Întoarcerea lui Decebal

Un bust de nobil dac ma priveste cu încruntare de pe birou. Alaturi, pe o polita, o armata intreaga de daci din ipsos, intorsi parca din vremuri trecute si gata sa ridice sabia încovoiata. „Seamana cu armata de teracota a imparatului Qin”, zice Luiza. Seamana. Dar dacii nostri sunt mult mai expresivi, mai dârji, mai teribili decât chinezii din Xian.

Stiam aceasta figura de dac din unele reproduceri, dar intalnirea mea cu nobilul de la Sarmizegetusa s-a petrecut la Vatican, acum doi ani. Era chiar de ziua mea. Galeria in care era expus bustul, numita Braccio Nuovo, nu era accesibila publicului în acea perioada. Priveam cu emotie si furie printre gratii la bustul imens, de trei ori mai mare decat toate celelalte busturi expuse in galerie. Mai erau doua busturi de daci comati, la fel de mari. Pâna la urma am reusit sa intru. Am cerut aprobare, am facut putina galagie si custodele muzeului a fost întelegator. Probabil eram atât de pornita sa intru in galerie, încât i-oi fi impresionat cu dorinta mea teribila de a vedea acele busturi de daci.

Le-am fotografiat, le-am filmat, si timp de doi ani de zile am tot privit fotografiile cu bustul sub care o tablita spunea simplu: „Testa di dace”. Cap de dac. Nu prizonier, nu altceva. Doar „cap de dac”. Pâna când Alex, acelasi Alex care a avut ideea cu cosonii, s-a înhamat la proiectul reproducerii la scara a acelui bust de nobil dac. Si iata-l.

(Foto stanga: originalul de la Vatican)

Unii cercetatori sustin ca e vorba de Decebal. S-au facut comparatii cu portretul lui Decebal identificat pe Columna lui Traian. Asemanari exista, într-adevar. Altii nu au fost de acord. Nu stiu cât e de important acest lucru. Pentru noi poate fi Decebal. Iata cum il descrie Emil Panaitescu, cel dintâi care a propus identificarea cu regele dac: „umerii obrajilor pronuntati, un nas cu narile largi, usor convexe la mijloc. O gura mare, cu buze groase, încadrata de mustati împartite armonios si prelungite pe doua parti pâna ce se atingeau de barba. Sprâncene puternic arcuite, groase si stufoase, deasupra ochilor mari si adânci, patrunzatori, datorita unei neobisnuite forte de expresie severa, asemanatoare celei de vultur – aceasta fiind de fapt elementul cel mai caracteristic al portretului lui Decebal.”

Originalul este din marmura si a fost descoperit în Forul lui Traian în anul 1822, în timpul unei campanii de sapaturi organizate de guvernul francez. Provine din secolul al II-lea, din vremea lui Traian. Capul avea 0,60 m, cu totul masoara 1,05 m. Soclul i-a fost adaugat ulterior. Reproducerea noastra masoara 18,5 cm si cântareste aprox. 350 grame. În momentul de fata proiectul este în curs de derulare, dar pentru ca am promis ca pe 1 noiembrie va dezvaluim despre ce e vorba, iata, ne-am tinut de cuvânt. Însa mai e nevoie de putin timp pentru ca busturile sa se usuce bine si apoi sa fie date cu un strat de lac protector. Deocamdata priviti-le asa cum sunt si stati prin preajma: va vom da sfoara-n-tara sa va spunem când le puteti lua acasa. sursa: dacica.ro/blog
Foto: 1. Cea mai impozanta figura din galeria Braccio Nuovo 2. Replica din ipsos