VIAŢA UNUI EVREU AMERICAN ÎN ISRAEL

de Jack Bernstein

(La cativa ani dupa publicarea acestor dezvaluiri, acest evreu a fost ucis de Mossad)

The Noontide Press 1984

Inainte ca Israelul sa fi devenit stat in 1948, evreii de peste tot au fost coplesiti cu propaganda sionistilor ca Israelul va deveni un camin al tuturor evreilor, un refugiu al evreilor persecutati, va fi o tara democratica care va fi implinirea tuturor profetiilor.

Eu sunt un evreu askenaz care a petrecut 25 de ani in Statele Unite, tara care a oferit evreilor intreaga libertate si sanse de prosperitate, si cu adevarat am prosperat intr-atata incat o parte din noi, sionistii, au castigat pozitii atat de bune incat domina viata politica si financiara ain Statele Unite.

Pentru a intelege povestea pe care sunt pe cale sa v-o spun, este necesar ca mai inainte sa va spun ce este sionismul. Propaganda sionista a reusit sa-i convinga pe americani ca sionismul si iudaismul sunt una si aceeasi si natura lor este religioasa. Aceasta este o minciuna sfruntata. Iudaismul este religie, dar sionismul este o miscare politica pornita de catre evreii askenazi din rasaritul Europei care au constituit de multa vreme forta principala in propagarea socialism-comunismului. Scopul ultim al sionistilor este GUVERNUL MONDIAL SUB CONTROLUL LOR. Socialismul si comunismul sunt doar instrumente cu care vor sa isi atinga scopul.

Am fost o victima a propagandei sioniste

Dupa razboiul din 1967, noi evreii am fost foarte mandri ca tara noastra a iesit mai puternica si invingatoare. Si atunci noi am fost coplesiti cu propaganda. Asa, intre 1967 si 1970, cca. 50.000 de evrei-americani au cazut victimele acestei propagande si ne-am dus in Israel. Am fost animat si de sentimentul de a putea infrunta problemele si a face pionerat in folosul fratilor mei evrei.

Nu am avut momente de emotii cand am parasit Statele Unite pentru ca aveam intoarcerea asigurata prin dubla cetatenie care ni s-a acordat. Noi evreii, in Statele Unite ne bucuram de acest favor de a putea avea in acelasi timp ambele cetatenii, ceea ce alti cetateni nu au.

Sosirea in paradisul evreiesc

Inainte de a pleca spre Israel am obtinut niste aranjamente ca sa stau la sora unei cunostinte, Fawzia Daboul si matusa ei. Sosit la aeroport in Israel, un autobuz m-a dus la locuinta doamnei Daboul. Cand am vazut-o pe Fawzia, m-am indragostit de ea imediat. Ea a fost evreica sefardica din Irak, cazuta si ea victima a propagandei sioniste si astfel a ajuns in Israel.

Dupa doua zile de stat la ele, m-am dus sa petrec sase luni in kibutzul Ein Hashofet, unul dintre cele 150 de astfel de comune care functioneaza in Israel.

Este important sa mentionez ce sistemul de kibutz din Israel este marxist, adus in Israel din Rusia si polonia. Acestia formeaza acel grup de comunisti numit bolsevici.

Si mai departe doresc sa evidentiez si chiar sa subliniez, ca aceeasi grupa de evrei ashkenazi comunisti – bolsevici- care au emigrat in Israel, au pus mana pe conducerea sionismului in Israel si de atunci domina viata politica a acestei tari.

Inapoi la kibutz. Pana in anul 1967 intreaga munca in kibutz era efectuata de catre evrei. De atunci, toate muncile sunt efectuate de arabi contra unui salariu mizerabil si de catre voluntari de peste ocean. Membrii kibutzului primesc hrana si imbracaminte si o mica suma de bani pentru alte nevoi. Restul castigului intra in caseria kibutzului. Fiecare din aceste kibutzuri este afiliat unui partid politic marxist, de la socialist, pana la indarjitii de comunisti. Dupa patru luni am fost bucuros sa pot parasi kibutzul cu doua luni mai inainte de programare, pentru ca vroiam sa ma casatoresc.

Casatoria

Ceremonia casatoriei a fost in stil sefardic. Foarte simpla insa frumoasa. Am fost foarte fericiti, insa pe alte planuri aceasta casatorie a creat numai probleme. Ziva era sefardica cum am mai spus, iar eu ashkenaz, si o astfel de casatorie este considerata mixta in Israel si starneste probleme, lumea ridica din sprancene cand aude de ea. Pentru a intelege acest lucru, trebuie sa stii ce-I deosebeste pe sefarzi de ashkenazi.

Propaganda evreiasca in America lasa lumea sa creada ca un evreu este un evreu, o rasa a unui popor si ca acest popor este alesul lui Dumnezeu. Cu problema poporului alesam sa ma ocup mai tarziu. Deocamdata trebuie sa afirm ce evreii nu constituie o rasa. Sunt doua grupe distincte de evrei, care provin din regiuni foarte diferite, sefarzii din Orientul Mijlociu si Africa de Nord, iar ashkenazii din Europa de rasarit.

Sefarzii constituie grupul cel mai vechi si daca vreunul este grupul de evrei descris de Biblie, atunci poate fi numai acesta. Ei sunt inruditi cu arabii, de care-I deosebeste doar religia.

Ashkenazii, care acum constituie 90% din totalul evreimii, au o aparitie destul de stranie. Conform istoricilor, dintre care multi evrei, ashkenazii apar in urma cu vreo 1200 de ani. Lucrurile s-au intamplat asa:

La granita de rasarit a Europei a existat un trib numit Khazari. Pe la anul 740 regele khazarilor si cu suita sa au hotarat sa aleaga o religie pentru popor. Au convocat pe reprezentantii celor trei mari religii, crestinii, mahomedanii si iudeii pentru a-si expune dogmele. Daca ar fi ales islamul, ar fi suparat pe crestini, si invers, daca ar fi ales crestinismul, s-ar fi suparat islamul, ambele fiind vecine si puternice. Asa au ales iudaismul care era mai departat si nu-I deranja pe vecini. Alegerea iudaismului de catre khazari a fost mai mult din calcule politice decat din consideratii dogmatice.

Candva prin secolul al 13 – lea, Khazarii au fost alungati de pe locurile natale spre vest si s-au stabilit prin Rusia occidentala si Polonia. Acesti khazari sunt numiti acuma evreii ashkenazi, care sunt evrei dupa religie, nu si de sange. De-a lungul istoriei acesti ashkenazi rusi si polonezi au practicat comunismul si au incercat mereu sa-l impuna si Rusiei. Din cauza interferentei lor in afacerile guvernamentale ale Rusiei, au devenit obiectul unei persecutii din partea tarilor. Atunci au inceput sa migreze mai multi catre Palestina, catre America latina si un mare numar catre Statele Unite.

In 1897 sionistii au tinut primul congres la Basel, in Elvetia. Acolo au hotarat infiintarea unui stat israelit si au inceput sa caute caile. Marea Britanie le-a oferit teren in Africa, insa ei doreau Palestina. Pe atunci palestina era locuita de cca o jumatate de milion de arabi si un numar redus de evrei sefarzi inruditi prin sange cu arabii, cu care au trait in armonie de-a lungul secolelor.

Avand aleasa Palestina ca patrie a lor, multi evrei ashkenazi au inceput sa emigreze spre Palestina. Majoritatea acestora erau adepti ai comunismului. Cand cineva se gandeste la evrei in legatura cu Israelul, trebuie sa faca deosebire intre evreii ashkenazi si sefarzi pentru ca , dupa cum am mai spus, evreii nu sunt un popor unit. Ei sunt despartiti politic, social si mai ales rasial. Si acum inapoi la Ziva care era sefardica si la mine, care eram ashkenaz si la viata noastra in asa-zisul Israel democratic.

Sefarzii sunt cetateni de categoria a 2 - a

In primii trei ani de casatorie a trebuit sa locuim impreuna cu matusa Zivei din cauza lipsei de locuinte cat si din cauza unor consideratii antagonice de natura rasiala.

Locuintele in Israel se acorda pe urmatoarea schema:

*Evreii ashkenazi care au trait in Israel multi ani sunt primii care primesc locuinta.

*Dupa ei vin evreii ashkenazi care vin din Europa, in mod deosebit daca ei sunt casatoriti cu cei nascuti in Israel.

*Apoi urmeaza evreii ashkenazi care au venit din Statele Unite, mai ales daca sunt casatoriti cu cei nascuti in Israel.

*Urmeaza evreii sefarzi ca a patra categorie ca sa primeasca locuinte, daca mai raman disponibile.

*Si ultima categorie este cea a arabilor, a druzilor si a crestinilor.

Impartirea serviciilor urmeaza in aceeasi schema.

Eu, ca evreu din Statele Unite, cu toate ca eram ashkenaz am fost pus intr-o categorie mai la urma, pentru ca eram casatorit cu o sefarda, si asta a fost a doua experienta amara a mea ca o consecinta a consideratiilor rasiale.

Chiar de la inceputul sosirii mele in Israel am fost deseori insultat si mi s-a spus foarte brutal ca noi evreii din Statele Unite suntem tolerati in Israel numai pentru banii nostri. Mi-au spus-o de la obraz : “Noi avem nevoie de banii vostri nu de voi. Duceti-va acasa.” Singurii bineveniti dintre noi au fost aceea care aveau carnetul de membru al partidului comunist in buzunar, si care erau cam 10.000 din 50.000care am venit in Israel. Acestia erau cap de lista in ceea ce priveste repartizarea de locuinte si servicii, pentru a evidentia inca o data caracterul marxist si rasist al statului Israel. Ceilalti 40.000 de americani s-au intors intre timp si ei acasa.

Cele trei fete ale Israelului

Din cele spuse pana acum rezulta ca Israelul este un stat marxist-comunist. Asta ar fi corect intr-o anumita masura, dar Israelul mai are doua fete, si anume, una fascista si alta democrata.

Evreii ashkenazi din Rusia si Polonia care au emigrat spre Palestina, au adus cu ei ideologia marxist-comunista pe care au aplicat-o aici. Evreii ashkenazi care au venit din Germania, cu toate ca au avut simpatie pentru marxism, ei au incercat totisi sa aplice anumite practici ale nazistilor. In timpul celui de al doilea razboi mondial elita ashkenazo-sionista a evreilor din Germania a colaborat strans cu autoritatile germane la persecutarea maselor evreiesti. Ei, care sunt bine antrenati in Germania lui Hitler, au impus in Israel multe din practicile nazismului.

Pentru a lasa impresia ce Israelul este un stat democrat, Knessetul se lasa ales dupa un stil vechi de alegeri. Aici inceteaza asa-zisa democratie in Israel. Ales este partidul si nu indivizii care reprezinta partidul, deputatii. Nu intereseaza apoi care partid vine la putere, care castiga alegerile, pentru ca elita sionisto-marxista detine posturile de conducere in toate partidele din Israel si care sunt toti uniti in a tine marea masa a populatiei in ascultare.

In schema de organizare a guvernului mondial, misiunea Israelului ar fi de a mentine o stare de conflict permanent in Orientul Mijlociu. Unul din mijloacele sigure pentru a provoca astfel de tulburari este razboiul. Pentru a promova aceasta stare de conflict permanent trebuie facuta si educatia fizica si spirituala a tineretului in acest scop. Pentru asta, Israelul a adoptat sistemul hitlerist de organizare a tineretului, care se numeste Gadna. Chiar si uniforma lor este cea hitlerista, kaki. Ei sunt antrenati si angajati in exercitii para-militare. Mentalitatea asta militarista este atat de avansata in tineret incat chiar si la programele lor distractive, ca picnicuri si asezari campenesti, ei iau cu ei pustile mitraliera si se joaca de-a soldatii.

Odata terminate cursurile secundare, absolventii sunt obligati sa serveasca 3 ani in armata (fetele 2 ani). Pentru marina si aviatie, cate 4 ani (fetele 3 ani). Dupa ce au terminat cu serviciul militar, ei sunt solicitati sa intre in Shin Bet, serviciul lor secret, asemanator Gestapo-ului, menit sa supravegheze intreaga populatie si sa urmareasca dusmanii marxism-comunismului.

Ca in Germania, toata lumea este obligata sa aiba asupra sa in permanenta cartea de identitate. Odata, pentru ca mi-am schimbat jacheta, am uitat carnetul de identitate acasa. Am fost oprit si mi s-a cerut legitimatia. Am fost dus la politie. Aici mi s-au dat doua ore ca sa chem sotia s-o rog sa imi aduca carnetul la politie pentru ca altfel as fi fost inchis fara nicio alta judecata pentru 16 zile.

Asta este o dovada in plus de cat de politienesc este statul Israel, care se pretinde totusi a fi “democratic”.

In Germania nazista intreaga populatie a fost supusa regimului hitlerist, dar minoritatea evreiasca a fost persecutata de elita evreiasca a ashkenazo-sionistilor care au colaborat cu Gestapoul in persecutarea maselor de evrei. Multi dintre acesti colaboratori ai Gestapoului au venit apoi in Israel si s-au alaturat celeilalte elite ashkenazo-marxiste venita din Polonia si Rusia pentru a impune Israeluluicaracterul marxisto-nazist al Israelului de astazi, acesti ashke-nazi care reprezinta structura statala a Israelului, un amestec de socialism national cu socialism international.

Turistii in Israel

Turismul este una din sursele mari de venit ale Israelului. Cea mai mare categorie de vizitatori ai Palestinei sunt evreii din America, dar si crestinii americani sunt multi care vor sa vada locurile sfinte si poporul ales. Multi dintre acesti crestini se intorc foarte impresionati de cele vazute si traite. Dar acesti vizitatori nu isi dau seama ca sunt supravegheati foarte indeaproape pentru a nu vedea si laturile mizere ale Israelului, exact ca in Tarile comuniste. Ei sunt cu multa grija ghidati pe rutele prescrise pentru vizitatori, unde li se arata locurile legate de evenimentele religioase, universitatile, livezile de pomi, realizarile tehnice, arta, si ca sa le castige simpatia, le arata si muzeul holocaustului. Ei sunt tinuti insa la distanta de ghetouri, de inchisorile cu detinuti politici in care majotitatea sunt arabi-palestinieni si evrei sefarzi care sunt supusi celor mai brutale chinuri. Turistii nu ved nici crimelecare sunt destul de frecvente , coruptia si mai ales colaborarea dintre organele de stat si crima organizata. Ei nu pot vedea structura intima a statului marxisto-fascist.

Am intalnit un astfel de turist american care mi-a spus ca este coplesit de un sentiment religios de cand este in Israel, pamantul sfant. A trebuit sa ii raspund: “Incearca sa dai o Biblie unui evreu localnic si ai sa vezi cata religiozitate si cata libertate religioasa exista in aceasta tara. Daca te vede politia ca dai o Biblie unui evreu, vei fi arestat.”

In ce priveste Muzeul Holocaustului, trebuie sa va spun ca holocaustul nu ar fi avut loc daca:

1. Conducerea sionismului din Germania nu ar fi colaborat cu nazistii, si

2. Daca sionistii din toata lumea nu ar fi convins anumite tari sa refuze acceptarea evreilor din Germania. Sionistii americani l-au convins pe Roosevelt sa inchida usile pentru evrei refugiati care au avut posibilitatea sa paraseasca Germania.

Si apoi trebuie sa adaog ca multi insi, dintre care si evrei, pun la indoiala daca holocaustul a avut loc, in orice caz, nu a avut loc in dimensiunile ce sunt pretinse de catre sionisti.

Religia

Tara pe care a ridicat-o Israelul, si care mai inainte a fost cunoscuta sub numele de Palestina, a fost strabatuta de Moise, de Iisus Hristos si de Mahomed. Fiind leaganul marilor evenimente religioase, cu drept cuvant i s-a spus Tara Sfanta. In consecinta unul ar presupune ca daca Palestina a devenit Israel, si Israelul trebuie sa pastreze acel caracter de tara sfanta. Cand Palestina era locuita de arabi palestinienisi de catre evrei palestinieni, intre ei a domnit o convietuire armonioasa. De cand au navalit sionistii, au transformat Israelul in natiunea cea mai pacatoasa, in care numai cca 5% din evrei sunt religiosi. Singurii credinciosi din Israel sunt arabii mahomedani si crestinii.

Legile Israelului persecuta toate religiile

De exemplu este impotriva legii sa incerci sa convertesti un evreu la o alta religie, chiar si daca evreul respectiv este un ateu sau un umanist.

Un crestin este lasat sa-si predice credinta, dar numai in interiorul unei cladiri, a Bisericii, dar in afara cladirii respective, pe strada, numai sa vorbesti despre credinta crestina si esti pasibil de o pedeapsa cu cinci ani de inchisoare.

Daca dai un Nou Testamant unui evreu, poti primi cinci ani de inchisoare.

Chiar si daca-I dai un cadou nevinovat unui evreu ca de exemplu alimente, etc. poate fi interpretat ca o tentativa de a-l ademeni, de a-l converti.

Acelasi regim sever se aplica si mahomedanilor. Problema religioasa este foarte delicata pentru sionisti, pentru ca atat evreii cat si ne-evreii vad Israelul ca pe o tara religioasa, cu deplina libertate pentru a-ti practica propria credinta religioasa. De aceea sionistii nu indraznesc sa persecute religia iudaica , de teama de a nu rascula intreaga opinie in contra lor, incat deocamdata o tolereaza impotriva vointei lor.

Poporul ales

Poporul american a fost adus sa creada ca evreii sunt poporul ales al lui Dumnezeu. Acest mit a fost initiat de un grup de rabini care au luat extrase din Biblie si le-au interpretat in asa fel incat sa insemne ca ei ar fii alesii lui Dumnezeu. Nu este insa straniu ca tocmai cei mai necredinciosi sunt aceia care tipa sus si tare ca ei ar fi alesii lui Dumnezeu?

Cineva care a citi critic Biblia stie ca pe vremuri Dumnezeu a facut anumite favoruri evreilor, dar aceste favoruri au fost rezultatul unor conventii care cuprindeau anumite conditii. Acestea prevedeau ca evreii trebuie sa se supuna Cuvantului lui Dumnezeu. Evreii insa au calcat aceste conventii de multe ori si L-au respins chiar si pe Dumnezeu, intorcandu-si fata catre mamona. Nu trebuie sa fii un erudit al Bibliei ca sa-ti dai seama ca pana si cei credinciosi si-au pierdut calitatea de a fi alesii lui Dumnezeu.

Violenta si teroare

La primul congres al sionistilor, tinut in 1897 la Basel in Elvetia, unul dintre scopurile de atins a fost crearea unui stat pentru evrei in Palestina. La acea epoca foarte putini evrei erau in Palestinasi aceia erau aproape toti sefarzi, care traiau in buna vecinatate cu arabii. Dupa congresul din Basel au inceput emigrarile spre Palestina ale evreilor ashkenazi si sa cumpere tot ce li se oferea ca teren. Totusi, prin 1920 abia 2% din suprafata Palestinei era in mainile evreilor. In 1948, anul cand a fost declarata Palestina ca stat al evreilor, suprafata posedata de evrei era inca sub 6%. Pentru a putea acomoda cati mai multi evrei , ei aveau nevoie de mai mult teren, insa arabii palestinieni refuzau sa vanda. Pentru a obtine mai mult teren sionistii ashkenazi au recurs la teroare. Primul atac l-au dat asupra localitatii Deir Yassin. In 9 aprilie 1948, doua bande de teroristi, Irgun si Stern, au atacat si au masacrat peste 250 de persoane, adulti, femei si copii. Conducatorul atacului a fost Menachem Begin, cel care mai tarziu a devenit prim-ministru. Asupra acestui masacru el a declarat: “Fara acest atac asupra lui Deir Yassin azi nu am fi avut Israelul”.

Acest masacru a bagat groaza in Palestinieni si au inceput sa fuga din calea lor. Teroristii sionisti cutreerau satele cu masini cu megafoane amenintand populatia ca daca nu vor fugii de bunavoie, masacrul de la Deir Yassin se va repeta.

Au urmat apoi alte masacre:

-Au omorat 60 de palestinieni in Balad Esh-Sheikh.

-Au aruncat in aer 20 de locuinte in Sa-Sa, omorand 60 de femei si copii.

-Au omorat un mare numar de femei care lucrau in Manastirea Sf. Simion din Ierusalim.

-Au omorat 200 de persoane, majoritatea batrani, in satul Ed-Dawayimeh.

-Au omorat 51 de muncitori cand se intorceau de la munca campului in Kafr Quasem.

Locuitorii crestini din Kaba Bir-im au fost alungati iar locuintele distruse. Au profanat cimitirul si au distrus 73 de cruci de morminte.

In aceasta perioada de cateva luni cat a durat teroarea, cca. 300.000 de palestinienisi arabi crestini au fost alungati de la casdele lor sau omorati aceia care refuzau sa plece, de catre ashkenazii comunisti.

Dupa 14 mai 1948, ziua in care a fost declarata infiintarea statului Israel, au fost distruse 350 de biserici crestine si moschei arabe de catre teroristii sionisti.

Sionistii isi elimina adversarii

Pentru a-si atinge scopul, sionistii nu vor lasa pe nimeni sa le stea in cale. In cursul celui de al doilea razboi mondial sionistii au colaborat strans cu nazistii germani, livrand masele evreiesti in lagarele de concentrare hitleriste. Nu a fost deloc o surpriza nici scufundarea vasului “Patria”, care transporta 252 de evrei emigranti spre Palestina, banuiti de catre sionisti ca le sunt adversari. Intr-un alt incident din aceleasi temeri, a fost scufundat vasul “Struma”, fiind omorate 760 de persoane.

Nici chiar mari personalitati politice nu au fost imine la atacurile teroriste ale sionistilor. In 1948, intr-un effort de impacaciune a situatiei in acea regiune , Natiunile Unite l-au trimis pe Contele Folke Bernadotte, care vroia sa imparta Palestina in doua, pentru evrei si pentru pelestinienii arabi. Acest lucru i-a infuriat pe sionisti si sfidand statutul diplomatic, justitia si bunacuviinta, l-au omorat pe el si pe soferul sau in drum spre casa pe una din strazile Ierusalimului.

Zeci de milioane de suflete au fost masacrate in Rusia dupa revolutia comunista initiata si sustinuta de catre sionisti. Acum, in Palestina, urmeaza aceeasi cale. Pentru a-I alunga pe arabi de la vetrele lor ei au macelarit nenumarate mii de suflete si au lasat fara locuinte alte cateva sute de mii.

Problema se pune: Cati arabi vor ucideei cand vor castiga controlul absolut asupra Orientului Mijlociu si cand vor fi castigat si controlul fizic total asupra Americii?

Ceea ce este in joc acuma este libertatea sau sclavia

Dupa parerea autorului acestei brosuri, Jack Bernstein, din care extragem in rezumat , pentru a-i impiedica pe sionisti in conspiratia lor, doua sunt punctele cheie:

1. Unul din pilonii de actiune ai sionisto-bolsevicilor este in New York. De aici a plecat sprijinul financiar si organizatoric si s-a stabilit planul de bataie pentru revolutia comunista din Rusia. Aceasta revolutie a instalat cel de al doilea pilon al conspiratiei la Moscova, care nu s-ar fi realizat fara acest sprijin al New Yorkului.

2. Comunismul nu s-ar fi nascut si multe din problemele cu care trebuie sa se confrunte poporul american acuma nu ar fi existat daca poporul american ar fi fost corect informat asupra actiunilor sionisto-comuniste din New York. Inainte insa de a fi inceput aceasta conspiratie, ei si-au asigurat controlul presei si in special al agentiilor de stiri nationale si internationale. Din moment ce si-au asigurat acest control si asupra statiilor de radio si televiziune, ei au avut posibilitatea sa schimbe sensul stirilor sau chiar sa le omita total pe cele cu privire la conspiratia lor.

Singura solutie ramane expunerea

In 1920, Henri Ford scria : “Daca poporul american ar ajunge vreodata sa cunoasca adevarul despre aceasta clica de evrei, asta ar putea sa fie scaparea.” Ceea ce ar fi vrut sa spune Henri Ford a fost: Daca poporul american ar afla adevarul, el ar initia orice actiune ar fi necesara pentru a opri conspiratia acestei bande de evrei sionisto-bolsevice.

Mai multi insi incearca sa informeze poporul american despre pericolul ce-l reprezinta sionismul pentru America si pentru lumea libera, insa, inca este mult prea putin pentru a avea un efect. Ar fi in interesul aproape a tuturor ca in mod linistit insa sustinut sa ajute la difuzarea unor astfel de stiri.

O infruntare

Continutul acestei carti ar putea sa provoace o reactie puternica in randul sionistilor. Sunt in deplina garda in ceea ce priveste tactica voastra, fratilor mei sionisti, cu care-i aduceti la tacere pe toti aceia care va expun planurile subversive.

Daca persoana respectiva este un crestin, voi urlati: “Esti un antisemit!”, ceea ce nu este mai mult decat un nor de fum menit sa va ascunda actiunile.

Daca insa persoana respectiva este un evreu, voi recurgeti la alte mijloace, ca:

-Intai ii ignorati, in speranta ca informatiile sale nu ajung la un public prea numeros,

-Daca informatia strabate la cercuri mai largi, voi incepeti sa ridiculizati atat informatia cat si persoana sau persoanele in cauza

-Daca asta nu-I suficient pentru a-l scoate din scena, voi incercati sa-I asasinati caracterul. Daca el nu a avut pana acum scandaluri, voi sunteti dispusi oricand sa I le fabricati.

-Daca nici asta nu ajunge, atunci recurgeti la atac fizic.

Dar niciodata nu ati incercat sa va justificati actiunea.

Asadar, inainte de a incepe sa-mi astupati gura , eu va ofer aceasta infruntare:

-Sa constituiti un grup de sionisti care sa va sustina cauza, si eu voi sustine un numar egal de debatori anti-sionisti si pro-americani si cativa martori.

Atunci sionistii si anti-sionistii vor dezbate cele scrise in aceasta carte cat si alt material in relatie cu continutul ei.

Sa exploram aceste informatii si sa lasam poporul american sa hotarasca singur care dintre ele sunt corecte si care sunt false.

Nu este asta o infruntare?

In mod precis ati accepta aceasta infruntare daca cele scrise nu ar fi adevarate, insa, daca voi incepeti sa strigati : “Minciuni, toate sunt minciuni!” si refuzati sa dezbateti , prin asta ati marturisit poporului american ca cele scrise de mine sunt adevarate.

(Material publicat pentru prima dată în mediul virtual, în anul 2007, de Naționaliștii Autonomi, pe pagina Victoria Finală)