De ce „blocul negru” şi ce vrea aşa-numitul „Black Block”

de AN Aschaffenburg

Deseori apar în Germania la demonstraţii persoane îmbrăcate în negru şi mascate. Uneori sunt aşa de multe, încât formează împreună un bloc negru puternic.

Dar ce înseamnă toate astea? Tocmai în ultimul timp curg din nou zvonuri absurde şi hilare despre „blocul negru”, numit şi Black Block sau NS-Block. 

„Block”-ul este incriminat pe diverse pagini, ca fiind o adunătură de „haotici violenţi şi dezlănţuiţi orbeşte”.

De unde vin aceste zvonuri? Ele sunt construcţii ale elitei conducătoare, dar şi ale instigatorilor şi dezbinatorilor din propriile noastre rânduri.

Ultimii numiţi sunt pur şi simplu subiecţi inferiori, care calcă în picioare solidaritatea naţională şi care nu mai pot fi priviţi ca şi camarazi. Primii în schimb au nevoie să îşi tragă în noroi opoziţia ostilă, să le fure drepturile şi să o şicaneze. Aceasta se realizează prin presă şi poliţie.

Mediile de exemplu pot denatura realitatea prin reportaje şi imagini senzaţionale despre violenţă. Motivul fiecărei acţiuni în parte bineînţeles că nu este amintit.

Poliţia îşi doreşte să incrimineze drepturile extraparlamentare pentru a-şi pune la punct necesităţile financiare tot mai ridicate, de care are nevoie aparatul său de (in)securitate şi supraveghere. Acelaşi comportament îl întâlnim şi la serviciile secrete.

„Blocul negru” livrează politicienilor infractori material contra propagandei lor plate şi populiste, cu care încearcă să îşi câştige alegătorii. Ei se tem de ideile şi convingerile noastre şi de fiecare formă de „violenţă” - dacă violenţa aceasta nu porneşte chiar de la stat, care deţine monopolul violenţei.

Ce vrea blocul revoluţionar negru cu adevărat şi de ce este negru?

Mascarea şi hainele unitar negre ne permit să nu putem fi identificaţi individual. Ne păzim în primul rând de represiunea statală. Nu avem chef să ne recunoaştem feţele în bazele de date ale poliţiei sau în pagini de internet sau pe pagini antifa. Mulţi dintre noi nu îşi permit să fie recunoscuţi în ziare a doua zi după demonstraţii de către angajatori sau profesori.

Acţiunile noastre sunt ţintite împotriva reprezentanţilor sistemului capitalist şi anti-naţional, cât şi împotriva frontului roşu - aceştia nu sunt în nici un caz neinformaţi. „Violenţa” noastră are de cele mai multe ori un caracter pur simbolic (atacuri cu vopsea, şpreieri, acţiuni cu autocolante…) şi sunt în afara cazului autoapărării – îndreptate doar împotriva infrastructurilor capitalului şi Antifa. Bineînţeles că ne rezervăm dreptul să ne apărăm acţiunile şi spaţiile libere de antifa şi de atacurile statului.

Bineînţeles că nu toţi revoluţionarii sunt în blocul negru şi nu toţi cei îmbrăcaţi în negru sunt automat revoluţionari. Blocul revoluţionar nu se deosebeşte fundamental prin aspectul exterior faţă de alţi demonstranţi, ci prin conţinuturile revoluţionare şi prin acţiunile militante.

Nu credem că sistemul capitalist bolnav poate fi reformat sau înbunătăţit – sistemul conducător ESTE eroarea în sine şi trebuie înlocuit cu o formă de societate nouă, liberă, socială şi naţională!