Mişcarea Legionară de Rezistenţă. Cele 16 comunicate răspândite în Ţară. FRUNTAR

Mişcarea Legionară de Rezistenţă

Cele 16 comunicate răspândite în Ţară între 
25 iunie 1974 şi 24 sept. 1975

Republicăm, după 17 ani, o acţiune dusă la bun sfârşit de o echipă legionară din ţară, 

cu ajutorul grupului legionar din Franţa.

Responsabil - F.V.B.

1992

FRUNTAR 

Printr'o întâmplare fericită, ne-a ajuns la cunoştinţă unul dintre aspectele cele mai semnificative ale activităţii legionare din ţară. Şi această activitate cu atât mai extraordinară cu cât cei ce au întreprins-o formau o echipă de tineri, născuţi sub dominaţia comunistă şi "educaţi" în crezul marxist.

Tăcuţi şi disciplinaţi, sub conducerea unui vechi legionar bucureştean, astăzi trecut în lumea drepţilor, şi-au însuşit încetul cu încetul esenţa Mişcării Legionare. S'au pătruns de adevărurile ascunse în doctrina OMULUI NOU şi-au jurat s'o servească până la moarte, aşa cum făcuseră înaintea lor eroii şi martirii Gărzii de Fier.

Cele "16 Comunicate" ce formează miezul acestei broşuri, ne-au fost aduse din ţară de către unul dintre cei ce-au luat parte la acţiune. Un tânăr tehnician, plin de elan patriotic, profund pătruns de spiritul legionar şi care, odată ajuns într'una dintre ţările "Lumii a treia", a reuşit să se smulgă cumplitei supravegheri şi să se refugieze în lumea liberă.

După spusele lui, se pare că au mai fost distribuite alte comunicate în completarea celor "16", dar el nu le-a avut în mână niciodată.

Iată, din propriile mărturii, cum a luat naştere "Mişcarea Legionară de Rezistenţă" care n'a avut până acuma nicio legătură cu organizaţia Mişcării Legionare din Exil:

-...De ani de zile, încă de pe băncile Universităţii, ne găseam sub comanda aspră şi neclintită a bădiei X. Ne trecea cărţi şi broşuri zimţuite de vreme şi soioase de atâtea mâini ce le manevrase, spunându-ne totdeauna cam acelaşi lucru: "Altele n'avem. Trebuie să dureze încă o generaţie, pe care voi o veţi creşte. Fiţi grijulii cu puţinul ce ne aparţine. Citiţi cu atenţie şi pătrundeţi-vă de adevărul ce se ascunde în ele."

Aşa ne-am format şi aşa am devenit legionari, fără să ştim precis dacă în alte părţi, suflul Legiunii era cunoscut altor tineri români. Bădia X ne asigura însă că peste tot clocoteşte chemarea adâncă a Căpitanului. Şi că, într'o zi, vom fi uimiţi de mulţimea celor ce se pregătesc în tăcere - ca noi - pentru lupta şi biruinţa cea mare a neamului.

Odată, ne-a comunicat infrigurat şi cu ochi scânteietori: "Flăcăi, toate merg strună! Am probe că lupta legionară e bine organizată în străinătate. Am primele cărţi, broşuri şi ziare, publicate de camarazii noştri din lumea liberă".

Din acea clipă viaţa noastră a luat un alt curs. Vechile cărţi soioase au fost puse deoparte, relicve sfinte pentru generaţiile ce vor urma... Afirmaţiile Bădiei asupra prezenţei leginare în lume erau de-acum realităţi. Nu ne mai simţeam singuri în această luptă fioroasă cu monstrul marxist.

Simţeam în noi o încredere nebănuuită în forţele noastre, în viitorul Mişcării Legionare din Exil în acţiunea ei în afara graniţelor, dar să aibă un răsunet în ţară, în anumite cercuri cunoscute de noi ca refractare regimului comunist.

Aşa a luat fiinţă "Mişcarea Legionară de Rezistenţă" şi gândul acestor "Comunicate". Nu puteam face mai mult în acele momente. Dar pentru noi era o deschidere de orizont şi-o acţiune extrem de importantă. Intram în lupta deschisă cu regimul, primeam botezul sacrificiului.

Dar pentru a înşela vigilenţa regimului, primele Comunicate AU FOST EXPEDIATE DIN STRĂINĂTATE, prin intermediul unor buni prieteni, binevoitori şi discreţi. Mai mult chiar, primul Comunicat l-am trimis (dela Viena, dacă-mi aduc bine aminte) şi celor din Guvern, ca o sfidare. Stratagema ne-a reuşit. Niciunul din Grupul nostru n'a fost bănuit sau cercetat.

După ieşirea mea din ţară în "misiune tehnică" ştiu că s'au luat de către Grup, noi măsuri de activitate, urmărind intensificarea mijloacelor de lămurire şi luptă anti-comunistă. În orice caz, acţiunea continuă cu stăruinţă. Deja, înaintea plecării mele se stabilise legătura cu câteva grupuri răsleţe de legionari, care activau în diferite regiuni ale ţării.

Mişcarea de rezistenţă există, oricât de "neglijabilă" ar părea, guvernului comunist dela Bucureşti, activitatea ei. Or ceeace contează este SPERANŢA pe care o reprezintă în neam existenţa unei astfel de trăiri nevăzute.

Cuvintele acestea, sobre şi precise, aparţin unui tânăr legionar refugiat în Occident, fost membru al organizaţiei clandestine de rezistenţă ce activează în România.

Cele "16 Comunicate" ce urmează constituesco mărturie de dimensiuni neobişnuite cu privire la sacrificiile tinerilor legionari din ţară, care nu precupeţesc nimic pentru a fi la înălţimea înaintaşilor lor.

Adresate anumitor pături sociale sau românilor în genere, aceste Comunicate poartă în ele întreaga simţire patriotică a tineretului legionar. Desvăluesc o stare  de spirit total potrivnică regimului cuibărit la Bucureşti şi ideologiei marxiste ce încearcă să le înrobească sufletul.

Preceptele legionare, consemne de organizare, sfaturi de comportare, învăluite în acea chemare străbună din vremuri de restrişte, că numai inimile curate şi eroice resimt. Puse în circulaţie la 24 iunie 1974, au marcat lună de lună prezenţa rezistenţei româneşti până la 24 Septembrie 1975, când circumstanţele locale au impus schimbarea metodelor de activitate.

Nu cunoaştem metodele actuale de luptă ale rezistenţei româneşti. Şi chiar de le-am cunoaşte, ne-am feri de a le da în vileag. Suntem însă convinşi  - din ştirile ce ne parvin - că mijloacele sunt eficace şi greu de descoperit de către sbirii regimului. Disciplinaţi, pătrunşi de răspunderea istorică ce le revine, tinerii combatanţi ai cauzei româneşti îşi fac datoria. ARUNCÂND SĂMÂNŢA CEA BUNĂ, ÎN TĂCERE, DAR CU CONVINGERE, SIGURI CĂ VA VENI ŞI TIMPUL CULESULUI.

***

Redăm mai jos, fără alte comentarii, textul celor 16 Comunicate ale "MIŞCĂRII LEGIONARE DE REZISTENŢĂ".

(Citeşte şi Comunicatul N. 1 al Mişcării Legionare de Rezistenţă)