La 90 de ani, ultimul legionar băcăuan, Petru C. Baciu, își amintește…

Miscarea legionara a influentat istoria noastra si se va vorbi mult de acum inainte despre acest lucru. A fost o perioada romantica, de regenerare a eului romanesc, pentru unii, pentru altii o perioada violenta, dura, vremuri in care erau platite politele politice. Nascuta in 1927, Miscarea Legionara a trait putin pe scena politica, însa a sapat adanc în constiinta tinerilor de atunci. In mod firesc, Miscarea a murit. Insã unii dintre membrii sai mai traiesc. Si nu uita.

O viata intre ideologia legionara si cea comunista

Petru C. Baciu s-a nascut la 12 iulie 1922, in Bacau, la putin timp de la cel mai important eveniment din istoria tarii: crearea Romaniei Mari. “Toata viata am trait in oras. La bunici mi-am petrecut o parte din copilarie. De la parinti si bunici am invatat munca si rugaciunea, cinstea si omenia“. Tanarul Petru C. Baciu descopera, in 1937, primii legionari. Este impresionat de tinuta vestimentara, de fermitatea lor, de salutul “Traiasca Legiunea si Capitanul!”. Primii pasi nu se uita niciodata.

Se poate urmarii asemanarea frapanta dintre metodele legionare si cele comuniste:

“In vara lui 1937, cand s-a deschis o tabara de munca in comuna Traian, din judetul Bacau, pentru ridicarea unei biserici si a unei scoli, m-am simtit si mai mult atras de Miscare. De altfel, astfel de initiative ale legionarilor au trezit si au cucerit multe inimi romanesti. Oamenii din imprejurimi, iubitori de Dumnezeu si de neam, tineri si bãtrani, femei si copii au alergat sa dea ajutor ziditorilor de altare. Toti erau un suflet si se bucurau, fiind mandri ca mainile lor au zidit lacase pentru ei si pentru urmasi. Toate acestea m-au fermecat si m-au indemnat sa intru in Miscarea Legionara, ca o chemare a vremii unde imi voi gãsi rostul vietii si voi intelege ca scopul omului pe pamant nu-i viata, ci invierea”. Este sedus de propaganda nationalista, de masurile pe care ideologia legionara vroia sa le aplice intr-o Romania Mare. La 15 ani orice zboara se mananca: “Marfa buna, cantar drept, pret ieftin”. Cu acest indemn, legionarii lui Corneliu Zelea Codreanu vor porni la marea batalie a comertului crestin rapus de evrei. Cu acest indemn si in ordinea economica, Capitanul voia sa inalte societatea romaneasca spre stralucire si maretie. Voia sa smulga din mana strainului aceasta putere, comertul, si sa o aseze in maini romanesti.In acest scop a infiintat un batalion legionar al comertului, al carui sef era, a luat in intrtinere si instruire 70 de baieti de pravalie, viitori comercianti romani. Rodul muncii poporului incapuse pe maini straine”.

Romania lui  Codreanu aparea ca o tara eliberata de straini, pura, plina numai de romani. Aceste idei nu apartineau doar Legiunii, erau ideile din Europa anilor ’30. Europa lui Hitler, Stalin, Mussolini, Franco. Datorita activitatii sale nationalist-crestine din Fraþiile de Cruce-Bacau, a fost arestat si detinut, in perioada 1941-1942, la Siguranta Statului din Bucuresti si in temnitele de la Galati si Vacaresti.

Neinfranat, tanarul nationalist a participat la campania de eliberare a Ardealului de Nord. Dupa terminarea razboiului, s-a inscris la Academia de Inalte Studii Comerciale si Industriale din Bucuresti. Insa, evenimentele nu l-au lasat sa-si duca studiile la bun sfarsit. Pe 29 noiembrie 1948, justitia manevrata politic de rusi l-a condamnat pe Baciu la 10 ani de temnita grea deoarece a organizat un punct de rezistenta anticomunista armata. A fost pus in libertate abia dupa 13 ani (1961). La 10 octombrie 1975 a fost arestat din nou si condamnat, pe baza unui dosar subtire si contrafacut, la sase ani de inchisoare pentru propaganda impotriva oranduirii socialiste. In cumplitii ani de detentie a trecut prin inchisorile: Ministerul de Interne – arestul I si II, Vacaresti, Galati, Suceava, Rahova, Iasi, Bacau, Pitesti, Craiova, Jilava, Aiud, Zarca Aiudului, Poarta Alba, Peninsula, Capul Midia, Grindu, Periprava, Borzesti, Constanta si Onesti.

 Un suflet ca un “val de furtuna”

Ca si ceilalti batrani membri ai Legiunii, Petru C. Baciu nu reuseste sã-si ascunda convingerile antisemite, nationaliste, care sunt ambalate in haina mai eleganta a studiului istoric: “Extremismul si nationalismul lui C.Z. Codreanu nu sunt altceva decat niste manifestari romantice si neintelese ale perioadei interbelice”. Pentru legionarul bacauan nationalismul si rebeliunile legionare sunt tratate drept “evenimente de maxima importanta in istoria Romaniei”. Petru C. Baciu a executat peste 15 ani de temnita pentru “vina” de a fi incalcat o alta ideologie: cea comunista. Luptator pentru credinta strãmoseasca, scriitor si publicist a fondat impreuna cu alti camarazi si condus revista de atitudine romaneasca “Crezul nostru”.

Autor talentat, Petru C. Baciu a scris o carte autobiografica, in care si-a pus, intr-un fel pe tava, viata si convingerile sale politice. Numita “Rastigniri ascunse – marturii” (din care noi am citat majoritatea fragmentelor), volumul, evident de culoare verde, merita citita. De altfel, trebuie sa subliniem ca batranul membru al Miscarii are o foarte bogata biblioteca legionara – s-ar putea face foarte bine un doctorat din cartile de specialitate ale lui Petru Baciu.

Bine informat si foarte subiectiv, Petru C. Baciu releva momente si actori din perioada interbelica intr-o portretistica realista si patrunzãtoare. Paginile care se ocupa de bataile, schiungiuirile din puscariile Sigurantei si ale Securitatii, sunt efectiv dramatice si sfasietoare. Cu o sinceritate indurerata,  Petru C. Baciu vorbeste de gesturi neasteptate din partea unor oameni pe care puscaria nu i-a dezumanizat, nu i-a trnsformat in fiare salbatice.  Un adevar a carui rostire arunca o aparenta de umbra asupra celui ce-l rosteste, este in fond un act de curaj moral si cea mai sigura metoda de primenire a moravurilor din jurul sau. Incât, si sub acest raport, confesiunile lui Petru C. Baciu sunt binevenite. Nu numai lumea din afara Miscarii Legionare, dar si legionarii insisi vor avea, citind aceasta carte, o imagine veridica a celor mai dramatice framantari prin care o generatie de romani au trecut in mai bine de sapte decenii din secolul XX: “Stradania mea e sa redau fidel fapte petrecute, fapte traite, sa redau numele camarazilor mei care in ceasul greu al istoriei romanesti cand bolsevismul creat si implementat de evrei sugruma fiinta neamului romanesc, ei au raspuns prezent.”

Autor a doua volume de poezii: “Cine?” si “Inimi Zavorate” mesaj plamãdit din zbuciumul si drama unei generatii mult chinuita (autorul insusi fiind chinuit), trecuta prin valtoarea a trei dictaturi, deposedata si azi ca si ieri de dreptul de a se apara, schiloditã trupeste ca si primii martiri crestini. Indiferent de adevarul la care a slujit toata viata, destinul lui Petru C. Baciu seamana foarte mult cu destinul unor generatii sacrificate: ”La fiecare inceput de campanie electorala, privesc înapoi… ceremonii, lichelism national, promisiuni, orgolii, uraciuni, figuri slute si obeze, politicieni abjecti, fara respect pentru om, pangaritori de cele sfinte, profanatori de adevar. Carieristi, falsi revolutionari cu lung stagiu de Iuda, tradatorii care au “intinat idealurile comunismului (Ion Iliescu)” sunt beneficiarii sangelui varsat in decembrie 1989 si al acelora care au murit intre zidurile insangerate ale temnitelor, sau cu arma in mana pe crestele de foc ale muntilor, ducand mai departe, in istorie, destinele neamului si demnitatea lui”.

Desi suferind, Petru Baciu a gasit energia de a mai scoate o carte in acest an. Intitulata sugestiv, “Sunt strigatul din urma”, autorul aduce, poate, un ultim omagiu marii sale dragoste: legionarismul.

G. Pop / http://www.jdb.ro/la-90-de-ani-ultimul-legionar-bacauan-isi-aminteste