Povestea lui Zippo

Sursa: Birtkenau

Nu am vorbit despre asta de când s-a întâmplat, pentru că m-am gândit că nu e atât de mult lupta mea. Între timp mi-am dat seama că am greșit: o nedreptate făcută unui camarad nu are cum să nu fie o nedreptate făcută mie. Nouă.

Zippo, adică Alberto Palladino, e în închisoare. Să vă povestesc pentru ce.

Acum vreo două luni, câțiva militanți PD (aici PD-ul e de stânga) lipeau afișe pe străzile Romei, la ceas de seară. Niște cetățeni mascați, cu căști pe cap și înarmați cu bâte de metal i-au atacat pe strada Prati Fiscali, sau cel puțin așa declară ei. Au chemat poliția să raporteze agresiunea, iar carabinierii au cercetat locul faptei și n-au găsit nicio armă, nimic incriminatoriu. Până aici pare o poveste normală.

Apoi intervine absurdul.
A doua zi, Paolo Marchionne, reprezentantul PD, împotrivă cu ceilalți agresați, merge la poliție cu niște bâte în brațe și spune: uitați, acestea sunt armele cu care ne-au agresat, am cercetat noi mai bine și le-am găsit. Voi n-ați fost capabili aseară, dar uitați, noi, ca niște buni cetățeni, vi le-am adus. De asemenea, vrem să vă spunem că știm cine ne-a bătut. Era unul, Alberto Palladino, care în timp ce ne dădea cu bâta și-a descoperit fața și a zis: Noi ne cunoaștem, nu? Noi l-am ținut minte și acum vrem să-l denunțăm.

Poliția, ca orice poliție serioasă care știe să respecte drepturile omului, zice: Da domle, crecă băieții ăștia au dreptate, dacă zic ei așa, ar trebui să-l arestăm pe Palladino ăsta. Ce dacă e absurd? Sigur spun adevărul, ce importanță are că sunt adversari politici? Nu-i bai, probabil Alberto ăsta e un criminal deosebit de periculos și trebuie pus imediat la răcoare, până nu mai bate și pe alții în modul ăsta greșit, declarându-și identitatea și lăsându-și bâtele la locul faptei, dar ascunse bine, să poată fi găsite numai de victime.

Povestesc eu așa, puțin umoristic, dar e o poveste tare tristă. Ascultând de aceste declarații, poliția îl arestează pe Zippo pe aeroport, când se întorcea din Birmania, unde fusese la poporul Karen, să-i ajute la spital și la amenajarea unor câmpuri pentru cultivat orez. Priviți câtă infamie:

Presupunând, prin absurd, că ar fi adevărat ce declară junii PDiști, așa se face? Arestezi lumea pe baza unor declarații, cu probe stupide, aduse de reclamanți?

Nu îmi pare altceva decât o acțiune de intimidare, dar mă întristează.

Pe de altă parte, acum ceva vreme, niște necunoscuți au pus o bombă în fața casei părinților lui Zippo – necunoscuți care încă nu au fost depistați. Nu a mers nimeni la poliție să declare că ar fi cineva anume, că așa crede el.

Sunt sigură că toți puteți empatiza cu povestea lui. La noi se amendează oameni pentru că afișează bannere, pentru că ies în piață să protesteze sau pentru că își pun în curte steagul propriului partid. Putea fi povestea oricărui militant din orice organizație, de oriunde.

Întâmplările de genul ăsta nu mă fac decât să vreau să merg mai departe pe calea asta. Până când ori ne vor închide pe toți pentru vini adevărate sau închipuite, ori ne vor da dreptate.

În încheiere, vă îndemn la un mic gest de solidaritate. Trimiteți-i o scrisoare sau o carte poștală unui băiat nedreptățit de statul ăsta minunat, care are ocale pe mărimi în funcție de orietarea politică.