Numărul interceptărilor aprobate de judecători, în creştere în 2010. Ce spun procurorul general al României şi şeful DIICOT

Numărul mandatelor şi autorizaţiilor de interceptare emis de autorităţile judiciare este în curbă ascendentă. În 2010, românii au fost mai "ascultaţi" decât în anii precedenţi.

Potrivit datelor transmise ziarului gândul de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ÎCCJ), numărul de interceptări telefonice dar şi de înregistrări ambientale creşte de la an la an. ÎCCJ a emis, în perioada 2005 - 1 noiembrie 2010, "un număr de 13932 mandate de interceptare în baza legii siguranţei naţionale". Pe ani, situaţia se prezintă în următorul mod:

•anul 2005 - 1554 de mandate;
• anul 2006 - 2392 de mandate;
• anul 2007 - 1985 de mandate;
• anul 2008 - 2225 de mandate;
• anul 2009 - 3011 de mandate;
• 1 ianuarie - 1 noiembrie 2010 - 2765 de mandate.
În afară de aceste mandate, judecătorii de la ÎCCJ au emis, în perioada 01.01.2005 - 17.11.2010, un număr de 445 de autorizaţii de interceptare şi înregistrare a convorbirilor şi comunicărilor telefonice, precum şi în mediul ambiental, conform Codului de Procedură Penală şi legislaţiei speciale. Aceste autorizaţii au fost solicitate de procurorii DNA şi DIICOT şi vizează în principal dosare de corupţie şi crimă organizată. Pe ani, situaţia se prezintă astfel:
• anul 2005 - 12 autorizaţii;
•anul 2006 - 86 autorizaţii;
• anul 2007 - 46 autorizaţii;
• anul 2008 - 60 autorizaţii;
• anul 2009 - 65 autorizaţii;
•1 ianuarie - 17 noiembrie 2010 - 176 autorizaţii.

Principala constatare care se desprinde din analiza statisticilor de mai sus este că, de la an la an, procurorii se folosesc din ce în ce mai mult de interceptări şi înregistrări ca mijloace de probă.
Contactat telefonic, procurorul-şef al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism(DIICOT), Codruţ Olaru, a declarat pentru gândul: "Din punct de vedere al DIICOT, eu cred că, la momentul actual, solicitarea de autorizaţie se face în limita dispoziţiilor legale şi reprezintă un instrument necesar pentru combaterea criminalităţii organizate şi terorismului".

La întrebarea gândul dacă nu este prea numărul de interceptări din România comparativ cu alte ţări, procurorul-şef Codruţ Olaru a precizat: "Nu am astfel de statistici. Dar peste tot regula fundamentală este ca interceptările să fie folosite pentru infracţiunile grave. Acestea sunt prevăzute în cod şi în legislaţia specială. Oricum, interceptările sunt coroborate şi completate întotdeauna cu alte mijloace de probă. Dacă cineva îşi imaginează că se poate investiga terorismul numai cu declaraţii de martor, atunci trăieşte în secolul 16".

La rândul său, procurorul general al României, Codruţa Kovesi, a declarat pentru gândul: "Este o percepţie greşită că în dosarele Parchetului interceptările sunt singurele probe. Ele prezintă însă mai mult interes pentru presă şi de aceea sunt mediatizate. Interceptarea comunicaţiilor este unul din mijloacele de probaţiune prevăzut în Codul de procedură penală şi care se administrează în cazuri expres şi limitativ prevăzute de lege. Cum este categoria infracţiunilor grave: traficul de droguri, traficul de persoane, corupţia etc. Întotdeauna, interceptările sunt coroborate, dublate de alte probe".

Cum se emite un mandat de interceptare

Începând din anul 2005, judecătorul este cel care poate autoriza interceptarea convorbirilor telefonice sau înregistrările ambientale. Solicitarea procurorului se discută în sala de consiliu.

Practic, este vorba de o şedinţă de judecată secretă. În baza indiciilor sau probelor invocate de procuror, judecătorul decide dacă emite sau nu mandatul sau autorizaţia de interceptare. În cazul infracţiunilor privind siguranţa naţională, mandatele şi autorizaţiile sunt emise doar de anumiţi judecători, desemnaţi de preşedintele instanţei din rândul magistraţilor care au certificate ORNISS. sursa: gandul.info