Nu eşti învins decât dacă refuzi lupta. – Mircea Eliade

duminică, 5 iunie 2011

“A plecat la vânătoare Agarici, / A plecat ca să vâneze bolşevici…”

Căpitan av. Horia Agarici - Salvatorul Constanţei
Horia Agarici - Memorii

Asculta mai multe audio podcast

"A plecat la vânătoare Agarici / A plecat să vâneze bolşevici". Acestea sunt versurile fredonate şi acum de foştii piloţi constănţeni, versuri la modă în anii de glorie ai aviatorului Horia Agarici, de la a cărui naştere s-au împlinit, în aprilie, 100 de ani. Acesta este cunoscut drept salvatorul Constanţei pentru că, în timpul celui de-al doilea război mondial, a reuşit să doboare trei bombardiere sovietice cu toate că a decolat cu avionul alimentat incomplet.

Acelaşi pilot dibace a salvat Cazinoul în lupta aeriană cu avioanele inamice. Veteranii din al doilea război mondial îşi aduc aminte cu plăcere de Agarici, o personalitate enciclopedică, un aviator de marcă şi în acelaşi timp poet.

A salvat de la bombardament case şi oameni

Pilotul Horia Agarici s-a remarcat pe câmpul aerian în timpul celui de-al doilea război mondial. Pe data de 23 iunie 1941, ora 12.00, el primeşte comanda escadrilei 53, dislocată pe aerodromul Mamaia, afectată apărării litoralului. Neţinând seama de regulamente, locotenentul decolează fără ordin, fără coechipier, cu un singur rezervor plin, pornind "la vânătoare". Dintre cele şase bombardiere sovietice care se apropiau de Marea Neagră, Horia Agarici a reuşit să doboare trei, având astfel o contribuţie majoră în salvarea Cazinoului, emblema Constanţei, dar şi a sute de vieţi, puse în pericol de obuzele bombardierelor inamice. Datorită acestor fapte de vitejie pilotul a fost decorat cu medaliile Virtutea Aeronautică Clasa a III-a, Coroana României cu Spate şi Crucea de Fier Clasa I. Avionul pilotat de Agarici în istorica zi de 23 iunie 1941 a fost un Hurricane Mk. I.

După încheierea războiului, căpitanul aviator Horia Agarici trăieşte o dramă socială. Eroul de odinioară al Constanţei este trecut în rezervă şi prestează diferite activităţi fără nici o legătură cu meseria şi pasiunea lui, zborul. Ca o consecinţă a servitudinii faţă de Moscova a regimului comunist din România, dar şi invidiat de superiori de-ai săi, în anul 1955 el a fost degradat, ca şi alţi aviatori care se distinseseră pe frontul de est. A fost reabilitat şi i-a fost redat gradul de căpitan abia în 1965. Tot după război, între anii 1953-1955, Agarici a avut domiciliu forţat în satul Neatârnare.

În căutarea cavalerului

Faima lui Agarici a dăinuit peste ani şi chiar adversarii săi au ajuns să îl respecte. O poveste incredibilă ne este povestită de inginerul Ilie Agarici, unul dintre fiii pilotului. În timpul unui raid aerian, Agarici a observat că unul dintre piloţii ruşi inamici nu mai avea muniţie şi, cu toate acestea, nu l-a doborât. După câţiva ani, acel pilot rus, ajuns general, l-a căutat pe aviatorul român. „Eram copil, aveam în jur de 10 ani. A oprit în faţa porţii, la Eforie, o Volga neagră, din care a coborât un ofiţer rus şi a întrebat de tata. Jale mare în familie că au venit să îl ia pe tata. În maşină era chiar generalul rus. «Vreau să îl cunosc pe Agarici, să văd dacă el a fost cavalerul din luptă», a spus generalul. Tata lucra ca mecanic atunci. Dăm fuga după el. S-a dus unul dintre fraţi la atelierul unde lucra tata. Dar mama îşi rupea mâinile. S-a speriat. Credea că au venit ruşii să îl ducă în Siberia. Însă rusul, care era şi el om, a venit să îl cunoască. Rusul a făcut un memoriu în ce condiţii l-a găsit pe tata, aviator în rezervă care ¬lucra ca muncitor într-un atelier. După aceea l-au reabilitat relativ", îşi aduce aminte inginerul Ilie Agarici.

Cutia cu amintiri

În prezent, o placă memorială aşezată pe faţada blocului din cartierul Tomis Nord, acolo unde şi-a trăit ultimii ani ai vieţii Horia Agarici, aduce aminte trecătorilor de celebrul aviator. Despre tatăl său ing. Ilie Agarici are numai cuvinte de laudă. Nici unul dintre copiii marelui aviator Agarici nu a urmat meseria tatălui, însă toţi au moştenit de la acesta multe ¬daruri de suflet.
„A fost o fire optimistă. A sperat toată viaţa să îi fie recunoscute dreptul şi poziţia lui. El nu mai spera că va cădea comunismul din zona asta. A prins numai vremuri tulburi. Mai frumos a fost între cele două războaie mondiale, atunci când a câştigat un concurs de zburători în Franţa", a completat inginerul.

Suflet de poet

Pilotul Horia Agarici a fost şi poet. A lăsat moştenire familiei sute de poezii în volum şi manuscrise, multe dintre ele autobiografice, plus dicţionare de toate felurile. Cunoştea foarte bine patru limbi străine pentru care avea diplomă de traducător: engleză, germană, franceză, italiană. Se descurca, de asemenea, în rusă. Compunea poezii în aceste limbi străine. A tradus multe cărţi tehnice de specialitate.

Mai mult decât atât, cinci volume de opere complete scrise de Agarici au fost donate Academiei Române. „Nu era de mâncare, dar cărţi cumpăra. Am moştenit de la el plăcerea de a citi. Poezia a fost prima lui pasiune", mai spune Ilie Agarici. Horia Agarici şi-a bătut la maşina de scris poeziile sale dragi de dragoste, despre natură sau filosofice. El este amintit şi de istoria literaturii române. A publicat mai multe cărţi, printre care volumul de versuri „Acorduri şi armonie", cel de nuvele „Şoimanu Furtună", precum şi tratatele de specialitate „Aviaţia de vânătoare" şi „Lupta în cer".

Iniţiativă

Liga Militarilor Profesionişti din Constanţa a iniţiat deja câteva proiecte dedicate reînvierii memoriei marilor eroi constănţeni. Una dintre activităţi a avut loc anul trecut, pe 27 noiembrie, atunci când membrii LMPC au organizat un pelerinaj la mormintele eroilor Horia Agarici şi sublocotenent Ionel Gheorghiţă Drăguşanu, din Murfatlar, căzut la datorie în teatrul de operaţiuni din Afganistan, la 20 iunie 2006.

La acel moment, la mormintele celor doi eroi s-au aprins lumânări, s-au ţinut momente de reculegere şi s-au adus flori. „Aceşti doi eroi sunt emblematici pentru oraşul Constanţa. În cinstea memoriei lor, vrem să îi propunem primarului Radu Mazăre ca oraşul de la malul mării să găzduiască busturile celor doi eroi", a precizat prim-vicepreşedintele LMPC, Dan Albu.

Se împlinesc 100 de ani de la naştere

Horia Agarici s-a născut pe 6 aprilie 1911, la Lausanne, în Elveţia. A copilărit la Iaşi, apoi familia s-a mutat la Braşov, oraş în care adolescentul a absolvit Liceul Doctor Ioan Meşotă. După un an de studii la Politehnica din Timişoara, tânărul a decis să devină ofiţer de aviaţie şi a urmat cursurile Şcolii de aviaţie militară de la Cotroceni. După obţinerea brevetului de pilot de război, la 16 aprilie 1934, proaspătul aviator militar va activa în cadrul mai multor escadrile, zburând pe diferite tipuri de avioane. A participat, cu gradul de locotenent aviator, la manevrele regale din anul 1938.

Pe crucea lui Horia Agarici stă scris:

„Să nu uitaţi că: Cerul l-am iubit ca un fanatic, Beat de înălţime cu trup şi duh În fulger de mişcare Zvârlind cu corp spre infinit".  sursa: romanialibera.ro

Primăria Năvodari vrea să ridice o statuie în cinstea legendarului aviator român. Dar este o iniţiativă fără cap sau cum altcumva am putea numi-o dacă aceasta va fii compusă dintr-un avion ... sovietic, un MIG?!
video

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Vă rugăm ca înainte de a vă expedia mesajul să vă alegeți un nume pentru a nu crea confuzii în dezbateri. Mulțumim pentru înțelegere.
Dacă nu aveți de spus nimic constructiv, nu scrieți. Nu vor fi publicate comentarii lipsite de sens sau în care sunt atacate organizații naționaliste și membri ai acestora.
„Fiecare va trebui să știe că pentru atitudinea sa va răspunde. Nu poate trăi pe lume o nație dispusă la toate părerile, la toate atitudinile...”