De la începutul mişcării, Germania hitlerista si Italia mussoliniana au constituit preferintele exclusive ale naţionaliştilor români. Aceasta a fost suficient ca democratii nostri, aţâţati de Franta si Anglia, de francmasonerie şi de iudaism, să declare pe orice simpatizant cu national-socialismul trădător de ţară. În România regelui Carol al II-lea, naţionalismul a fost înfierat ca "hitlerism". Pentru a înlătura aşa-zisa primejdie de hitlerizare a ţării şi pentru a salva sistemul genevez, Regele a transformat guvernul democratic în teroare poliţistă, iar pe vechii politicieni în simulatori cinici ai noilor idei.
Astfel, naţionalistii români au fost împuscaţi cu sutele şi cu miile, ca partizani ai lui Adolf Hitler. În afară de Germania, nu există nici o ţară din Europa unde ideile marelui erou al vremii noastre să fi înregistrat atâtea sacrificii de sânge tânar ca în România.
Ca o consecinţă a vechiului sistem, catastrofa recentă a ţării mele, care a pierdut în câteva saptamâni patru provincii cu 7 milioane de locuitori, dintre care aproape 4 milioane de români neaosi, a grăbit prabuşirea Regelui şi a terorii poliţieneşti. Revoluţia legionară e astăzi stăpână pe România. Conceptia naţionalistă a devenit concepţie de stat şi, ca urmare logică, încadrarea României în politica Axei e un fapt îndeplinit. Această încadrare însă nu e întemeiata numai pe convingerea neclintita a tineretului român; ea e consfinţită pentru totdeauna de imensul sacrificiu de sânge pentru aceeaţi credinţă, în numele căreia Adolf Hitler e biruitorul Europei.
(Fragment din "Viaţa spirituală în România de azi", conferinţă ţinută la Universităţile din Viena, Breslau si Berlin, în 1940)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Vă rugăm ca înainte de a vă expedia mesajul să vă alegeți un nume pentru a nu crea confuzii în dezbateri. Mulțumim pentru înțelegere.
Dacă nu aveți de spus nimic constructiv, nu scrieți. Nu vor fi publicate comentarii lipsite de sens sau în care sunt atacate organizații naționaliste și membri ai acestora.
„Fiecare va trebui să știe că pentru atitudinea sa va răspunde. Nu poate trăi pe lume o nație dispusă la toate părerile, la toate atitudinile...”