Eva Peron a fost o personalitate carismatică care şi-a respectat întotdeauna promisiunile şi a ajutat milioane de oameni. Ea nu era doar una dintre cele mai mai populare femei din lume, ci şi una dintre cele mai frumoase. S-a născut pe 7 mai 1919 la Los Toldos, în Argentina. Se ridică din societatea săracă, la 15 ani ajunge actriţă la un post de radio din Buenos Aires, talentul ei o va propulsa în roluri celebre - Elisabeta I, Ecaterina cea Mare - în filmele vremii. La o strângere de fonduri pentru victimele unui cutremur, Eva îl cunoaşte pe Juan Peron, la 22 ianuarie 1944. Curând, ea intră în lupta naţionalistă dusă de Peron: contra comunismului şi capitalismului.
Evita exercită continuu o uriaşă putere de atracţie asupra maselor, lucru care menţine chiar şi astăzi linia peronistă pe primul loc în politica Argentinei. Opera ei de caritate pentru nevoiaşi este remarcabilă: Fundaţia Eva Peron cheltuia anual peste 50 milioane de dolari pentru săraci. Evita construise mai multe şcoli, orflinate, spitale şi aziluri decât toţi liderii Argentinei la un loc. Eva Peron a ridicat chiar un oraş întreg, numit Ciudad Evita, cu 4.000 de case care au fost donate familiilor nevoiaşe. Cartea scrisă de Evita, La Razon de mi Vida, a fost tipărită în 50 de milioane de copii, devenise practic un manual şcolar. Sub regimurile peroniste, Argentina a făcut progrese spectaculare.
La 26 iulie 1952, când Evita trece la cele veşnice, toată ţara intră în doliu.
Astăzi, partidul peronist conduce Argentina. Legenda Evitei trăieşte şi dă speranţă tuturor oamenilor însetaţi după dreptate.
În România nu există nicio femeie politician care să se apropie câtuşi de puţin de linia politico-socială peronistă. Femei de moravuri uşoare îşi fac loc în politică prostituându-se, devalizând bugetul ţării, afişându-şi ostentativ opulenţa, culmea, tocmai spre admiraţia celor sărăciţi... Poporul român nu are o Evita a lui pentru că nici măcar nu o caută. Şi dacă nu o caută, nici nu o merită!
Cine este sau ce este poporul? In speta cine sau ce este poporul roman?
RăspundețiȘtergereCred ca aceasta este prima intrebare ce trebuie pusa, daca vrem sa ne debarasam de sensul sentimental, democratic, manipulativ si distructiv dat acestui termen.
O fraza exceptionala a lui Wiliam Gayley Simpson in "Which way western man" chiar din primul capitol
"The Undying Purpose: The Ennobling of Man" lamureste aceasta problema:
"I recognized that a people is something more
than a collection of individuals. It is only exceptional men, only a few, who can achieve
and maintain spiritual and intellectual health and wholeness in the midst of an alien,
decaying, or poisonous environment."
Eu am sa-mi permit sa detaliez.
A spune ca poporul roman este totalitatea celor ce isi spun romani este gresit. Si este gresit pe multe nivele.
Am spus ca este sentimental. Ne incalzeste sufletul ideea ca suntem "multi" ca exista "solidaritate" si "incredere". Acest lucru este fals. Multimile sunt lase si iresponsabile. Painea si Circul sunt singurele interese pentru ele. In momentul in care painea monsanto si imaginile vor inceta, poporul se rascoala, nu pentru ca ar vrea ceva superior, ci pentru ca vrea aceeasi burta plina cu mancare ieftina si timpul ocupat cu distractia sa.
In 89 unii voiau libertate, dar cei mai multi emisiuni la TV si paine. Cine era "poporul"? Cei care numai cu cateva luni inainte inca strigau dobitoceste "Ceausescu, PCR"? Sau cei cativa care simteau instinctiv ca stratul gros de minciuna, ipocrizie si anti-cultura ameninta sa ne distruga cu totul?
Gresit este pentru ca provine din iluzia democratica a egalitatii si a votului universal. Oamenii sunt diferiti iar votul universal o mascarada. Ce poti vota cand nu ai toate datele problemei, pentru ca nu ai cum sa le ai. In schimb, acolo unde ai datele problemei nu te asculta nimeni si nu se poate vota. E o mascarada cu si pentru prosti.
Este manipulativ, penntru ca da senzatia omului obisnuit ca ar conta. Cand el este in realitate doar carne de tun sau animal de povara. I se da cea mai josnica hrana si cea mai desantata distractie. Iar el isi cedeaza tara si cultura (facute de altii, ca doar nu de el). Daca omul obisnuit ar crea valori i-ar pasa de le si nu le-ar ceda ca pe niste lucruri uzate si nefolositoare.
Il intoarce impotriva celor cu adevarat romani, nobili purtatori ai valorilor profunde.
RăspundețiȘtergereEste distructiv. Pegra are o adevarata satisfactie pentru asta. Stiti voi satisfactia nebunului cand distruge. "Toti sunt egali. Nu sunteti mai presus ca mine. Va distrug pentru ca ati indraznit!". Asta este manipularea si mascarada democratica. Puterea nebunului impotriva nobletii.
Acum a venit momentul iesirii din depresia cauzata de intelegerea anapoda a cuvantului "popor". Nu, ei nu sunt poporul. Nu-mi fac griji pentru marea multime iresponsabila si penibila. Imi fac griji pentru cei putini, cei ce poarta in sangele lor ceea ce este valoros cu adevarat. Acestia sunt poporul roman. Gloata nu conteaza, indiferent unde s-ar gasi ea. Pe coridoarele puterii sau in piata.
A fi nationalist inseamna sa cauti inobilarea, sufleteste si trupeste. Nu inseamna a lua locul altora ca principal furnizor de paine si circ.
Cu toata mizeria un om nobil va cauta innobilarea. Gloata va ramane indolenta pana in momentul in care incepe sa aplaude. Cui folosesc aplauzele? Unui nobil nu. El stie si in mod natural are dreptate.
Nationalistul cunoaste, face, este puternic, curajos, frumos. Straluceste. Nu se lasa invins.
Infragerea este o boala inoculata prin cuvinte. Unul dintre ele este cuvantul popor cu sensul sau alterat de democratie si sentimentalism.
Daca ati observat, alogenul patapievici ataca poporul nu gloata. El ataca tocmai ceea ce era bun si frumos. Nemernicul este un bun reprezentant al schimbarii de sens si promovarii depresiei.
Deci cine este "poporul"?
"Numai cei cativa oameni exceptionali, foarte putini ce pot crea si mentine sanatatea si plenitudinea intelectuala in mijlocul unei lumi straine, descompuse sau otravitoare"
Curaj.