Pages

duminică, 20 noiembrie 2011

Vocaţia lipsă, la Academie şi la... coafeza română

Nu demult, în cursul unei scurte intervenţii telefonice în direct pe postul TVR 3, am pledat explicit pentru lupta directă şi la faţa locului, împotriva ecoterorismului cu manşete albe. Tema emisiunii fusese atentatul ecologic săvârşit pe râurile de munte ale Făgăraşului de doi plutocraţi prezenţi în Top Forbes 500 miliardari, Gheorghe Badea şi Valentin Vişoiu, care construiau acolo hidrocentrale private. Cei doi ecoterorişti nesătui, ajutaţi de tehnologiile moderne – de la dinamită la buldozere –, distruseseră superbul Râu Capra, cel pornit din iezerul cu acelaşi nume şi continuau infracţiunea la ora dezbaterii, prin uciderea altui cristal cu păstrăvi, Râul Buda din vecinătate. Spusesem că, în condiţiile eşecului petiţiilor spre autorităţi, patrimoniul natural trebuie apărat la timp şi că adevăraţii patrioţi şi cetăţeni trebuie să se opună "simetric" ecoterorismului industrial. Cum? Răspunzând tot cu violenţă, violenţei îndreptate asupra naturii; distrugând aşadar, simbolic, sculele motorizate aflate în albii.


La scurt timp, pe un forum de mediu am citit următoarea relatare: "Nu mai este un secret pentru nimeni asasinatul pus la cale în Făgăraş, cu acordul distinşilor domni de la Academie şi al altor autoritaţi, menite, chipurile, a apăra natura (instanţe făurite doar pentru a mări şi distribui echitabil şpaga). Este vorba despre microhidrocentralele care vor suge şi ultimele picături de apă vie din masiv, spre folosul «băieţilor deştepţi». Dar să-i lăsăm pe şpăgarii Academiei Române... Întorcându-mă ieri dintr-o tură pe Valea Buda, mi-a fost dat să văd de la distanţă cum, la un moment dat, un tip a coborât dintr-o maşină în dreptul unui excavator înţepenit în albia râului, a pus mâna pe nişte pietroaie şi i-a făcut zob geamurile. Când m-a zărit a şters-o precipitat, înainte să apuc a-i striga: «Stai, frate, să-ţi dau o mână de ajutor!». Cum utilajele sunt lăsate în neştire pe tot cuprinsul Făgăraşului sudic, zic că nu ar fi lipsit de interes să le aerisim în acest fel. Să facem şi noi ce putem, că, slavă Domnului, este de muncă!".

Pe acelaşi forum, instantaneu a apărut un academic şi ofensat mesaj infantil: "Stimabile! Nu ştiu cine eşti sau cu ce te ocupi, dar văd că vorbeşti aiurea: Academia Română nu are nimic de-a face cu lucrările din Făgăraş (microhidrocentralele), nu de ea depind astea, nu ea şi-a dat girul pentru executarea unor asemenea investiţii (nici nu are competenţă în acest sens). Iar pentru a doua afirmaţie, despre membrii Academiei, dacă cineva ar avea timp de pierdut prin tribunale, te-ar putea da în judecată pentru calomnie şi precis ai primi o notă de plată". Semna prof. univ. Dan Munteanu, membru corespondent al Academiei Române şi – culmea! –, şeful Comisiei Monumentelor Naturii.

Celui care cobora din munte, oripilat de distrugerea Râului Buda, i-am scris: "Am citit dialogul epistolar dintre dumneavoastră şi domnul academician Dan Munteanu. M-au surprins şi nu prea seninătatea şi vanitatea domniei sale, ambele «olimpiene». Din nefericire, în toate instituţiile menite apărării naturii, de la Academia Română  la instituţiile Ministerului Mediului şi forurile vi­zibile ale societăţii civile, vocaţia lipseşte. De unde şi lipsa revoltei, lipsa atitudinii reactive la rău. Nu trebuie să uităm că românii le populează pe toate. Nu scandinavii, nici elveţienii şi nici marţienii. Să crezi şi să scrii că «Academia Română nu are nimic de-a face cu lucrările din Făgăraş (microhidrocentralele), nu de ea depind astea etc.» este crasa dovadă a lipsei de vocaţie, mai cu seamă dacă eşti biolog şi preşedintele Comisiei Monumentelor Naturii din Academia Română. Iar să te ofensezi ca o coafeză, neînţelegând mesajul disperat şi de principiu al unui tânăr iubitor de natură, e proba mărunţeniei spirituale. Deşi, ca medic, aş putea incrimina, după o anume vârstă, şi inocenta ateroscleroză. Dar pe cât de inocentă poate fi o boală degenerativă, pe atât este de necesar a fi înlăturaţi din funcţiile publice purtătorii acesteia. Mai trist este însă faptul că, de cele mai multe ori, la mijloc nu e ateroscleroza, ci o prudentă şi lacomă scleroză a gândirii, ubicuă şi care nu are nimic de a face cu anii. Dovadă e şi muţenia dinaintea răului a celor mai mulţi tineri, aflaţi prin WWF România, prin consiliile ştiinţifice ale parcurilor naturale naţionale, prin RNP «Romsilva», ca să nu mai vorbesc despre cei din Ministerul Mediului şi Pădurilor. Din nefericire, pentru cei mai mulţi oameni, natura, muntele, «viul» sunt fie un teren de făcut ceva pe el, cu el, din el, spre profit, fie un pretext pentru a obţine finanţări sub camuflaj ecologic. Doar pentru foarte puţini oameni, natura este o «fiinţă plină cu fiinţe», care trebuie înţeleasă, respectată, uneori chiar prin distanţare fizică şi neumblet. Indiferent de cauzele gândirii sale sclerozate, de boală sau constituţionale, trebuie dat peste bot impostorului aflat pe funcţii. Impostorul trebuie provocat, iritat, deconspirat şi eliminat. Nu e un păcat. Dimpotrivă, păcat ar fi să tăcem noi, cei puţini!".

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Vă rugăm ca înainte de a vă expedia mesajul să vă alegeți un nume pentru a nu crea confuzii în dezbateri. Mulțumim pentru înțelegere.
Dacă nu aveți de spus nimic constructiv, nu scrieți. Nu vor fi publicate comentarii lipsite de sens sau în care sunt atacate organizații naționaliste și membri ai acestora.
„Fiecare va trebui să știe că pentru atitudinea sa va răspunde. Nu poate trăi pe lume o nație dispusă la toate părerile, la toate atitudinile...”