Povestea deţinutului politic Kay Diesner. Interviu cu Diesner

Dialog din anul 2009 din raportul JVA
(Articol publicat în revista naţionaliştilor autonomi, Ofensiva NS #3)

• Povestea lui Kay Diesner
• Kay Diesner:
• Kay Diesner, nascut la 24. 06.1972 în Berlinul de Est, se afla la inchisoarea din Lübeck
• din data de 23 februarie 1997. A primit trei condamnari pe via a si probabil nu se va mai bucura de libertate în via a asta. Pedeapsa a fost impar ita astfel: inchisoare pe viaţ a pentru împuscarea func ionarului evreu al PDS, Klaus Baltruschat, închisoare pe via a pentru vatamarea fatala a poli istului Stefam Grage, care deschisese focul anterior asupra lui Kay Diesner, si înca o condamnare pe via a pentru un alt poli ist, care in
• realitate nu a fost deloc vatamat.
• Istoric:
• Kay Diesner a crescut în Berlinul de Est si a îmbra isat cauza politica a na ionalismului de timpuriu. S-a implicat activ în grupari na ionaliste. A fost doar o chestiune de timp pâna a intrat în conflict cu antifascistii locali. Acestia s-au manifestat vandalizându-i în repetate rânduri proprieta ile, cum ar fi masina sau usa casei, carora le-au dat foc. A fost spionat si urmarit. De la inal imea unor blocuri de locuin e au fost aruncate asupra sa
• diferite obiecte, de exemplu sticle si chiar un televizor. Adverarii sai au împrastiat si cioburi de sticla pe terenul unde Kay se antrena cu regularitate alaturi de câinele sau Willi. Acesti adversari s-au ferit de o lupta corecta, astfel ca Diesner a incercat sa-l traga la raspundere pe autorul moral al acestor atacuri, cel care îi anima pe tinerii antifascisti.
• Kay stia ca biroul de campanie electorala a lui Gregor Gysi (PDS) din Berlin era condus
• de Klaus Baltruschat, birou în care aveau loc si întrunirile antifascistilor. La data de
• 19.02.1997 Kay a hotarât sa mearga la acest birou pentru a cere socoteala si a le da o
• lec ie adversarilor sai. În fa a lui Baltruschat, Kay a tras cu arma sa trei focuri si l-a ranit
• astfel.
• Poli istii:
• Dupa data de 19.02.1997 Kay a fost fugar cu autoturismul sau prin nordul Germaniei. Pe
• 23.02.1997, Kay a vrut sa se intoarca la Berlin, însa pe drum a avut o pana de cauciuc si
• a decis sa se odihneasca si s-a culcat. O masina a poli iei a trecut pe langa autoturismul
• sau si s-a oprit, câinele acestuia reac ionând. Acestia au trecut mai departe, dar 15
• minute mai târziu s-au intors si au vrut sa îi verifice actele. Kay isi procurase alte
• numere de înmatriculare. Pentru ca stia ca va fi urmarit, acesta isi luase cu el arma
• personala de mare calibru, un Mossberg, coborând cu aceasta din masina. Dupa
• specifica iile lui Diesner, unul dintre poli isti a traversat în fuga autostrada direct catre
• locul de popas de pe cealalta parte a strazii. Celuilalt politist, Diesner i-a cerut sa arunce
• arma si sa îl lase sa plece. Însa acesta, cuprins de un curaj eroic, a deschis focul asupra
• fugarului. Diesner a fost lovit, dar s-a ascuns in spatele autoturismului sau. Din reflex,
• Kay a tras si el înapoi si l-a lovit pe poli ist fatal în gât dupa care s-a urcat în masina, dar
• a fost ulterior oprit si arestat.
• Arestarea:
• Dupa arestare, s-a aflat o noapte la un post de politie local, sub supraveghere. Dupa
• propriile declara ii, aici a fost dezbracat complet de haine si umilit în fa a întregului
• personal poli ienesc. Poli istii i-au refuzat deasemenea si îngrijirea medicala a plagii
• împuscate. Doar la inisten ele unei poli iste a fost chemata ambulan a. Primul
• paramedic a refuzat sa îl consulte pe Diesner, dupa ce poli istii îl avertizasera ca Diesner
• este ca un animal salbatic care ataca pe oricine. Al doilea paramedic care a sosit i-a
• amenin at pe politisti ca va depune plângere împotriva lor, dupa care i-a oferit lui Kay
• primul ajutor, dupa care a dispus ca acesta sa fie transferat la Clinica Universitara din
• Lübeck.
• Deten ia:
• Pe parcursul deten iei, DIesner nu beneficiaza ca si ceilal i de inu i pe termen lung de
• perioade mai lungi de iesire din celula sau de condi ii mai bune. Întreaga coresponden a
• îi este citita si copiata si, pâna de curând, cenzurata cu regularitate. Cenzura consta în
• taierea unor rânduri sau paragrafe. Fiecare condamnat are privilegiul de a purta regulat
• convorbiri telefonice. Lui Diesner I sa permis acest lucru doar în primii 3 ani de
• deten ie, acest drept fiindu-I retras pe motiv ca ar putea comite “teroare prin telefon”.
• Libertate:
• Kay Diesner va avea in 2012 prima infa isare pentru calcularea întregii pedepse. Pana
• atunci, prietenii si sus inatorii acestuia au timp pentru a face cunoscut cazul sau, prin
• materiale si linkuri catre aceasta pagina web.
• Scopul acestei pagini web (Kay-Diesner.info):
• Acesta pagina are ca scop atragerea aten iei asupra de inutului Kay Diesner. Pe lânga
• informa ii, vizitatorul îsi poate forma o opinie despre persoana lui Diesner. Sunt
• publicate interviuri , date pe parcursul dete iei unor publica ii si iau cuvântul si
• apropia i sau sus inatori ai lui Kay.

Slavă ţie, dragă Kay! Mulţi te vor cunoaşte probabil din reportajele media, dar prezintă-te totuşi pe scurt.

Am 36 de ani şi sunt unul dintre puţinii germani, care s-au născut încă în nebunia multiculturală de căcat în Berlin. Am crescut în fostul „RDG”, de aceea am în spatele meu POS-ul tipic RDG-ist de zece clase. Sunt de peste 12 ani în captivitatea ZOG şi am primit practic pedeapsa cu moartea, pentru  că  ZOG-ul mă poate ţine închis până mor. Pot ce-i drept în aproximativ 8 ani să cer eliberarea condiţionată, dar este la fel de sigur ca acel „Amin” din biserica iudeo-creştină, că ZOG-ul îmi va respinge toate cererile de eliberare. Totuşi asta este doar teorie. Pentru că eu nu cred că în 8 ani va mai exista republica federală Germania. Eu cred că mai degrabă va fi un haos mare şi va veni un RaHoWa deschis. Capitalismul-ZOG se va eroda până la moarte şi răzbunarea naturii (schimbarea climei, inundaţiile, catastrofele şi noile boli) va fi tot mai puternică. Mai pe scurt. Nu ZOG-ul îmi va supravieţui, ci eu voi supravieţui ZOG-ului! Unui stat ZOG i-am supravieţuit deja (fostul „RDG”) şi îi voi supravieţui şi acestuia!

Din ce cauză mai exact ai fost închis şi cum s-a ajuns la „fapta ta”?

Am fost condamnat pentru că am împuşcat un poliţist rfg-ist şi am tras asupra unui bolşevic.

Pe mine mă terorizau în acea vreme asemenea copii paraziţi. A început astfel încât cutia mea poştală a fost întotdeauna distrusă. Apoi s-a aruncat asupra mea din blocuri cu sticle sau chiar cu televizoare. Aceştia au mai împrăştiat chiar şi cioburi de sticlă pe terenul unde îmi antrenam câinele. Mai târziu mi-au incendiat uşa locuinţei şi mi-au avariat maşina. Dar o luptă directă aceştia au evitat întotdeauna. Comportament tipic de paraziţi! Aceştia sunt întotdeauna laşi şi parşivi! Apoi la bolşevici am ajuns astfel: Am aflat că aceşti copii paraziţi se întâlneau la bolşevici. Şi deoarece bolşevicii sunt o parte activă a muncii de nimicire a ZOG, am efectuat la biroul „Gysi” o vizită. Acolo am întâlnit acest funcţionar bolşevic şi acesta a avut ghinionul că l-am găsit acolo. Am tras de câteva ori asupra lui şi am dispărut apoi din nou. Apoi am fost din nou pe drumul spre Berlinul multicultural de căcat pentru a ataca o casă de masoni. Apoi chiar atunci am avut o pană de cauciuc şi după reparaţie am mers într-o parcare de pe autostradă pentru a mă odihni. Apoi în acea parcare s-a ajuns la împuşcătura cu poliţistul rfg-ist. Aceasta a avut loc doar pentru că poliţistul rfg-ist a vrut neapărat să se joace de-a Rambo. Dacă nu ar fi tras el primul, nu ar fi existat nici o împuşcătură.

Un poliţist rfg-ist a murit într-un schimb de focuri. Cum este de fapt să împuşti o persoană? În filme pare întotdeauna simplu. Dar aşa ceva nu trebuie luat în serios, la fel ca mai tot ce se arată pe ZOG-TV….

Cum este să tragi asupra unui om? Împuşcăturile ZOG-„Hollywood” au puţin de-a face cu realitatea. Eşti în primul rând sub stress, ce poate să meargă prost, chiar merge prost. Eu am exersat tragerea, dar din păcate nu şi condiţiile de stress. Astăzi ştiu că trebuie să exersezi în primul rând să rămâi întotdeauna şi oriunde liniştit. Cei din ZOG ştiu deja de ce cei din forţele speciale învaţă întâi să lucreze sub stress şi cu arma înainte de a intra în serviciu.

Tu te afli acum în închisoare conştient de faptul că probabil nu vei mai pune niciodată piciorul în aşa-numita libertate. Cum te împaci cu acest lucru, sau au lăsat deja urme asupra ta cei 11 ani din închisoare? Eu îmi pot imagina doar că poţi pur şi simplu să o iei razna aici.

Acum nu este simplu să realizezi că până la moarte trebuie să stai într-o închisoare în care eşti înlănţuit de ZOG şi diavoli. Toate acestea nu sunt uşoare ci pur şi simplu greu de suportat! Ar fi uşor să o iei razna pe aici pentru că pe aici se învârt câteva gunoaie. Mă pot stăpâni pentru că ştiu că nu vreau să le mai fac celor din ZOG alte bucurii. Din păcate însă este astfel că fiecare an de închisoare înseamnă o încă o daună. Mda, 12 ani de închisoare nu au trecut pe lângă mine fără urmă. Însă nu eşuez în proprie milă. M-am pregătit în sfârşit asupra posibilităţii închisorii pe viaţă şi am făcut astra din proprie iniţiativă. În afară de aceasta am o credinţă puternică şi multă speranţă. La început am avut aici o scurtă pierdere de memorie, dar a trecut repede şi acum mă ruşinez de aceasta. Nici nu ştiu de ce am avut aceasta. Dar sunt totuşi pentru prima oară în închisoare.

Cum sunt condiţiila tale de detenţie şi cum este cu controlul poştal? A existat cenzură poştală? Ai dreptul să primeşti ziare naţionale, etc? Cu ce fel de oameni trebuie să îţi împarţi celula şi cum este cu infractorii sexuali din închisoarea Lübeck?

Condiţiile de detenţie sunt aşa cum sunt pentru un „terorist neonazist rău”. Totuşi sunt de 1000 de ori mai bune decât în lagărele morţii ale aliaţilor sau într-o închisoare israeleană.

Cu puţin timp înainte am fost repartizat în departamentul de pedepse de durată G-4. După aproape 11 ani mă aflu în sfârşit aici în departamentul prevăzut pentru mine. Dacă nu m-aş fi plâns, şi dacă gardianul meu nu se afla în concediu în timpul plângerii mele, atunci probabil eram tot în arest preventiv.

Celula mea este cu siguranţă mai verificată decât una a unui infractor de rând. Pot simţi întotdeauna cum ZOG-ul ne urmăreşte cu răzbunarea lor veşnică. Doar un exemplu: Eu nu am făcut nimic interzis, dar totuşi am interdicţie să folosesc telefonul cu cartelă. Pentru că cei din ZOG sunt de părere că eu ca „neonazist rău” aş folosi cartela de telefon pentru „infracţiuni prin telefon”. De aceea trebuie aici să telefonez de peste 4 ani sub supraveghere totală.

Cenzură poştală a existat de mai multe ori. Cenzura poştală ajunge fără preaviz. Dacă nu mai primesc corespondenţă şi dacă văd apoi, că gardianul departamentului nu mai e aici, atunci ştiu sigur că se realizează o cenzură poştală.

Eu mă las întotdeauna surprins, dacă şi ce fel de ziare pot să primesc aici. Lucrurile confiscate le dau întotdeauna camarazilor şi de aceea confiscarea nu aduce multe. Pentru că lucrurile vor fi totuşi folosite, iar eu sunt în aşa fel fixat, încât pot rezista şi fără „propagandă neonazistă rea”.

Eu sunt aici înconjurat aici de gunoaie de căcat pe vremea când eram încă în închisoarea U, se adunau sclavii de origine germană ai ZOG-ului pe terenul lor (sau ce era) şi strigau peste zidurile închisorii mesaje de iubire prietenilor lor de cele mai multe ori de rasă străină. Ca de exemplu: „Ali, te iubesc!” sau „Mehmet, te aştept!” Cei de rasă străină strigau apoi şi ei înapoi şi asta mă enerva foarte tare, mulţi arată ca nişte boschetari. Dar şi gunoaiele de căcat, care nu arată ca boschetarii, sunt pline de boli. De fapt sunt aici singurul, care în afară de alcool şi câteva ţigări nu a consumat droguri. Şi să nu uităm cea mai joasă categorie, cei care au SIDA şi mai ştiu eu ce! Mulţumesc zeilor că nu mai trebuie să le port lenjeria! Nu umblu cu gunoaiele, doar îi mai întreb câte ceva când vreau să ştiu ce se întâmplă. De scurt timp a izbucnit „TBC”-ul printre aceştia. Am ştiut dintotdeauna că ZOG-ul şi gunoaiele de căcat mă pot îmbolnăvi.

Cum e cu infractorii sexuali? Aceştia au o casă de lux, dar pentru că sunt totuşi prea mulţi, nu pot intra cu toţii în casa L. De aceea sunt peste tot şi formează propria lor bandă, la fel ca şi cei de rasă străină şi celelalte grupe de infractori. Chiar am aflat că pentru infractorii sexuali există o adevărată „celulă de petrecere” în casa lor de lux, unde îşi organizează „seri karaoke”. Apoi aceştia ies aproape în fiecare săptămână, când este vreme bună. Este un întreg scandal, cât de „rău” le merge infractorilor sexuali. Ah da, infractorii sexuali au dreptul să îşi poarte propriile rufe şi au dreptul să şi le spele în maşinile de spălat (plus detergent) puse la dispoziţie de închisoare.Eu de peste 7 ani nu mi-am mai purtat propriile rufe!

În 1999 „dezertorul nazist” Ingo Hasselback a luat cuvântul într-un reportaj Spiegel. El s-a arătat puternic zguduit de faptele tale şi povestea, că simte că poartă o vină indirectă asupra acestora, pentru că el ar fi fost ceva gen „liderul” tău. Ce relaţii aţi avut şi cum s-a ajuns la „dezertarea” acestuia?

Ah, încetează odată cu acest jeg! Îţi poţi închipui, când un asemenea tupeist şi mincinos, care nici măcar nu te cunoaşte, vomită cele mai mizerabile minciuni despre tine şi să mai şi primeşte bani pentru asta? Şi din păcate nu poţi face nimic împotriva lui, pentru că acest mincinos este o parte a maşinăriei de îndobitocire ZOG! Adevărul este, că am vorbit cu acest jeg o singură dată, când a vrut să îmi vândă un CD, care nici măcar nu-i aparţinea! În rest n-am mai avut nici un contact cu el. Acesta este un Asi aparte şi consumator de droguri, care şi-a câştigat întotdeauna existenţa prin minciuni şi murdării. De la iubitul său, un reporter ZOG, care l-a stilizat ca un „conducător neonazist din Berlinul de est”, Hasselback a crescut în mediile ZOG eficient ieşind din „scena neo-nazistă” şi astfel a ajuns „super-dizidentul” luptător împotriva noastră. La începutul anilor 90 până în 95 era foarte puternic ancorat în afacere şi se simţea răspunzător pentru toţi „deţinuţii neonazişti răi” pentru a îi condamna şi mai mult. Apoi nimeni nu mai vroia să îi asculte minciunile şi Hasselback aproape că murise de foame, pentru că nu mai primise bani de la ZOG. Totuşi în 1997 a văzut că i-a venit din nou timpul vomitând minciuni despre mine, a câştigat din nou bani mulţi şi s-a bucurat din nou de atenţia, de care are nevoie. Asta a mers bine până în 2003, dar acum a dat din nou de rahat. Pentru că nu mai are nimic cu ce să se facă important şi să mai spună minciuni. Probabil că a înfometat din nou sau a murit de droguri. Mi-aş dori să fie aşa. Fără mine ar fi murit cu siguranţă de 10 ani din lipsă de importanţă, dar din păcate am fost eu maşina de bani, de care avea neapărat nevoie.

De puţin timp există un tricou de solidaritate pentru tine. În reţeaua web s-a pus problema, dacă este cazul să fii susţinut, deoarece eşti un „ucigaş de poliţist”. Au apărut chiar unele zvonuri despre tine, care nu merită menţionate. Ce părere ai?

Treaba cu tricoul de solidaritate mi se pare bineînţeles super! Că există din păcate o grămadă de „falşi neonazişti răi”, care pur şi simplu spun minciuni despre mine, sau care reacţionează în scopul ZOG împotriva mea, nu este pentru mine ceva nou. Cunosc asta de peste 12 ani. Va mai exista, atâta timp cât va mai exista ZOG!

Ce crezi tu? Se va deştepta curând poporul german şi va vâna în draci ZOG-ul?

Eu de mult nu mai cred în această poveste. Pentru că adevărul este că poporul german nu mai există. Există pur şi simplu un rest de germani (noi, „neonaziştii răi”) şi milioane de zombie de consum ai republicii federale Germania. Aceşti Zombie sunt atât de proşti (asta vine de la educaţie), că merg în decădere cu sufletul împăcat şi cu bucurie. Ei sunt condamnaţi, la fel ca noi, la pieire, dar la noi mai există speranţa, că nu va trebui să o trăim.

În curândul mare haos, şi în războiul rasial deschis, care va urma în curând, va cădea marea majoritate a acestor Zombie. Întreaga populaţie globală va scădea, deoarece resursele şi apa nu mai pot hrăni 6 miliarde.

Cuvinte de încheiere…

Îmi risc mai degrabă viaţa, să plătesc ZOG-ului înapoi nedreptatea, minciunile, infracţiunea. Urăsc atât de mult ZOG-ul, încât această ură nu poate escalada mai mult şi încât nu aş condamna nici distrugerea pământului, dacă prin aceasta se poate nimici o dată şi pentru totdeauna ameninţarea prin ZOG.