Caz unic. Istorici şi arhelogi au devenit detectivi pentru a elucida moartea lui Nicolae Moroşan (in foto, pe vremea studentiei, la Iasi).
Dacă, la 65 de ani de la tragica dispariţie a savantului geolog şi arheolog Nicolae Moroşan, arheologia românească îl revendică drept întemeietorul cercetării ştiinţifice a paleoliticului dintre Carpaţi, Nistru şi Mare Neagră, mai puţin ştiut este faptul că enigma morţii sale a fost dezlegată tocmai de foştii săi colegi de breaslă, obişnuiţi cu cele mai lungi şi anevoioase investigaţii. Istoricii şi arheologii au participat, în calitate de detectivi, la dezlegarea misterului unei crime oribile. Astăzi se cunosc cu certitudine circumstanţele morţii lui Moroşan, suprimat de NKVD, precursorul KGB, pentru că în timpul celui de al Doilea Război Mondial a refuzat să colaboreze cu autorităţile sovietice de pe teritoriul Basarabiei, în detrimentul României. Această colaborare ar fi trebuit să constea într-o evaluare amănunţită a resurselor subsolului românesc, pe de o parte, şi într-un apel în limba română la Radio Moscova, adresat armatei române de a depune armele, pe de alta.
A fost denunţat de un ilegalist comunist
Nicolae Moroşan s-a născut în 1902, în satul Cuconeştii Vechi, judeţul Edineţ, din Basarabia. A absolvit liceul “B. P. Haşdeu” din Chişinau, apoi a studiat la Facultatea de Ştiinţe Naturale a Universităţii din Iaşi, pe care a absolvit-o în 1927. Va îmbrăţişa cariera de geolog şi arheolog şi va publica peste 40 de lucrări şţiinţifice, descoperind zeci de aşezări paleolitice pe terasele fluviale ale Nistrului şi Prutului. Membru al Colegiului Arheologic şi al Institutului Internaţional de Arheologie, Moroşan îşi susţine doctoratul în Franţa, în 1933, cu o teză despre Pleistocenul şi Paleoliticul României de Nord-Est, care va fi publicată peste cinci ani, în Anuarul Geologic al României. După răpirea Basarabiei de către sovietici, refuză să se retragă în ţară şi rămâne cu părinţii la Chişinău. La 1 iulie 1940, este numit directorul Muzeului de Etnografie şi Istorie Naturală, după care preia catedra de geologie a Facultăţii de Geografie a Institutului Pedagogic. La trei săptămâni după ce armata română trecuse Prutul, este arestat de NKVD, în urma denunţului unui profesor de istorie, pe nume Dubrovski, ilegalist comunist, alias Polik Ovim Mendel Gdolev. În denunţul lui Dubrovski, Moroşan este acuzat de faptul că este “român fervent şi antisovietic, rămas special cu o misiune de la statul român”. Anchetat şi transportat de la Chişinău la Tiraspol, va fi predat, în cele din urmă, biroului NKVD din Odesa. Iată ce scrie în actul de incriminare al NKVD, recuperat şi păstrat astăzi în arhiva Muzeului Naţional de Istorie a Moldovei: “Examinând materialele ce au parvenit de la NKVD cu privire la activitatea criminală a cetăţeanului Moroşan Nicolai Nicolaevici, a reieşit că, din anul 1939, Moroşan N.N. a participat la activitatea partidului burghez «Frontul Renaşterii Naţionale a României». După reintroducerea în Basarabia a puterii sovietice, a refuzat să candideze ca deputat în Sovietul Suprem. (...) Apoi refuză să ia cuvântul la radio, la prima aniversare a eliberării Basarabiei de sub boierii români. De la începutul războiului dintre Germania şi URSS, Moroşan a început un mod de viaţă suspect. Cu toate că în Chişinău a fost evacuat guvernul R.S.S.M. (Republica Sovietică Socialistă Moldovenească – n.n.), el a rămas. S-a decis: Moroşan N.N., anul naşterii 1902, să fie arestat şi percheziţionat. Anchetator suprem al NKVD al RSSM, indescifrabil”.
Secretul morţii sale, descoperit la Foreign Office
La 25 iulie 1941, Biroul NKVD din Odesa îl transferă în Siberia, la Novosibirsk, iar pe 25 noiembrie i se recunoaşte nevinovăţia. Este eliberat, dar cu condiţia să accepte catedra de profesor de geologie a Institutului Politehnic din Tomsk – Siberia. Pentru că a refuzat să fie ales deputat al Sovietului Naţionalităţilor al Sovietului Suprem al URSS, va face obiectul mai multor anchete ale NKVD. Cercetările arhivistice ale arheologului Nicolae Chetraru, care i-a dedicat o biografie, înclină spre ipoteza că Moroşan ar fi cedat în urma anchetelor dure la care a fost supus, şi că în cele din urmă ar fi acceptat să lucreze în favoarea sovieticilor. La 2 februarie 1994 este găsit mort în camera 240 a hotelului “Naţional” din Moscova. După revoluţia din 1989, istoricul Valeriu Dobrinescu, de la Centrul de Istorie şi Civilizaţie Europeană – Iaşi, a descoperit un document deosebit de important, în Arhivele Ministerului de Externe al Marii Britanii, datat la 2 februarie 1944, care răstoarnă ipoteza colaborării lui Nicolae Moroşan cu autorităţile sovietice. Din conţinutul documentului reiese că însărcinatul cu afaceri al Ambasadei Majestăţii Sale Britanice la Moscova, John Le Rougetel, a fost vizitat de Moroşan la ambasadă, unde savantul i-a încredinţat, confidenţial, următorul mesaj: “Eu nu mi-am trădat ţara, nici cu bună-ştiinţă şi nici voluntar”. Documentul este arhivat la Public Record Office, Foreign Office, 371 şi face parte din dosarul nr. 43.984 fila 50: “Un anume domn Nicolae Moroşan a telefonat dimineaţă şi a cerut să-l vadă pe ambasador (...). Mi-a spus că după ocuparea sovietică a Basarabiei a fost închis şi apoi eliberat pentru a preda la Omsk (Tomsk – n.n.). Sovieticii insistau să vorbească la radio pentru România şi el nu putea să facă acest lucru, deoarece era sigur că ruşii intenţionau să anexeze întreaga ţară (...). L-am sfătuit insistent să accepte oferta de a vorbi, spunându-i că şi câţiva prieteni ai mei români din Cairo deja făceau asta, şi cu cât românii ieşeau mai repede din război, cu atât era mai bine (...). mai mult, a declarat el, un comisar din Republica Moldovenească, pe nume Porş, l-a informat că ruşii intenţionau să anexeze întreaga Românie, Bulgaria şi Iugoslavia. Chiar el fusese rugat să pregătească nişte rapoarte geologice pentru ruşi despre România şi Bulgaria, dar el a refuzat”. Intors la hotel, Moroşan a fost asasinat de NKVD în noaptea de 2/3 februarie 1944. Asasinii i-au înscenat sinuciderea, lăsând o scrisoare de adio adresată de savant soţiei. Numai că Moroşan n-a fost căsătorit niciodată şi n-a avut niciun urmaş... Continuarea la sursa: gardianul.ro
A fost denunţat de un ilegalist comunist
Nicolae Moroşan s-a născut în 1902, în satul Cuconeştii Vechi, judeţul Edineţ, din Basarabia. A absolvit liceul “B. P. Haşdeu” din Chişinau, apoi a studiat la Facultatea de Ştiinţe Naturale a Universităţii din Iaşi, pe care a absolvit-o în 1927. Va îmbrăţişa cariera de geolog şi arheolog şi va publica peste 40 de lucrări şţiinţifice, descoperind zeci de aşezări paleolitice pe terasele fluviale ale Nistrului şi Prutului. Membru al Colegiului Arheologic şi al Institutului Internaţional de Arheologie, Moroşan îşi susţine doctoratul în Franţa, în 1933, cu o teză despre Pleistocenul şi Paleoliticul României de Nord-Est, care va fi publicată peste cinci ani, în Anuarul Geologic al României. După răpirea Basarabiei de către sovietici, refuză să se retragă în ţară şi rămâne cu părinţii la Chişinău. La 1 iulie 1940, este numit directorul Muzeului de Etnografie şi Istorie Naturală, după care preia catedra de geologie a Facultăţii de Geografie a Institutului Pedagogic. La trei săptămâni după ce armata română trecuse Prutul, este arestat de NKVD, în urma denunţului unui profesor de istorie, pe nume Dubrovski, ilegalist comunist, alias Polik Ovim Mendel Gdolev. În denunţul lui Dubrovski, Moroşan este acuzat de faptul că este “român fervent şi antisovietic, rămas special cu o misiune de la statul român”. Anchetat şi transportat de la Chişinău la Tiraspol, va fi predat, în cele din urmă, biroului NKVD din Odesa. Iată ce scrie în actul de incriminare al NKVD, recuperat şi păstrat astăzi în arhiva Muzeului Naţional de Istorie a Moldovei: “Examinând materialele ce au parvenit de la NKVD cu privire la activitatea criminală a cetăţeanului Moroşan Nicolai Nicolaevici, a reieşit că, din anul 1939, Moroşan N.N. a participat la activitatea partidului burghez «Frontul Renaşterii Naţionale a României». După reintroducerea în Basarabia a puterii sovietice, a refuzat să candideze ca deputat în Sovietul Suprem. (...) Apoi refuză să ia cuvântul la radio, la prima aniversare a eliberării Basarabiei de sub boierii români. De la începutul războiului dintre Germania şi URSS, Moroşan a început un mod de viaţă suspect. Cu toate că în Chişinău a fost evacuat guvernul R.S.S.M. (Republica Sovietică Socialistă Moldovenească – n.n.), el a rămas. S-a decis: Moroşan N.N., anul naşterii 1902, să fie arestat şi percheziţionat. Anchetator suprem al NKVD al RSSM, indescifrabil”.
Secretul morţii sale, descoperit la Foreign Office
La 25 iulie 1941, Biroul NKVD din Odesa îl transferă în Siberia, la Novosibirsk, iar pe 25 noiembrie i se recunoaşte nevinovăţia. Este eliberat, dar cu condiţia să accepte catedra de profesor de geologie a Institutului Politehnic din Tomsk – Siberia. Pentru că a refuzat să fie ales deputat al Sovietului Naţionalităţilor al Sovietului Suprem al URSS, va face obiectul mai multor anchete ale NKVD. Cercetările arhivistice ale arheologului Nicolae Chetraru, care i-a dedicat o biografie, înclină spre ipoteza că Moroşan ar fi cedat în urma anchetelor dure la care a fost supus, şi că în cele din urmă ar fi acceptat să lucreze în favoarea sovieticilor. La 2 februarie 1994 este găsit mort în camera 240 a hotelului “Naţional” din Moscova. După revoluţia din 1989, istoricul Valeriu Dobrinescu, de la Centrul de Istorie şi Civilizaţie Europeană – Iaşi, a descoperit un document deosebit de important, în Arhivele Ministerului de Externe al Marii Britanii, datat la 2 februarie 1944, care răstoarnă ipoteza colaborării lui Nicolae Moroşan cu autorităţile sovietice. Din conţinutul documentului reiese că însărcinatul cu afaceri al Ambasadei Majestăţii Sale Britanice la Moscova, John Le Rougetel, a fost vizitat de Moroşan la ambasadă, unde savantul i-a încredinţat, confidenţial, următorul mesaj: “Eu nu mi-am trădat ţara, nici cu bună-ştiinţă şi nici voluntar”. Documentul este arhivat la Public Record Office, Foreign Office, 371 şi face parte din dosarul nr. 43.984 fila 50: “Un anume domn Nicolae Moroşan a telefonat dimineaţă şi a cerut să-l vadă pe ambasador (...). Mi-a spus că după ocuparea sovietică a Basarabiei a fost închis şi apoi eliberat pentru a preda la Omsk (Tomsk – n.n.). Sovieticii insistau să vorbească la radio pentru România şi el nu putea să facă acest lucru, deoarece era sigur că ruşii intenţionau să anexeze întreaga ţară (...). L-am sfătuit insistent să accepte oferta de a vorbi, spunându-i că şi câţiva prieteni ai mei români din Cairo deja făceau asta, şi cu cât românii ieşeau mai repede din război, cu atât era mai bine (...). mai mult, a declarat el, un comisar din Republica Moldovenească, pe nume Porş, l-a informat că ruşii intenţionau să anexeze întreaga Românie, Bulgaria şi Iugoslavia. Chiar el fusese rugat să pregătească nişte rapoarte geologice pentru ruşi despre România şi Bulgaria, dar el a refuzat”. Intors la hotel, Moroşan a fost asasinat de NKVD în noaptea de 2/3 februarie 1944. Asasinii i-au înscenat sinuciderea, lăsând o scrisoare de adio adresată de savant soţiei. Numai că Moroşan n-a fost căsătorit niciodată şi n-a avut niciun urmaş... Continuarea la sursa: gardianul.ro
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
Vă rugăm ca înainte de a vă expedia mesajul să vă alegeți un nume pentru a nu crea confuzii în dezbateri. Mulțumim pentru înțelegere.
Dacă nu aveți de spus nimic constructiv, nu scrieți. Nu vor fi publicate comentarii lipsite de sens sau în care sunt atacate organizații naționaliste și membri ai acestora.
„Fiecare va trebui să știe că pentru atitudinea sa va răspunde. Nu poate trăi pe lume o nație dispusă la toate părerile, la toate atitudinile...”