În urma Consiliului de coroană, din 27 iunie 1940, Carol al II-lea scria: “Consilliul are loc şi am ieşit din el amărât şi dezgustat, toţi acei care făceau pe eroii la prânz s-au dezumflat. Numai 6 voturi, din cei 26 prezenţi, am fost pentru rezistenţă. Numele lor merită să fie înscrise cu litere de aur în cartea demnităţii româneşti: Nicolae Iorga, Victor Iamandi, Silviu Dragomir, Traian Pop, Ştefan Ciobanu, Ernest Urdăreanu”.
Teroarea roşie
Astfel, la 28 iunie 1940, trupele sovietice au intrat pe teritoriul românesc. Ce a însemnat asta pentru populaţia teritoriilor ocupate se cunoaşte.
„28 iunie 1940 este cea mai grea şi cea mai neagră filă din istoria neamului nostru, Basarabia română. În acea după-amiază de duminică basarabenii i-au întâmpinat pe malul Nistrului cu pâine şi cu sare, iar în loc de mulţumire soldaţii ruşi au ordonat să fie arestaţi cei mai buni gospodari ai satului. După ce au intrat în sat, au rupt şi au călcat în picioare tricolorul românesc, iar în loc au pus „flagul” lor roşu cu seceră şi ciocan. Din acea zi neagră s-au început crimele ocupanţilor comunişti pe teritoriul Basarabiei. Toţi gospodarii erau arestaţi, „cercetaţi” şi apoi dispăreau fără urmă. Asta se numeşte eliberare?”, se întreabă, în Timpul.md, Boris Vasiliev, din Sărăteni, Teleneşti, profesor şi autor al cărţii „Stalin mi-a furat copilăria”. El spune că, deşi era copil, a fost nevoit să îndure gerul siberian, fiind de două ori deportat împreună cu familia sa…
Avea numai opt ani când au venit trupele sovietice în Basarabia, dar îşi aminteşte în detalii acea zi odioasă de 28 iunie 1940. În acea duminică, pe la ora patru după-amiază, de pe malul stâng „au început să vină spre Basarabia luntri cu soldaţi înarmaţi „cum vin lăcustele peste grâne”. Neştiind ce urmează să se întâmple, pe mal se adunase tot satul.
O sinteză a ceea ce a însemnat ocupaţia bolşevică a fost publicată anul trecut de ziarul Timpul de la Chişinău, aşa cum a fost ea alcătuită de Comisia pentru studierea şi aprecierea regimului comunist totalitar din R. Moldova:
1)extinderea dictaturii Partidului Comunist Unic in zonele incluse in RASS Moldoveneasca si misiunea de subminare si subversiune a acestei entitati in raport cu Romania si populatia din Basarabia, de cap de pod al revolutiei mondiale bolsevice;
2) instituirea unui mecanism diabolic de represiune (CeKa, GPU, OGPU, NKVD, NKGB, MGB, KGB, Justitie si Procuratura) si aplicarea terorii in masa;
3) decretarea si aplicarea unei legislatii discriminatorii antiumane;
4) impunerea unei ideologii a urii de clasa, a urii fata de fiinta si demnitatea umana, exacerbarea propagandei anticrestine si a xenofobiei;
5) mutilarea spirituala a moldovenilor prin impunerea unei limbi artificiale, straine de limba romana, si a unei identitati contrafacute ideologic;
6) interzicerea cugetului liber, a dreptului de asociere, a liberei initiative, exterminarea si marginalizarea intelectualitatii;
7) lichidarea taranimii ca clasa prin colectivizarea fortata si deportarile de la inceputul anilor 30 ai secolului XX;
8) foametea cumplita din anii 1932-1933;
9) declansarea represiunilor impotriva asa-numitelor „elemente antisovietice” si „nationaliste” de la mijlocul anilor 30 ai secolului trecut, deportarea si exterminarea in masa a oamenilor prin deciziile unor institutii extrajudiciare, ale asa-numitelor „troica”;
10) ocuparea, prin dictat, la 28 Iunie 1940, a Basarabiei, Nordului Bucovinei si tinutului Herta, in urma tranzactiei sovieto-germane din 23 august 1939 si a intelegerilor secrete ulterioare dintre URSS si Germania nazista;
11) realizarea unui transplant de sistem sovietic in teritoriile romanesti ocupate si impunerea cu forta a regimului totalitar comunist;
12) aplicarea terorii impotriva fruntasilor vietii publice, intelectualilor, slujitorilor cultelor si oamenilor simpli ramasi in teritoriile ocupate, comiterea unor asasinate din motive de ura de clasa;
13) exodul fortat al zecilor de mii de oameni, intelectuali, in primul rand, din teritoriile ocupate de URSS;
14) formarea abuziva a RSS Moldovenesti si sfartecarea teritoriala a Basarabiei;
15) interzicerea alfabetului romanesc si a limbii romane si impunerea alfabetului rusesc, prin Hotararea Consiliului Comisarilor Poporului al URSS din 11 noiembrie 1940;
16) anularea abuziva a dreptului la cetatenia romana prin Decretul Prezidiului Sovietului Suprem al URSS cu privire la restabilirea cetateniei sovietice de catre locuitorii Basarabiei si la dobandirea ei de catre locuitorii Bucovinei de Nord din 8 martie 1941;
17) deportarea in regiunile indepartate ale URSS a zecilor de mii de oameni nevinovati la 13 iunie 1941;
18) mobilizarile fortate antebelice si postbelice a zecilor de mii de tineri pe santierele de munca (FZO) din URSS si inrolarea lor in Armata Sovietica;
19) arestarile si epurarile operate de organele sovietice de represiune in primii ani postbelici;
20) foametea organizata din 1946-1947;
21) deportarea in regiunile indepartate ale URSS a zecilor de mii de oameni nevinovati la 6 iulie 1949;
22) lichidarea proprietatii private, confiscarea bunurilor materiale ale taranilor si colectivizarea satului;
23) prigoana impotriva Bisericii si a slujitorilor cultelor, inchiderea, profanarea si demolarea locasurilor de cult;
24) deportarea pentru credinta in regiunile indepartate ale URSS la 1 aprilie 1951 a credinciosilor confesiunii „Martorii lui Iehova”;
25) ofensiva ideologica si propagandistica impotriva scriitorilor si valorilor noastre nationale;
26) sovietizarea, rusificarea si deznationalizarea populatiei prin sistemul de educatie si cultura, aparatul administrativ, mass-media si propoganda;
27) manipularea si deformarea constiintei identitare prin falsificarea istoriei, impunerea unor ritualuri, monumente si simboluri straine firii noastre;
28) negarea identitatii romanesti a populatiei majoritare si inocularea romanofobiei;
29) instrumentarea unui regim al „terorii memoriei”, al controlului, al constrangerilor si al persecutiilor individualitatii umane pentru cea mai mica incercare de gandire libera in raport cu regimul totalitar comunist;
30) promovarea unei industrializari si urbanizari de tip colonial, cu grave consecinte pe plan etnodemografic;
31) inregistrarea unor mari dezechilibre ecologice si a unor urmari nefaste pentru sanatatea populatiei in urma experimentelor in sfera agriculturii bazate pe chimizarea si concentrarea excesiva a productiei agricole;
32) formarea unei caste privilegiate a aparatului de partid, a nomenclaturii care a confiscat si a concentrat puterea absoluta, a profitat de aceasta si a parazitat pe spatele cetatenilor simpli, servind interese straine.
Mentalitatea stalinistă a Alianţei pentru Integrarea Europeană 
În anul 2010, presedintele interimar de atunci al Republicii Moldova, Mihai Ghimpu, a cerut Rusiei să-şi retragă trupele si munitia din regiunea transnistreana printr-un decret prezidential semnat pe 24 iunie. Prin acest Decret, presedintele basarabean a declarat ziua de 28 iunie Yi de comemorare a ocupatiei sovietice. “Federatia Rusa, in calitate de succesor de drept al URSS, trebuie sa-si retraga neconditionat, urgent si transparent trupele si armamentul de pe teritoriul Republicii Moldova”, a spus presedintele interimar Ghimpu. El a declarat ca angajamentul de la summitul OSCE de la Instanbul din 1999, cu privire la retragerea trupelor de pe teritoriul Republicii Moldova este asumat de Rusia in fata institutiilor internationale. De asemenea, potrivit Decretului prezidential, anual, pe 28 iunie, zi vor fi coborate in berna drapelele de stat in toate localitatile republicii, se vor depune flori la mormintele, monumentele si memorialele victimelor ocupatiei sovietice ale regimului comunist totalitar. Numai că decizia luata de Mihai Ghimpu nu a ramas fara ecou in Basarabia, atragand critici atat din partea colegilor din coalitia de guvernare, cat si din partea opozitiei comuniste, care i-a cerut demisia.“De ce trebuie noi sa trecem peste tragedia noastra, iar calaii sa se mandreasca de ceea ce au facut?”. Sunt cuvintele presedintelui interimar al Republicii Moldova, cuvinte rostite pe 28 iunie, pe care a decretat-o Ziua ocupatiei sovietice. Moscova a reacţionat imediat. Duma de stat (n.red. – camera inferioara a parlamentului rus) a acuzat decretul semnat de presedintele interimar al Republicii Moldova, Mihai Ghimpu. „Consider ca nu avem dreptul moral sa trecem cu vederea aceasta decizie criminala, indreptata nu doar impotriva Rusiei si a Moldovei, dar si a comunitatii internationale, pentru ca ea continua, inca o data, logica celor care falsifica istoria, care reexamineaza rezultatele celui de-al Doilea Razboi Mondial”, a spus deputatul rus. Potrivit Interfax, citata de Unimedia.md, initiativa lui Ostrovski a fost votata in unanimitate. In declaratia plina de acuzatii se precizeaza: “Este un act planificat al unei campanii politice, indreptat impotriva relatiilor moldo-ruse, o incercare directa de denaturare a istoriei mondiale, dar si de a indreptati politica falimentara a autoritatilor R. Moldova.” In documentul autoritatilor ruse se mai mentioneaza ca decizia presedintelui R. Moldova aduce o lovitura si “posibilitatilor de solutonare a conflictului transnistrean”.
“Potrivit expertilor, noile disensiuni politice reprezinta o continuare a sentimentelor pro si antiromanesti care au divizat Republica Moldova cu mult timp in urma. Mihai Ghimpu, cunoscut pentru sentimentele radicale proromanesti, pledeaza pentru unirea Republicii Moldova cu Romania “, comenta Itar-Tass. “Comunistii moldoveni, democratii si liberal-democratii afirma ca astfel de sentimente proromanesti la nivelul cel mai inalt al conducerii statului ii priveaza pe moldoveni de identitatea nationala. Natiunea moldoveana a existat mai mult timp decat cea romana si are profunde radacini istorice”, nota Itar-Tass, folosindu-se de una dintre tezele staliniste inca dragi Kremlinului.
Mai grav însă, decizia lui Ghimpu şi-a atras critici şi din partea Alianţei din care face parte. Astfel, Alianta pentru Integrare Europeana s-a intrunit in sedinta, in absenta reprezentantilor Partidului Liberal. La sedinta s-a prezentat liderul Partidului Liberal Democrat, Vlad Filat, liderul de onoare al Partidului Democrat, Dumitru Diacov, si presedintele partidului, Marian Lupu, precum si presedintele Aliantei Moldova Noastra, Serafim Urechean. Cei trei lideri ai AIE au ajuns la o concluzie comuna fata de decretul lui Ghimpu, dand de inteles ca decretul nu este constitutional si spera ca acesta va fi anulat de Curtea Constitutionala. Ceea ce, în luna iulie 2010 s-a şi întâmplat. Curtea şi-a motivat decizia prin faptul că, prin acest decret, s-a încercat să se dea o interpretare juridică unui eveniment istoric.
Chişinău, 28 iunie 2011
Potrivit Info-Prim Neo, un grup de istorici, politicieni şi oameni de cultură au format comitetul organizatoric pentru desfăşurarea Marşului memoriei, consacrat victimelor evenimentelor din 28 iunie 1940. Coloana va porni marţi, 28 iunie, la ora 10.30, de pe Calea Ieşilor, şi se va îndrepta spre Piaţa Marii Adunări Naţionale, unde vor fi depuse flori la Piatra Comemorativă şi va fi oficiată o slujbă de pomenire. Organizatorii anticipează că la acţiune vor participa peste 500 de persoane. Un tedeum va fi oficiat, la ora 10.00, şi la Biserica Sf. Andrei din Durleşti.
Preşedintele Asociaţiei Cetăţenilor Români din Republica Moldova, Constantin Lazăr, membru al comitetului organizatoric, a declarat, luni, 27 iunie, la o conferinţă de presă, că generaţia pe care o reprezintă este liantul dintre oamenii care au trăit evenimentele din 28 iunie 1940 şi noua generaţie, care ştie puţine lucruri despre deportările în masă ale strămoşilor noştri.
Istoricul Ion Varta spune că evenimentele din 28 iunie 1940 nu trebuie abordate separat de cele din 1812, când Basarabia a fost transformată în gubernie rusească. Ele trebuie privite într-o legătură organică, pentru că ambele sunt consecinţe ale unei puteri imperiale. „Rusia nu avea niciun temei etnic, juridic sau lingvistic să-şi anexeze acest teritoriu. Era doar un singur obiectiv, cel geopolitic”, a declarat Ion Varta.
Potrivit istoricului, după aceste evenimente peste 40 de mii de persoane au fost deportate în Siberia. Chiar şi documentele sovietice confirmă că în 1948 au murit de foame peste 200 de mii de oameni. „Autorităţile de atunci au măturat podurile caselor, lăsând oamenii fără un un grăunte. Iar noi, chiar şi după 20 de ani de independenţă, nu vrem să recunoaştem că actul de la 28 iunie a fost un act de ocupaţie”, a mai spus istoricul.
Preşedintele Partidului Naţional Liberal, Vitalia Pavlicenco, a enunţat unele calcule ale istoricilor, potrivit cărora, paguba totală a victimelor regimului sovietic este de peste 27 de miliarde de dolari SUA. Sunt bani pe care Republica Moldova trebuie să-i ceară de la Rusia, subliniază preşedintele PNL. Vitalia Pavlicenco a mai spus că va sugera autorităţilor să organizeze un referendum pentru a-i întreba pe oameni dacă sunt de acord cu acest lucru.
„În urma ocupaţiei din 28 iunie 1940, consecinţele au fost enorme pentru Basarabia şi Nordul Bucovinei. Practic a fost exterminată toată preoţimea care nu a reuşit să fugă peste Prut, practic a fost exterminata toată intelectualitatea”, a declarat Gheorghe Viţă, preşedintele Uniunii Românilor din Basarabia. Acesta a mai spus că cetăţenia sovietică a fost acordată fără a-i întreba pe oameni dacă îşi doresc acest lucru. Gheorghe Viţă este convins că 28 iunie este o zi de doliu pentru Basarabia.
„Nu este voinţă la nivel înalt”
foto flux.md
În noaptea de 28 spre 29 iunie, la Mănăstirea „Sfântul Apostol Andrei” de la Durleşti va avea loc un serviciu divin care va dura toată noaptea. De fapt, am invitat prietenii, cunoscuţii şi toţi doritorii la o priveghere, la noaptea Rugului Aprins, o mişcare interbelică, pe care vrem să o reînviem pe aceste tărâmuri. De asemenea, vor fi prezenţi şi stareţii unor mănăstiri din Moldova”, susţine Constantin Lazăr, de la „Asociaţia cetăţenilor români”.
Acesta a mai menţionat că serviciul divin va fi organizat noaptea, pentru că anume atunci au fost ridicaţi şi deportaţi oamenii de pe aceste ţinuturi. „Facem această activitate nu ca să ne răzbunăm sau să formăm baricade, ci să aducem lumină asupra acestei părţi a istoriei”, comunică Lazăr. Preşedintele „Asociaţiei cetăţenilor români” menţionează că a făcut public acest anunţ, nu nominal. „Am înţeles că a ajuns la urechile primelor persoane din stat, deja urmează să decidă dacă participă sau nu”, conchide acesta.
Solicitat de JURNAL, Mihai Ghimpu, preşedintele Partidului Liberal, a comunicat că formaţiunea pe care o conduce va organiza o depunere de flori. „Dacă la nivel vertical nu există o înţelegere a acestei date, noi vom pomeni această zi”, susţine Ghimpu.
Referindu-se la decretul din 2010, prin care a declarat ziua de 28 iunie Zi a ocupaţiei sovietice şi a cerut Federaţiei Ruse retragerea armatei a 14 din Transnistria, Mihai Ghimpu a spus că acesta nu este singurul document care confirmă ocupaţia. „Istoria spune că Basarabia a fost ocupată de forţele armate sovietice”, a declarat franc liderul PL. El a menţionat că Republica Moldova ar trebui să comemoreze 28 iunie aşa cum o fac toate popoarele. „Păcat că nu este voinţă la nivel de stat, să ştie lumea că noi, puterea, nu ne temem de adevăr, oricare ar fi reacţia Federaţiei Ruse”, comunică Mihai Ghimpu.
În ce priveşte persoanele din fruntea statului, acestea nu vor comemora ziua de 28 iunie. „La acţiunile care vor avea loc azi, premierul Vlad Filat nu va fi prezent”, ne-a comunicat Igor Volniţchi, purtătorul de cuvânt al lui Filat.
Nu este inclusă acestă zi nici pe agenda preşedintelui interimar, preşedintele Parlamentului. „Marian Lupu are în agenda de lucru pentru ziua de marţi vizite în teritoriu”, a declarat pentru JURNAL Iulian Berco, purtătorul de cuvânt al lui Lupu. De menţionat că preşedintele interimar a participat pe 22 iunie la evenimentele organizate cu ocazia Zilei comemorării victimelor fascismului.
Despre Bucureşti, iunie 2011, nici măcar atât. Aici au divorţat Columbenii.
Anexarea Basarabiei şi a nordului Bucovinei de către U.R.S.S.
Nota ultimativă a guvernului sovietic din 26 iunie 1940
În anul 1918, România, folosindu-se de slăbiciunea militară a Rusiei, a desfăcut de la Uniunea Sovietică (Rusia) o parte din teritoriul ei, Basarabia, călcând prin aceasta unitatea seculară a Basarabiei, populată în principal cu ucraineni, cu Republica Sovietică Ucraineană.
Uniunea Sovietică nu s-a împăcat niciodată cu faptul luării cu forţa a Basarabiei, ceea ce guvernul sovietic a declarat nu o dată şi deschis în faţa întregii lumi. Acum, când slăbiciunea militară a U.R.S.S. a trecut în domeniul trecutului, iar situaţia internaţională care s-a creat cere rezolvarea rapidă a chestiunilor moştenite pentru a pune în fine bazele unei păci solide între ţări, U.R.S.S. consideră necesar şi oportun ca în interesele restabilirii adevărului să păşească împreună cu România la rezolvarea imediată a chestiunii înapoierii Basarabiei Uniunii Sovietice.
Guvernul sovietic consideră că chestiunea întoarcerii Basarabiei este legată în mod organic de chestiunea transmiterii către U.R.S.S. a acelei părţi a Bucovinei a cărei populaţiune este legată în marea sa majoritatea de Ucraina Sovietică prin comunitatea soartei istorice, cât şi prin comunitatea de limbă şi compoziţiune naţională. Un astfel de act ar fi cu atât mai just cu cât transmiterea părţii de nord a Bucovinei către U.R.S.S. ar reprezenta, este drept că numai într-o măsură neînsemnată, un mijloc de despăgubire a acelei mari pierderi care a fost pricinuită U.R.S.S. şi populaţiei Basarabiei prin dominaţia de 22 de ani a României în Basarabia.
Guvernul U.R.S.S. propune guvernului regal al României:
1. Să înapoieze cu orice preţ Uniunii Sovietice Basarabia;
2. Să transmită Uniunii Sovietice partea de nord a Bucovinei cu frontierele sale potrivit cu harta alăturată. Guvernul sovietic îşi exprimă speranţa că guvernul român va primi propunerile de faţă ale
U.R.S.S. şi că aceasta va da posibilitatea de a se rezolva pe cale paşnică conflictul prelungit dintre U.R.S.S. şi România. Guvernul sovietic aşteaptă răspunsul guvernului regal al României în decursul zilei de 27 iunie curent. (A. Vianu, C. Buşe, Z. Zamfir, Gh. Bădescu, Relaţii internaţionale în acte şi documente, vol. II (1939–1945), Ed. Didactică şi Pedagogică, 1976, p. 49–52)
Consiliul de coroană acceptă cedarea Basarabiei — însemnări din jurnalul regelui Carol al II-lea
Joi, 27 iunie, ora 20
Consilliul are loc şi am ieşit din el amărât şi dezgustat, toţi acei care făceau pe eroii la prânz s-au dezumflat. Numai 6 voturi, din cei 26 prezenţi, am fost pentru rezistenţă. Numele lor merită să fie înscrise cu litere de aur în cartea demnităţii româneşti: Nicolae Iorga, Victor Iamandi, Silviu Dragomir, Traian Pop, Ştefan Ciobanu, Ernest Urdăreanu. Toţi ceilalţi, cu oareşicare nuanţă, au fost pentru acceptarea ultimatumului. Au fost impresionaţi de sfaturile ce ne-au venit de peste graniţă, au fost impresionaţi şi de ideea că nu vom putea câştiga aşa un război. Unii ai propus rezistenţa şi, pe urmă, cedarea; ar fi fost cel puţin un gest.
Un mic incident comico-tragic a fost în cursul atacului lui Iorga împotriva lui Ţenescu şi Slăvescu; l-am întrebat cât crede că costă un avion de bombardament, mi-a răspuns că crede că, probabil, vreo 500.000 lei; a rămas extrem de uimit când a auzit că e 30 de milioane.
Discuţii mai îndelungate au fost inutile, deci am încheiat Consiliul printr-o scurtă cuvântare, în care am spus că este ziua cea mai dureroasă a vieţii mele, această zi în care trebuiam să mă bucur că fiul meu şi-a trecut bacalaureatul. Că consider că se face o mare greşeală de a ceda fără nici o rezistenţă, aproape un sfert din ţară, dar mă văd copleşit de avizul marii majorităţi a acelora cărora le-am cerut sfatul. Am plecat fără a mai da mâna cu nimeni, adânc amărât şi convins că urmările celor hotărâte vor fi foarte rele pentru ţară, chiar dacă, cum crede Argetoianu, foarte curând vom recăpăta ce am pierdut. (Carol al II-lea, Între datorie şi pasiune. Însemnări zilnice, vol. II (1939–1940), Bucureşti, Casa de editură şi presă „Şansa“, 1996, p. 203–204)
Răspunsul guvernului român din ziua de 27 iunie 1940
Guvernul U.R.S.S. a adresat guvernului român o notă care a fost remisă la 26 iunie 1940, la ora 10 seara, de către excelenţa sa d-l Molotov, preşedintele Comisarilor Poporului al Uniunii Sovietice, comisar al poporului pentru Afacerile Străine, excelenţei sale d-lui Davidescu, ministrul României la Moscova.
Fiind însufleţit de aceeaşi dorinţă ca şi guvernul sovietic de a vedea rezolvate prin mijloace pacifice toate chestiunile care ar putea să producă o neînţelegere între U.R.S.S. şi România, guvernul regal declară că este gata să procedeze imediat şi în spiritul cel mai larg la discuţiunea amicală şi de comun acord a tuturor problemelor emanând de la guvernul sovietic.
În consecinţă, guvernul român cere guvernului sovietic să binevoiască a indica locul şi data ce doreşte să fixeze în acest scop.
De îndată ce va fi primit un răspuns din partea guvernului sovie tic, guvernul român îşi va desemna delegaţii şi nădăjduieşte că conversaţiunile cu reprezentanţii guvernului sovietic vor avea ca rezultat să creeze relaţiuni trainice de bună înţelegere şi prietenie între U.R.S.S. Şi România. (A. Vianu, C. Buşe, Z. Zamfir, Gh. Bădescu, Relaţii internaţionale în acte şi documente, II (1939–1945), Ed. Didactică şi Pedagogică, 1976, p. 49–52)
Nota ultimativă a guvernului sovietic din noaptea de 27 iunie 1940
Guvernul U.R.S.S. consideră că răspunsul guvernului regal al României din 27 iunie ca imprecis, deoarece în răspuns nu se spune direct că el primeşte propunerea guvernului sovietic de a-i restitui neîntârziat Basarabia şi partea de nord a Bucovinei. Însă cum ministrul României la Moscova, d. Davidescu, a explicat că răspunsul menţionat al guvernului regal al Românei însemnează accedarea la propunerea guvernului sovietic, guvernul sovietic primind această explicaţie a d-lui Davidescu, propune:
1. În decurs de patru zile, începând de la ora 14, după ora Moscovei la 28 iunie să evacueze teritoriul Basarabiei şi Bucovinei de trupele româneşti.
2. Trupele sovietice, în acelaşi timp, să ocupe teritoriul Basarabiei şi partea de nord a Bucovinei.
3. În decursul zilei de 28 iunie trupele sovietice să ocupe următoarele puncte: Cernăuţi, Chişinău, Cetatea-Albă.
4. Guvernul regal al României să ia asupra sa răspunderea în ceea ce priveşte păstrarea şi nedeteriorarea căilor ferate, parcurilor de locomotive şi vagoane, podurilor, depozitelor, aerodromurilor, întreprinderilor industriale, uzinelor electrice, telegrafului.
5. Să se numească o comisie alcătuită din reprezentanţi ai guvernului român şi U.R.S.S., câte doi din fiecare parte, pentru lichidarea chestiunilor în litigiu în legătură cu evacuarea armatei române şi instituţiilor din Basarabia şi partea de nord a Bucovinei. Guvernul sovietic insistă ca guvernul regal al României să răspundă la propunerile sus menţionate nu mai târziu de 28 iunie ora 12 (ora Moscovei). (A. Vianu, C. Buşe, Z. Zamfir, Gh. Bădescu, Relaţii internaţionale în acte şi documente, II (1939–1945), Ed. Didactică şi Pedagogică, 1976, p. 49–52)
Răspunsul guvernului român din ziua de 28 iunie 1940
Guvernul român, pentru a evita gravele urmări pe care le-ar avea recurgerea la forţă şi deschiderea ostilităţilor în această parte a Europei, se vede silit să accepte condiţiile de evacuare specificate în răspunsul sovietic.
Guvernul român ar dori totuşi ca termenele de la punctul unu şi doi să fie prelungite, deoarece evacuarea teritoriilor ar fi foarte greu de dus la îndeplinire în patru zile din pricina ploilor şi inundaţiilor care au stricat căile de comunicaţie.
Comisia mixtă instituită la punctul 5 ar putea discuta şi rezolva această chestiune.
Numele reprezentanţilor români din această comisiune vor fi comunicate în cursul zilei. (A. Vianu, C. Buşe, Z. Zamfir, Gh. Bădescu, Relaţii internaţionale în acte şi documente, II (1939–1945), Ed. Didactică şi Pedagogică, 1976, p. 49–52)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
Vă rugăm ca înainte de a vă expedia mesajul să vă alegeți un nume pentru a nu crea confuzii în dezbateri. Mulțumim pentru înțelegere.
Dacă nu aveți de spus nimic constructiv, nu scrieți. Nu vor fi publicate comentarii lipsite de sens sau în care sunt atacate organizații naționaliste și membri ai acestora.
„Fiecare va trebui să știe că pentru atitudinea sa va răspunde. Nu poate trăi pe lume o nație dispusă la toate părerile, la toate atitudinile...”