și membri ai acestora.
„Fiecare va trebui să știe că pentru atitudinea sa va răspunde. Nu poate trăi pe lume o nație dispusă la toate părerile, la toate atitudinile...”