Nu eşti învins decât dacă refuzi lupta. – Mircea Eliade

sâmbătă, 14 februarie 2009

Verticalitatea morala a profesorului Ion Coja atacata in "Realitatea evreiasca"

In ziarul "Realitatea evreiasca" Nr. 310-311 (1110-1111) - 22 decembrie 2008 - 31 ianuarie 2009, profesorul Ion Coja este iarasi atacat (pentru a cata oara?!) de cei mai mari dusmani ai sai si ai libertatii cuvantului. De data asta autorul se semneaza HARY KULLER, sub un articol intitulat Între ruşinea şi neruşinea unui profesor universitar. Desigur, autorul este nemultumit si revoltat de activitatea "negationista", la adresa asa-zisului holocau$t, a domnului profesor Ion Coja. Reproducem mai jos articolul evreiesc pentru a se vedea cat de mult este detestat un intelectual ce isi face publice opiniile si propriile amintiri* care, in opinia autorului, ar trebui reprimate.
Norman Finkelstein si David Cole sunt doi dintre istoricii evrei onesti care contesta nenumarate aspecte ale asa-numitului holocaust si se lupta cu mafia extorcatorilor holocaustologi. Pe ei oare cum ii califica acuzatorul poporului, Harry Kuller?
(* Minunata poveste a evreului Spiegel
sau Cum îl pune Zaharia Coja pe Matatias Carp la stâlpul infamiei, de Ion Coja -amintiri)

Negaţionistul Ion Coja, transformat în hermeneut al Cărţii negre de Matatias Carp, a mai scornit, de ziua comemorativă a pogromului antievreiesc din Bucureşti (21-23.01.1941), o modalitate de a nega existenţa şi esenţa acestei pagini tragice înscrise de legionari în istoria României acelor vremi. Respectiva „invenţie” – un fel de „Cod al lui Da Vinci” – revelată profesorului Coja a
constituit substanţa unei lungi „prelegeri”, susţinute în faţa unui public de 30-40 de persoane adulte sau peste, adunate în după-amiaza zilei de 21 ianuarie a.c. la o conferinţă de presă desfăşurată, în chiar „buricul” târgului, la Muzeul oraşului Bucureşti.
Dedicat trup şi suflet negării Holocaustului din România, misionarul acestui „apostolat”, Ion Coja, a avut de luptat în toţi anii afirmării sale sociale (în speţă politice) cu mărturia cea mai apropiată de evenimente şi amplu documentată despre guvernarea legionară,
pogromurile din Bucureşti, Iaşi, Basarabia, deportarea în Transnistria şi celelalte acte de prigoană subsumate Holocaustului din România: este vorba despre ampla lucrare în trei volume (Bucureşti 1947), intitulată Cartea Neagră şi datorată lui Matatias Carp. Arma folosită de
Coja în combaterea susţinerilor acestui avizat autor, secretar general al Federaţiei Uniunii Comunităţilor Evreieşti din epocă, nu se baza pe niscaiva documente inedite, ci pe „sentimentul ruşinii (mai bine zis al neruşinării, n.n.) pentru faptul că autorul inventează aceste
crime sau măcar le exagerează numai, cu bună ştiinţă, că adică minte”. Ca argumente, a contrario celor susţinute de Carp, se aduceau fie şuşoteli particulare în materie, auzite de la X sau Y, fie acte inventate de omenie în favoarea evreilor, ca de pildă cel al propriului său tată,
dar neomologate încă, din păcate, de evrei ca aparţinând celor „Drepţi între Popoare”.
Intuind şi apoi probând că nu va ajunge prea departe cu acest „sentiment”, mai ales că zecile de tomuri de documente inventariate de istorici reputaţi veneau să-l confirme şi să adâncească pe
Matatias Carp, inventivul Ion Coja, omul unei singure cărţi evreieşti – al Cărţii negre – iată
că în conferinţa de presă amintită, numită simpozion, îşi schimbă vechea strategie falimentară
pe una nouă, derivată dintr-o nouă lecturare „metodică, cu creionul în mână, cu atenţia trează” ş.a.m.d., adică nesuperficială şi neadormită ca cea dinainte. De astă dată, a avut revelaţia că acest autor evreu vine în sprijinul „ipotezei” sale cum că, în ianuarie 1941, o bună parte din evenimentele cuprinse în ceea ce unii numesc azi „pogromul de la Bucureşti” sunt, de fapt, materializarea unei diversiuni la a cărei organizare şi desfăşurare lideri evrei importanţi, precum şi o parte dintre victime şi-au dat tot concursul. În sensul că: Ion Antonescu a provocat rebeliunea, instigat de evrei; în timpul rebeliunii, legionarii nu au atacat pe nimeni, ci au mărşăluit paşnic prin centrul Capitalei, scandând doar lozinci antimasonice; în cartierele evreieşti, autoghetoizate, datorită unei „bolnave tradiţii” specifice etniei, pagubele produse s-au datorat pegrei mahalalelor stârnite de înşişi liderii acestei minorităţi, dornici să producă o „convulsie” în urma căreia discordia dintre general şi legiune să ducă la un divorţ total.
Acesta a fost mesajul transmis de Ion Coja în conferinţa de presă amintită şi larg difuzată apoi pe Internet, unde s-a conchis că: rebeliunea, zisă legionară, a fost opera conducerii evreieşti, care a dus astfel până la capăt acţiunea fundamental antiromânească... de a-i scoate pe legionari de la guvernare şi de a-i compromite prin crime care nu s-au produs niciodată, sau, de s-or fi săvârşit, nu legionarii le-au făptuit.
Este greu de imaginat că cele de mai sus au putut fi rostite – şi apoi larg difuzate prin Internet – de către un profesor universitar, în anul de graţie 2009 şi într-o ţară intrată în U.E. care condamnă negaţionismul, fie el izvorât dintr-un sentiment al „ruşinii”, fie al neruşinării
cu care faptele descrise şi inventariate în Cartea neagră, ca şi în bogata bibliografie existentă în materie, pot fi escamotate.
Fiind adeptul necondiţionat al libertăţii de exprimare – şi al dialogului şi confruntării de opinii, promovat într-o democraţie reală – am considerat că până şi cu un Ion Coja s-ar putea realiza o dezbatere civilizată, sprijinită pe realităţi, motiv pentru care am acceptat în trecut să particip împreună cu domnia-sa la câteva talkshow-uri televizate despre respectivele probleme.
După participarea la conferinţa de presă recentă, numită simpozion – deşi fără intervenţii sau drept la replică – dau dreptate tuturor acelora care, încă de la prima manifestare negaţionistă a lui Ion Coja, şi-au dat seama că nu ai ce discuta cu asemenea ticluitori şi impostori în domeniul istoriei, al umanisticii, mai general spus.
Am ţinut să relatez cele de mai sus pentru ca eventualii cititori ai textului de pe Internet, ca şi unii dintre participanţii din sală, neorbiţi de argumentele maestrului, să beneficieze de un drept la replică, neacordatla momentul respectiv.
Dacă „elevii” - despre care se spune că ei au dărâmat recent peste 100 de monumente evreieşti în cimitirul Giurgiului - au profanat doar lespezile, profesorul Ion Coja, prin negarea însăşi a existenţei în morminte a victimelor pogromului din Bucureşti, a urmărit totala neantizare a acestora. HARY KULLER Sursa: romanianjewish.org

1 comentarii:

Corneliu spunea...

Sunt impresionat pozitiv in mod sincer de faptul a ati publicat articolul din revista "Realitatea evreiasca".

Trimiteți un comentariu

Vă rugăm ca înainte de a vă expedia mesajul să vă alegeți un nume pentru a nu crea confuzii în dezbateri. Mulțumim pentru înțelegere.
Dacă nu aveți de spus nimic constructiv, nu scrieți. Nu vor fi publicate comentarii lipsite de sens sau în care sunt atacate organizații naționaliste și membri ai acestora.
„Fiecare va trebui să știe că pentru atitudinea sa va răspunde. Nu poate trăi pe lume o nație dispusă la toate părerile, la toate atitudinile...”