O economie națională regenerată: Ce putem recupera din gândirea economică a lui A.C. Cuza?

 Introducere

În tumultul economic al lumii de azi — dominată de capital fără patrie, muncă dislocată și stat redus la funcția de paznic al pieței —, se simte acut nevoia unei doctrine economice naționale. Nu una ruptă de realitate sau tributară trecutului, ci una ancorată în spiritul suveran, social și etic al poporului.

În această privință, opera profesorului A.C. Cuza – prea adesea redusă la aspectele politice și ignorată în componenta sa economică – oferă o viziune profundă, națională și organică asupra economiei.

1. Naționalizarea economiei – o necesitate istorică

Pentru Cuza, problema esențială nu era să „reformeze” capitalismul, ci să elibereze economia românească de controlul străin și de dominația capitalului apatrid. În contextul României de la începutul secolului XX, el vedea cum băncile, comerțul și industria cheie se aflau în mâini alogene, în timp ce românul era redus la statutul de muncitor, țăran îndatorat sau funcționar marginal.

Adaptare modernă:

• Repatrierea economiei strategice (resurse naturale, energie, agricultură);

• Interzicerea vânzării de pământ și infrastructură către entități străine;

• Nou „capitol economic național”, în care capitalul intern să fie susținut și încurajat.

 2. Combaterea capitalismului de extracție

A.C. Cuza critica profund un capitalism care nu produce, ci doar extrage, consumă și transferă bogăția din România spre exterior. În mod special, el denunța capitalul speculativ, parazitar și străin, care nu investește în dezvoltarea comunității, ci în profit imediat.

Adaptare modernă:

• Limitarea profiturilor repatriate de corporațiile străine;

• Politici fiscale preferențiale pentru capitalul românesc productiv;

• Întărirea sistemului cooperativ, bancar și de asigurări cu capital național.

 3. Statul ca garant al echilibrului economic

Cuza susținea intervenția statului în economie nu pentru a controla totul, ci pentru a garanta dreptatea economică, echilibrul dintre muncă și capital și suveranitatea națională.

Statul, în viziunea sa, trebuia să fie mediator și protector al interesului național, nu administrator pasiv al voinței pieței.

Adaptare modernă:

• Un stat strategic: implicat în energie, infrastructură, agricultură, bănci;

• Reînființarea unei Bănci Naționale realmente suverane, sub controlul democratic;

• Legi economice care apără productivitatea, nu specula.

 4. Munca, țăranul și pământul – tripla temelie

Cuza avea o viziune profund legată de muncă, pământ și comunitate rurală. Pentru el, țăranul era nu doar baza economică, ci și păstrătorul sufletului național. El cerea legi care să protejeze țăranul de cămătărie, de exploatarea intermediarilor și de înstrăinarea pământului.

Adaptare modernă:

• Politici de reîntoarcere la pământ prin credite fără dobândă pentru ferme familiale;

• Apărarea gospodăriei țărănești împotriva agro-capitalului străin;

• Reindustrializarea satului prin microfabrici, centre de procesare și infrastructură locală.

 5. Educație economică și conștiință națională

Cuza credea în formarea unei elite economice naționale, educate în spiritul datoriei față de națiune, nu al acumulării egoiste. El cerea educație economică pentru tineret, dar și morala economică în viața publică.

Adaptare modernă:

• Introducerea educației economice cu orientare națională în licee și universități;

• Încurajarea antreprenoriatului etic, legat de nevoile reale ale comunității;

• Cultivarea unei etici a solidarității economice și a responsabilității sociale.

 6. Creditul ca armă a suveranității

În gândirea lui Cuza, creditul nu trebuia să fie o armă a înrobirii, ci un instrument de ridicare a poporului. El critica dur băncile străine care cămătăreau și îndatorau țărănimea română, propunând în schimb sisteme de credit național, ieftin, pentru muncă și producție.

Adaptare modernă:

• Bănci de dezvoltare cu capital de stat pentru proiecte locale;

• Interzicerea împrumuturilor de consum cu dobânzi abuzive;

• Fond național de investiții suverane, finanțat din resurse interne.

 7. Identitate, dreptate economică și demnitate socială

Pentru A.C. Cuza, lupta economică era parte integrantă a luptei pentru identitate națională. O economie dominată din exterior producea alienare, dependență și sărăcie morală. Prin urmare, reconstrucția națională începe cu restabilirea unui sistem economic suveran, legat organic de interesele poporului.

Opera sa trebuie privită astăzi ca o sursă de idei pentru reconstrucția unei economii etice, suverane și solidare. O economie în care profitul nu este scop absolut, ci mijloc de întărire a comunității.
Adevărata revoluție nu se mai face cu arme, ci cu reconstrucția morală și economică a națiunii — cu oameni responsabili, cu muncă onestă și cu o viziune națională neșovăielnică.

 Concluzie

Gândirea economică a lui A.C. Cuza nu este un muzeu al trecutului, ci o bază doctrinară utilă pentru o reconstrucție economică românească. Într-o lume dominată de rețele financiare impersonale, Cuza propune o reîntoarcere la economie ca expresie a unei comunități vii, suverane și solidare.

Un proiect politic serios, național, social și modern nu poate ignora aceste rădăcini.

CP, Lupta NS