Decalogul muncii

de Simion Mehedinti

1. Munceste într-adevar. Taina educatiei e sa muncesti în fiecare etate numai munci adevarate. Nimic nu îmbarbateaza mai mult pe un copil decât o lucrare serioasa. Copiii oamenilor muncitori au mai mult miez la vorba, mai multa pricepere si chiar mai multa putere decât cei ce ajung vârstnici, fara sa munceasca.
2. Repeta munca pâna ce ajunge deprindere si caracter.
Floarea educatiei este caracterul, dar cine a ridicat munca pâna la iubire acela a coborât cerul pe pamânt; traieste între oameni ca si cu sfintii în cer. Aceasta nu e o însusire întemeiata numai pe nastere, ci se capata - sau cel putin se modeleaza si se întareste - cu vremea. A avea caracter înseamna sa ai deprinderi asa de tari încât sa fii stapânit de ele aproape fara putinta de împotrivire. Atunci stii din vreme cum va lucra în cutare împrejurare omul de care e vorba. Miselul va apuca totdeauna la stânga si omul vrednic totdeauna la dreapta.
3. Adauga muncii iubirea. Puterea caracterului sta în dragoste. Numai acela va lucra mâine cum a lucrat ieri si alaltaieri, caruia stii ca lucrul cutare îi place. De aceeea, ca sa fii deplin încredintat de caracterul cuiva, vezi care e munca pe care o împlineste el cu cea mai mare placere.
4. Înalta munca ta pâna la creatie. Semnul muncii desavârsite e fericirea. Orice munca poate sa te bucure, dar, când ajungi sa realizezi repede si deplin gândul tau si, mai ales, sa plasmuiesti ceva nou, adica sa creezi, atunci bucuria e în culmea ei. Sporeste deci munca ta pâna la hotarul unde începe creatia originala, adica maiestria. Atunci sa stii ca esti cineva. Deci spune-mi ce muncesti si cum muncesti, ca sa-ti spun cine esti.
5. Munceste pâna la uitarea de tine. Dovada ca ai ridicat munca pâna la sfera artei e tocmai aceasta uitare de tine si de ale tale. A savârsi un lucru de dragul lui, înseamna a face cel mai mare bine neamului tau si cea mai mare cinste tarii în care traiesti.
6. Munceste si pentru altii. Daca vrei sa stii ce pretuieste munca ta si cât te-ai apropiat de perfectiune, munceste pentru altii. Daca vei lucra si atunci tot cu dragoste, fii încredintat ca esti sincer si ca ai facut doi-trei pasi în viata. În acelasi timp, vei afla daca iubesti într-adevar pe aproapele, caci numai atunci simpatia pentru altul e curata când vei munci pentru el, ca pentru tine însuti.
7. Nu-ti face tie chip cioplit. Nu te deprinde a însela munca, deoarece te înseli pe tine însuti. De când e lumea, nici o greseala n-a ramas nepedepsita. Superficialitatea e sinucidere. Când zici ca ai facut un lucru, amagindu-te si amagind pe altii cu un simulacru de munca, ai iesit din sfera caracterului: ai dat adevarul pe minciuna, puterea pe slabiciune si cinstea pe rusine: ai rupt o veriga din lantul sufletului tau; te-ai plecat si, potrivit cu legea gravitatiei, vei cadea încotro te-ai aplecat, adica în pacatul care te va ucide.
Dimpotriva, a fi cinstit înseamna a crede riguros în cauzalitate si a porni totdeauna pe drumul muncii corecte stiind ca orice simulacru de munca duce fatal la non-valori, adica la ruina vietii.
8. Nu crede ca poti sa furi munca altuia. Poti privi o vesnicie pe cei care înoata, dar mestesugul acesta nu-l vei învata, pâna nu vei sari singur în valuri. Munca e binecuvântare numai pentru cel care o împlineste el singur, iar pentru cel ce priveste numai si culege roadele ei, fara sa se osteneasca, e un blestem. De aceea, de la începutul istoriei omenesti si pâna ai, vedem ca munca robilor a ucis totdeauna pe stapâni; i-a slabit la trup - prin trândavie; i-a slabit la judecata - prin lipsa de încredere a mintii si le-a slabit vointa - prin placeri. De unde urmeaza învatatura, ca nici o viclenie nu poate însela munca, si nici o silnicie n-o poate fura, fara sa primeasca însutita pedeapsa.
9. Nu risipi munca nimanui. Cine împrastie spicele pe câmp e un risipitor si un natang. Dar din risipa lui tot se poate folosi cineva: pasarile cerului ori poate vaduva Rut care vine sa strânga pâine pentru copiii ei. Cine da însa o gramada ori zeci de gramezi de grâu pentru un diamant acela nu e risipitor, ci ucigas. El ia pâinea de la gura muncitorului, îl flamânzeste si-l omoara, ca si hotul care loveste cu cutitul. Ia deci seama: orice munca e sfânta, iar cine o risipeste e un ticalos si un pagân, chiar daca si-ar toci mâinile si genunchii, facând matanii la icoane.
10. Sase zile sa muncesti, iar ziua a saptea odihneste-te cu gândul la ceea ce-ai muncit si, mai ales, la ceea ce-ti ramâne de muncit, pentru a te apropia de ideal si a te îndruma spre marea armonie care sta dincolo de marginea vietii tale pamântesti. Munca e nu numai izvorul stiintei, al puterii si al caracterului, dar e si un semn ca traiesti. Câta vreme te scoli dimineata cu gândul la cei vei mai munci a doua zi, e dovada ca viata, ca o apa bogata, umple mereu vadul traiului tau. Din contra, când vei simti ca te gândesti cu sila la munca, ori începi sa nu te mai gândesti la ea, poti fi încredintat ca se apropie apusul... si ,,nu-i mult pâna departe...``