de Mircea Eliade
A aparut, acum de curând, o noua moda printre tinerii intelectuali si scriitori: a nu mai fi români, a regreta ca sunt români, a pune la indoiala existenta unui specific national si chiar posibilitatea inteligentei creatoare a elementului românesc. Sa ne intelegem bine: tinerii acestia nu depasesc nationalul pentru a simti si gândi valorile universale; ei nu spun: „nu mai sunt român pentru ca sunt înainte de toate om, si cuget numai prin acest criteriu universal si etern”. Tinerii acestia nu dispretuiesc românismul pentru ca sunt comunisti, sau anarhisti, sau mai stiu eu ce secta social-universala. Nu. Ei pur si simplu regreta ca sunt români si ar vrea sa fie (o marturisesc) orice alta natie de pe lume, chinezi, unguri, nemti, scandinavi, rusi, spanioli; orice, numai români - nu. S-au saturat pâna in gât de destinul acesta de a fi si ramâne român. Ai cauta prin orice fel de argumentare (istorica, filozofica, literara) sa demonstreze ca românii sunt o rasa incapabila de gândire, incapabila de eroism, de probleme filozofice, de creatie artistica si asa mai departe.
… Unul crede ca orice creier, care conteaza în istoria si cultura „româneasca”, nu e de origine româna. Cantemir, Kogalniceanu, Eminescu, Hasdeu, Conta, Maiorescu, Iorga, Pârvan etc., etc. - toti, dar absolut toti, sunt straini. Sunt slavi, ovrei, armeni, nemti, orice; dar nu pot fi români; românii nu pot crea, nu pot judeca; românii sunt destepti, sunt smecheri, dar nu sunt nici creatori, nici gânditori. Daca le pronunti vreun nume despre care se stie sigur ca e românesc. Este din Oltenia? Sânge rârbesc. Este din Moldova? Moldova întreaga e slavizata. Din Transilvania? Sânge unguresc… Singura lor sansa de a fi oameni adevarati este de a-si dovedi ca originea lor nu este curat româneasca.
… Nu cred ca se afla tara europeana în care sa existe atâtia intelectuali carora sa le fie rusine de neamul lor, sa-i caute cu atata frenezie defectele, sa-si bata joc de trecutul lui si sa marturiseasca, în gura mare, ca ar prefera sa apartina, prin nastere, altei tari.
Alimentati de lecturi europene, mimând drame europene, voind cu orice pret o spiritualitate care sa semene chiar numai exterior cu spiritualitatea occidentala sau rusa - tinerii n-au înteles nimic din geniul acestui popor românesc, bântuit de atâtea pacate, având nenumarate lipsuri, dar stralucind totusi cu o inteligenta si simtire proprie.
Acei care se despereaza de destinul de a se fi nascut români, judeca strâmb meritele si defectele poporului. … Este adevarat ca poporul românesc sufera de multe pacate, este adevarat ca ne lipsesc multe axe - dar aceasta e conditia noastra umana, acestea sunt posibilitatile noastre de a atinge universalitatea. Putem pleca de la ele sau le putem ignora pur si simplu. Dar nu este nici cavaleresc, nici eficace - sa ne fie rusine ca ne-am nascut români, numai pentru simplu motiv ca nu gasim în valentele românesti ceea ce vrea Chestov sau Dostoievski.
sursa: http://dacica.ro/blog/?p=2502
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
Vă rugăm ca înainte de a vă expedia mesajul să vă alegeți un nume pentru a nu crea confuzii în dezbateri. Mulțumim pentru înțelegere.
Dacă nu aveți de spus nimic constructiv, nu scrieți. Nu vor fi publicate comentarii lipsite de sens sau în care sunt atacate organizații naționaliste și membri ai acestora.
„Fiecare va trebui să știe că pentru atitudinea sa va răspunde. Nu poate trăi pe lume o nație dispusă la toate părerile, la toate atitudinile...”