Nu eşti învins decât dacă refuzi lupta. – Mircea Eliade

vineri, 9 ianuarie 2015

ISLAM versus EUROPA

Masacrul care a avut loc în urmă cu două zile, la sediul revistei satirice franceze Charlie Hebdo, este sălbatic și detestabil, lipsit de orice fărâmă de justificare. Așa ceva nu poate fi acceptat în Europa, sub niciun pretext. Atentatul terorist a oripilat orice ființă umană care are respect pentru viața altora și pentru valoarea libertății de expresie. Da, chiar dacă Charlie Hebdo practica un umor dubios, de proastă calitate sau chiar grețos, singura modalitate prin care poți să le pui capăt este să-i ignori sau să le dai o replică de calitate.

Nu știu dacă atacul teroriștilor musulmani a avut loc întâmplător în 7 ianuarie 2015 sau este o replică la lansarea, în aceeași zi, a romanului lui Michel Houellebecq, „Supunerea”, a cărui acțiune este plasată în viitor, în Franța anului 2022. În lumea lui, viitorul președinte al tuturor francezilor este liderul unui imaginar Partid Musulman. Lumea din 2022 este guvernată de probleme misterioase, episoade de violență urbană ținute în umbră de media. Totul se mușamalizează, publicul rămâne în beznă și, în doar cîteva luni, liderul Partidului Musulman va fi ales președinte. În turul al doilea al alegerilor Mohammed Ben Abbes își înfrânge contracandidata, Marine Le Pen (personaj real, președinta formatiunii franceze Frontul Național). În următoarea zi începe un proces accelerat de islamizare: femeile sunt încurajate să renunțe la hainele occidentale, să renunțe, cu ajutorul subvențiilor, la locurile de munca iar universitățile sunt de un singur fel: islamice. (După metropotam.ro) Aparent este doar o coincidență, dar o legătură nu cred că este imposibilă.

Am urmărit reacțiile de la noi din țară ale unor politicieni, jurnaliști, analiști politici, avocați.

Poziția de pe care argumentau aceștia aproape că m-a șocat mai mult decât atentatul criminalilor islamiști, cu toate că așteptările nu erau prea mari.

sâmbătă, 18 octombrie 2014

„Ich Hatt Einen Kameraden!”

În lumea pe care ați creat-o, voi intelectualii din cafenele din Saint-Germain, sau, mult mai rău ciorile revopsite din spațiul ex-sovietic, o lume bi-polară fără nuanțe de gri -bine sau rău- vă mirați că unii sunt extremiști, așa îi considerați voi deoarece nu sunt ca voi și sunt NORMALI. Stimați kominterniști, nu veți înțelege niciodată vorbele sau gândurile mele, dar nu mă afectează, deoarece sunteți deviații ale naturii.

            Vedea-v-aș pe voi ciorile vopsite ale tranziției, alde Ponta, Iohannis, Băsescu, Tăriceanu, Mazăre, Udrea, Firea și alte nume comune ce compun lunga noastră listă de „demnitari”, cum veți reacționa când noi vom veni cerându-vă socoteală. Vă reamintesc, păcate amărâte ce sunteți, că până și atleții la Jocurile Olimpice se rugau pentru victorie sau moarte. Voi, viermi moderni, vă mândriți cu un loc 7 sau 8 la simulacrele de alegeri ce a ajuns „democrația” pe plaiurile noastre mioritice.

            Târâtoarelor, mai sunteți pe fotoliile acelea pentru foarte puțin timp. A început numărătoarea inversă. Otrepe nenorocite, veți fugi de frica noastră, a oamenilor normali ce vă vom alunga cu țăruși din divanele în care vă lăfăiți fără voia și acordul nostru.

            Aș fi putut lua exemplul lui De Gaulle, Lenin, Stalin, oricare dintre „bine-gânditorii” voștri paraziți, dar numai pentru a vă enerva am luat exemplul Furher-ului.

miercuri, 8 octombrie 2014

Bitter - Horia Stoicanu

R: Eu aş bea un bitter / Cum beam pe vremea lui Hitler / Când treceam din vad în vad / Spre oraşul Stalingrad
O iubeam pe Vera / Pe ea şi mitraliera / Dar bancherii ne-au vândut / Şi războiul s-a pierdut.
 

miercuri, 11 iunie 2014

Răspuns la „Gândurile despre europarlamentare” emise de A.F.R.

Zilele trecute am fost unul dintre destinatarii e-mailului expediat de către „Alianța Familiilor din România” intitulat de către dumnealor „Gânduri despre europarlamentare”. Scrisoarea are pretenția de a fi o analiză a eșecului suferit de către „mișcarea pro-valori și pro-familie” la alegerile pentru Parlamentul European. Lecturând textul constat că e mai mult o scuză a eșecului sever și o răfuială cu propriul „bazin electoral”, care, conform impresiilor dumnealor este „indiferent și comod”. Motiv pentru care îi admonestează familial pe „absenteiști”. Evident, la final își laudă autosuficient „contributia cu cinste si demnitate” adusă la campania pentru europarlamentare.

Nicio clipă dumnealor nu își pun întrebarea dacă nu cumva candidații dumnealor au fost incapabili să convingă un „bazin electoral” mai pretențios, mult mai atent la „oferta electorală” și care nu s-a identificat cu candidații promovați de către „organizațiile profamilie”.

marți, 27 mai 2014

JOSE ANTONIO PRIMO DE RIVERA ŞI NAŢIONAL-SINDICALISMUL SPANIOL : REVOLUŢIA TRADIŢIONALĂ

O doctrină înrădăcinată în trecut

În Spania anilor 30, ameninţată de invazia roşie, în pragul războiului civil, tânărul nobil ce avea să-şi verse sângele după 8 luni de captivitate în beciurile medievale ale „Securităţii”, militează pentru revoluţia tradiţională ce va permite o organizare umană a societăţii noastre decadente.


Fondatorul Falangei, Jose Antonio Primo de Rivera, cu avântul tinereţii şi cu virilitate, cheamă prin naţional-sindicalism la repararea fracturii sociale ce afectase Spania aproape în aceeaşi măsură ca şi celelalte ţări europene. După „marele război” din 1914-1918, marea depresiune pune popoarele în faţa eşecului capitalismului, care şi-a demonstrat cu prisosinţă carenţele.