Monseniorul Jozef Tiso (13 octombrie 1887 – 18 aprilie 1947) a fost unul dintre marii politicieni slovaci, servindu-si poporul si pe Dumnezeu ca preot catolic (doctor in teologie), parlamentar, ministru si in final presedinte al Republicii Slovace din timpul celui de al doilea razboi mondial, cand pentru prima data in istoria moderna poporul sau obtinuse independenta completa. Dupa incheierea conflagratiei mondiale, Tiso a fost spanzurat de autoritatile cehoslovace, sfarsindu-si activitatea in slujba natiunii sale intr-un mod asemanator maresalului Ion Antonescu: asasinat cu forme legale de comunistii veniti la putere pe tancurile sovietice.
S-a nascut in localitatea Bytča intr-o familie slovaca, in Imperiul Austro-Ungar. Episcopul din Nyitra i-a oferit oportunitatea de a studia teologia si astfel, in 1909, Tiso devine proaspat absolvent al “Pasmaneum” in Viena. Ulterior, a lucrat ca secretar al episcopului si a predat religie la scoala secundara de fete din Nytra. In urma promovarilor constante, a devenit capelan in Banovce nad Bebravou unde a avut si o scurta perioada ca si jurnalist, publicand in ziarul Nyitrai Szemle.
La izbucnirea primului razboi mondial, la fel ca si ceilalti membri ai minoritatilor nationale de pe cuprinsul Imperiului, a fost incorporat in armata regala ungara unde si-a indeplinit cu o constanta constiinciozitate indatoririle militare, conform juramantului depus. In 1915 a devenit Director Spiritual al Seminarului Teologic din Nytra si invatator la Liceul Calugaresc din acelasi oras iar momentul disolutiei austro-ungare l-a gasit pe Tiso in randurile Partidului Slovac al Poporului. In aceasta calitate a fost ales in parlamentul cehoslovac in anul 1925.
Tiso a devenit unul dintre liderii partidului sau inca din 1913, pe cand ungurii inca ocupau Slovacia. Pe agenda partidului figura la loc de cinste obtinerea autonomiei slovace, mai intai in cadrul Imperiului, apoi in cadrul Cehoslovaciei. In 1923 formatiunea politica a devenit a doua ca marime din tara, constituind unul dintre cele doua partide pur slovace, toate celalalte fiind fie reprezentante ale unor minoritati etnice, fie functionand ca filiale ale unor partide cehoslovace. In 1938, cand Hlinka, liderul partidului, a murit, Tiso a devenit de facto conducatorul acestuia.
Desi implicat in politica, Tiso nu a uitat niciodata poporul si a continuat indeplinirea constiincioasa a sarcinilor ce ii reveneau in calitate de preot al parohiei sale (din 1924 pana in 1945). Din 1925 si pana in 1939 a fost deputat in parlamentul cehoslovac de la Praga, iar din 1927 pana in 1929 a servit tara in calitate de Ministru al Sanatatii si al Sporturilor. A devenit Ministru pentru Afacerile Slovace in noiembreie 1938.
Odata cu unirea regiunii sudete cu Germania, constructia artificiala a Cehoslovaciei a inceput sa se destrame. In cadrul haosului ce a urmat, slovacii si-au declarat autonomia iar Tiso, fiind liderul Partidului Slovac al Poporului, a devenit premier al regiunii Slovace. Ungaria, profitand de slabiciunea noii entitati statale, a ocupat o treime din teritoriul slovac in 1938, cu acceptul tacit al Germaniei si Italiei. Avand in vedere conjunctura periculoasa a factorilor externi, toate partidele politice din Slovacia (cu exceptia bineinteles a comunistilor) s-au unit voluntar sub numele de “Partidul Slovac al Poporuluilui (Hlinka) – Partidul Unitatii Nationale Slovace”, formand astfel premisele regimului autoritar. In ianuarie 1939, guvernul slovac a scos in afara legii toate partidele, cu exceptia Partidului Unitatii Nationale Slovace, a Partidului Germanilor din Slovacia si a Partidului Unit Maghiar.
Insa Tiso a fost Prim Ministru al noului stat doar pentru scurt timp. Pe 26 octombrie 1939 el a devenit primul Presedinte al Slovaciei independente, la cateva zile dupa ce fusese ales si lider incontestabil al Partidului Slovac al Poporului. Conform obiceiurilor din Europa acelor vremuri, in 1942 el a fost supra-numit Vodca, care inseamna “Lider” – o imitatie a denumirii germane de Fuhrer.
Perioada din timpul razboiului mondial a fost una de reala independenta. In ciuda unor surse care sugereaza ca Slovacia nu ar fi fost mai mult decat un stat-marioneta al germanilor, trebuie observat ca a indeplinit toate criteriile unei entitati nationale suverane si independente. Sigur, trebuie admisa o stransa legatura economica inevitabila cu Germania, care reprezenta unul dintre cei doi vecini ai Slovaciei, insa niciodata aceasta nu a fost transformata intr-o dependenta politica.
Desi si-a adus propria contributie la cruciada anti-bolsevica, Slovacia era prea mica pentru a putea influenta mersul razboiului. Ca urmare, Tiso a pierdut puterea politica atunci cand Armata Rosie a ocupat ultimele parti din vestul Slovaciei, in aprilie 1945. El a fost arestat si a fost acuzat de “tradare interna, tradare a Rascoalei Nationale Slovace si colaborare cu Nazismul”. Pe 15 aprilie 1947, Curtea “nationala” l-a condamnat la moarte. Presedintele Eduard Benes a refuzat gratierea, in ciuda popularitatii incontestabile de care se bucura Tiso in randul slovacilor. Jozef Tiso a fost spanzurat in Bratislava pe 18 aprilie, purtand haina preoteasca. Guvernul ceh l-a ingropat in secret pentru a evita transformarea mormantului sau intr-un loc de pelerinaj. Ceea ce guvernul ceh nu a putut insa sa ingroape a fost amintirea acestui mare om, nationalist slovac in actiune si simtiri, astfel incat in ziua de astazi Jozef Tiso este unul dintre cei mai cunoscuti slovaci la nivel mondial. Sursa: frontpress.ro
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
Vă rugăm ca înainte de a vă expedia mesajul să vă alegeți un nume pentru a nu crea confuzii în dezbateri. Mulțumim pentru înțelegere.
Dacă nu aveți de spus nimic constructiv, nu scrieți. Nu vor fi publicate comentarii lipsite de sens sau în care sunt atacate organizații naționaliste și membri ai acestora.
„Fiecare va trebui să știe că pentru atitudinea sa va răspunde. Nu poate trăi pe lume o nație dispusă la toate părerile, la toate atitudinile...”