Nu eşti învins decât dacă refuzi lupta. – Mircea Eliade
luni, 8 decembrie 2008
Grecia, o tara in care anarhistii fac legea
Lefteria, Lefteria, sa ardem Demokratia
Potrivit pompierilor eleni, violenţele de la sfarsitul saptamanii au provocat pagube la Atena unui numar de 24 de banci, 35 de magazine, 24 de masini, 12 locuinte si un sediu de partid. Incendieri si distrugeri au avut loc si in Salonic, Kavala, Caneea, Drama si Komotini.
Evenimentele din ultimele doua zile au demonstrat ca Grecia a ajuns sa fie dominata de anarhie. Mai precis, anarhistii marxisti au ajuns sa faca legea in tara, determinand guvernul sa ia decizii aberante. Un politist care a evitat sa fie ars de viu de catre un atacator, fie el si adolescent, a fost arestat sub acuzatia de omucidere. In schimb, sute de huligani, copii exaltati si indoctrinati cu aberatiile comunismului si anarhismului isi vad linistiti de "treaba", vandalizand si incendiind masini particulare, magazine si banci. Faptul ca, pentru acestia, autoritatea nu reprezinta nimic se stia de mult. Mai grav este ca uciderea potentialului criminal de 15 ani a luat mintile intregii Grecii, mai multe demonstratii fiind asteptate in urmatoarele trei zile atat in capitala tarii, cat si la Salonic.
''Ighnosti aghnosti''
Ii numesc ''ighnosti aghnosti'' (n.r. "cunoscutii necunoscuti"), iar acest joc de cuvinte spune multe despre istoria lor, despre identitatea lor si despre rolul pe care-l desfasoara in viata politica a Greciei, schije ale unei faramitari de nerezolvat care isi are o parte din radacini chiar in indepartata ''impartire'' de la Ialta. Sunt aspecte, fapte legate de nemultumirea sociala - din randul tinerilor si nu numai - care izbucnesc pe neasteptate, insinuandu-se cu o forta distructiva in spatiile ce se deschid intre majoritatea conservatoare "Neo Demokratia" si opozitia socialista "Pasok", scrie La Stampa, citata de Agerpres. Este vorba de grupuri mici, cu aspect anarhic, fara o definitie ideologica clara, dar cu o puternica conotatie de radicalism protestatar. Fortareata lor este cartierul Exarchia, nu departe de Politehnica, adica de structura simbolica de care este legata regenerarea democratiei dupa "regimul coloneilor". Aceasta geografie risca insa sa dea miscarii ''baietilor revoltei'' o identitate prea marcata, omogena, aproape a unei derive a vechiului stangism marxist, in timp ce in interiorul lor pare sa existe un miez de rebeliune si de provocare ce aminteste de Lenin si Bakunin, de neomodernism si hip-hop. De altfel, daca privim situatia politica oficiala, Parlamentul grec cuprinde in interiorul sau forte cu o puternica consistenta populara, inclusiv un Partid comunist cu 22 de mandate, in schimb, nu include o sumedenie de alte grupuri si sigle. A afirma ca aceste grupuri sunt o masa de manevra interesanta intr-un joc politic foarte delicat inseamna, probabil, sa atribuim miscarii lor o disponibilitate de a deveni instrumentul unor interese si ale unor afaceri pe care ei nici macar nu le cunosc. Si nu exista elemente certe pentru a da un contur concret acestei ipoteze. Totusi, ei pot fi vazuti si gasiti intotdeauna in interiorul manifestatiilor politice de protest, ca un fel de coada care, pe neasteptate, innebuneste si tasneste afara din cortegiile oficiale pentru a raspandi furie si dezordine. Sursa: Ziua Online
4 comentarii:
textul e subversiv. astia lupta impotriva unui capitalism dement asa cum e si la noi.
Avem un inamic comun: capitalismul. Dar fiecare vrea sa puna altceva in loc. Ei sunt anarhisti si asta se vede. Peste tot vedem ca poarta insemne anarhiste.
Noi suntem pentru o ordine de tip nationalsocialist. Deja diferentele dintre noi sunt extrem de vizibile. E practic o prapastie de netrecut.
Ntz! Nu merge! National-socialismul este compromis! Ca si comunismul, dealtfel! Nu mai adera nimeni la astfel de ideologii, nicidecum sa ajungeti sa instalati vre-o ordine de tipul acela, pentru simplul motiv ca, va va fi practic imposibil sa recrutati militanti in numar suficient care sa se sacrifice pentru cauze dinainte pierdute. Pe de alta parte, va veti lovi la modul propriu, de o ordine cat se poate de concreta si contondenta: ordinea militara, ca solutie de contracarare a exchibitionismului de tip fascistoid/comunistoid/anarhist. Astfel ca, se impune o alta strategie, o alta abordare a luptei impotriva capitalismului acesta dement, care are o importanta componenta fascista! Prin urmare, e nevoie de luptatori adevarati, nu de lozincari, oameni adevarati cu multa stiinta de carte, oameni care judeca lucrurile in profunzime si nu dupa aparente, oameni ce cunosc puterea unei idei, dar si puterea de foc a unei arme.
Brandul nationalsocialist se poate admite ca este compromis de intoxicarea mediatica a castigatorilor celui de-al doilea razboi. Din ideologie si din aplicarea lui in Germania se inspira insa multe miscari socialiste de stanga, dar care pun solutiile cu pipeta pentru a nu se insanatosi.
Pentru noi, esentiala este salvarea entitatilor nationale si rasiale. Prioritatea numarul 1. Abia apoi vine sistemul de guvernare. Nu inversam niciodata aceasta ordine.
Chestia cu "ordinea militara" cred ca nu e realista. Armata nu am vazut sa aiba vreo problema cu ideologiile ce ajung la putere.
Vorbesti de "puterea de foc a unei arme"...eee acolo s-ar putea sa intampini tocmai problema de care vorbeai, "ordinea militara".
Vorbesti de lozinci/lozincari. Pai pana acum postarea ta nu a fost decat o lozinca mare si goala si nu spun asta ca sa te atac, dar nu ai trasat inca nicio directie. Nu ai spus care e ideologia salvatoare pe care se poate paria. :D Poate o sa o faci. Suntem curiosi.
(Ar fi bine ca pe viitor sa alegi un nume cand semnezi postarile -meniul iti ofera posibilitatea asta. Sa stiu daca se schimba partenerul de discutie.)
Trimiteți un comentariu
Vă rugăm ca înainte de a vă expedia mesajul să vă alegeți un nume pentru a nu crea confuzii în dezbateri. Mulțumim pentru înțelegere.
Dacă nu aveți de spus nimic constructiv, nu scrieți. Nu vor fi publicate comentarii lipsite de sens sau în care sunt atacate organizații naționaliste și membri ai acestora.
„Fiecare va trebui să știe că pentru atitudinea sa va răspunde. Nu poate trăi pe lume o nație dispusă la toate părerile, la toate atitudinile...”