Mărturiile ultimului şofer al lui Adolf Hitler

Erich Kempka, şofer al Führerului şi gardă de corp, povesteşte ultimele zile din viaţa dictatorului şi circumstanţele morţii acestuia. O carte cu memoriile şoferului personal al lui Hitler a fost lansată în Marea Britanie weekendul trecut.

Erich Kempka a fost şoferul personal al lui Hitler din 1934 până la moartea dictatorului. Biografia sa a fost publicată în mai multe versiuni de-a lungul timpului, iar cea mai recentă a ieşit pe piaţă weekendul trecut, „Am fost şoferul lui Hitler: Memoriile lui Erich Kempka", publicată de o editură britanică, Front­line Books.

Într-un fragment din carte, preluat de „The Daily Mail", Kempka spune că s-a născut în 1910, într-o familie care provenea din imigranţi polonezi. A devenit şoferul liderilor nazişti din Essen în 1930, iar doi ani mai târziu a ajuns în staff-ul lui Hitler.

„Hitler îmi vorbea rar despre politică, dar a spus că pot apela la el pentru probleme personale. A avut întotdeauna grijă ca şoferii săi să aibă parte de cele mai bune tratamente, subliniind: «Şoferii şi piloţii mei îmi sunt cei mai buni prieteni. Îmi încredinţez viaţa acestor oameni»", scrie Kempka.

Rememorarea ultimelor zile din viaţa lui Hitler, petrecute în buncărul de sub Cancelaria Reichului din Berlin, este unul dintre cele mai interesante pasaje ale cărţii, potrivit editurii.

Hitler s-a mutat în buncăr în 1945, în ultima etapă a celui de-Al Doilea Război Mondial. Pe 30 aprilie, Kempka, pe atunci şeful flotei de vehicule şi Cancelar al Reichului, a primit un telefon de la unul dintre aghiotanţii lui Hitler, Otto Günsche, care-i cerea să facă rost imediat de 200 de litri de benzină.

Moartea Führerului

Când Kempka a ajuns în buncăr, Günsche tocmai ce ieşea din sufragerie, alb ca varul. „Şeful e mort", i-a spus. Hitler se împuşcase în biroul lui şi căzuse, cu capul înainte, peste o masă. Eva Braun, care devenise soţia dictatorului printr-o ceremonie ţinută tot în buncăr, înghiţise otravă şi zăcea lângă el, cu un pistol în mână. „Hitler îi spusese lui Günsche să mă contacteze şi să facă rost de suficient combustibil să ardă trupul lui şi pe cel al soţiei, spunându-i:«Nu vreau să fiu expus după moarte într-o închisoare rusească precum Lenin»."

Günsche şi Kempka au cărat trupurile celor doi până în faţa buncărului, în timp ce bombele ruseşti explodau în jur şi-i împroşcau cu pământ. Cei doi, ajutaţi de valetul lui Hitler, Heinz Linge, au turnat benzină peste cadavre. Mini­strul Propagandei, Joseph Goe­bbels, a scos o cutie de chibrituri din buzunar şi i-a dat-o şoferului. Kempka a dat foc unei cârpe îmbibate cu benzină şi a apropiat-o de cadavre.„În câteva secunde, a izbucnit o flacără puternică, însoţită de nori de fum negru. Încetul cu încetul, focul a început să muşte din cadavre.

Pentru ultima dată, i-am salutat hitlerist pe Führer şi pe soţia sa." După terminarea războiului, Kempka a fost mutat dintr-un lagăr de prizonieri în altul şi interogat despre ce s-a întâmplat în buncăr, Aliaţii fiind convinşi că Hitler era încă în viaţă. În 1947, după ce a depus mărturie la Procesul din Nürnberg, Kempka a fost eliberat. A murit în ianuarie 1975, la vârsta de 64 de ani. Memoriile sale au apărut iniţial în 1951.