„Guvernul european“ al băncii Goldman Sachs

Goldman Sachs şi-a creat o reţea de influenţă în Europa. Noii premieri din Grecia şi Italia, dar şi noul director executiv al Băncii Centrale Europene au legături strânse cu gigantul financiar din SUA.

Lucas Papademos, actual premier grec, Mario Draghi, Mario Monti şi Lloyd Blankfein (de la stânga la dreapta)

Mario Draghi, italianul abia numit la şefia Băncii Centrale Europene (BCE), Mario Monti, noul premier italian şi Lucas Papademos, noul şef al Executivului elen, au în comun legăturile cu gigantul financiar american Goldman Sachs. În decursul anilor, banca şi-a format un adevărat „guvern" în Europa, scrie „Le Monde". Reţeaua de influenţă a s-a sedimentat în timp, iar unele legături sunt publice. Altele sunt mai puţin cunoscute.

Cum în orice organizaţie există o ierarhie, în vârf pare a se situa Mario Draghi. Între 2002 şi 2005, el a fost vicepreşedinte pentru Europa al Goldman Sachs.

Una dintre sarcinile sale era de a vinde „swap"-uri - instrumentele financiare derivate. Draghi este licenţiat în economie la Institutul de Tehnologie din Massachussetts. A fost responsabil cu privatizările în Italia din 1993 şi până în 2001 şi a devenit guvernator al Băncii Italiei din 2006.

Mario Monti, abia numit premier italian, a fost consilier internaţional al Goldman Sachs din 2005. Monti este absolvent al Universităţii americane Yale. A studiat comportamentul băncilor în regim de monopol. Între 1994 şi 2004 a fost comisar european - pentru Piaţă Internă şi apoi pentru Concurenţă.

Papademos, părtaş la „machierea" conturilor

Lucas Papademos a absolvit şi el acelaşi Institut de Tehnologie din Massachussetts. A fost prefesor la Universitatea Columbia, înainte de a deveni consilier economic al Rezervei federale din Boston. Papademos nu a fost angajat al Goldman Sachs, dar a avut alt tip de legături cu gigantul american. Papademos a fost între 1994 şi 2002 guvernator al Băncii centrale a Greciei şi a participat în această calitate la „machierea" datoriilor ţării, în aşa fel încât să poată adera la euro, mai scrie cotidianul francez.

În 2001, încurajat de Goldman Sachs, guvernul elen a împrumutat un miliard de euro utilizând un produs financiar complex („swap"), care i-a permis să nu înregistreze operaţiunea şi să structureze sau să amâne anumite obligaţii de plată, relata în urmă cu un an şi jumătate „New York Times". Acuzaţiile au fost confirmate de Eurostat în mai anul acesta. După ce, ajutată astfel, Grecia s-a „calificat" pentru intrarea în zona euro, Papademos a devenit vicepreşedinte al BCE.

Draghi a negat că ar avea vreo legătură cu trucarea conturilor greceşti. El afirmă că a demisionat de la GS în 2005, cu un an înainte ca banca americană să revândă o parte din produsele „swap" Băncii Naţionale a Greciei. În prezent, gestionar al datoriei greceşti este Petros Christodoulou, un fost trader al Goldman Sachs şi şef de department la Banca Naţională a Greciei în momentul ingineriilor cu Goldman Sachs. Iar până acum două zile, şef al departamentului european al FMI (şi responsabil cu împrumuturile acordate mai multor state europene) a fost Antonio Borges, fost vicepreşedinte al Goldman Sachs.

Oameni în aşteptare

Aceştia sunt oameni cu legături cu gigantul bancar care au ajuns deja , într-un fel sau în altul, în prim-planul finanţelor şi politicii. Există însă şi alţi finanţişti pe care banca poate conta oricând. În Franţa, scrie „Le Temps" (Elveţia), GS beneficiază de sprijinul lui Charles de Croisset, fost şef al Crédit commercial de France. În Marea Britanie, Goldman contează pe Lord Griffiths, fost consilier al „Doamnei de Fier", Margaret Thatcher. Tot în Marea Britanie, Paul Deighton, care a lucrat 22 de ani pentru GS, este în prezent directorul comitetului de organizare a Jocurilor Olimpice de la Lonra din 2012.

În Germania, veriga de legătură este Otmar Issing, fost membru al consiliului director al Bundesbank şi fost economist-şef la BCE. Din 2006, el este consilier internaţional la Goldman Sachs. În februarie 2011, a scris în „Financial Times" un articol extrem de critic la adresa salvării Greciei de către UE. A omis să precizeze că Goldman Sachs, implicată în speculaţii contra monedei unice, ar avea mult de pierdut în cazul unei intervenţii europene.

Omul de bază în Europa este însă irlandezul Peter Sutherland, care a fost preşedinte al Goldman Sachs International (şi a rămas unul dintre administratorii acestuia) şi a jucat un rol-cheie în salvarea Irlandei de către UE şi FMI. Sutherland a fost comisar european pentru Concurenţă, preşedinte al British Petroleum şi director general al Organizaţiei Mondiale pentru Comerţ.

Cotidianul francez notează însă şi că, dincolo de aparenţe, reţeaua de influenţă a început să-şi piardă din eficacitate. „Vechile complicităţi întreţinute de foştii bancheri centali şi tragerea de sfori se dovedesc mai puţin utile în faţa politicilor care nu sunt sensibili la lipsa de popularitate a profesioniştilor finanţelor, arătaţi de multe ori cu degetul ca responsabili pentru criză", comentează „Le Monde".

Guvernul Sachs din SUA

În Statele Unite, gigantul financiar este numit „guvernul Sachs" , din pricina legăturilor extrem de strânse cu administraţia. Şeful Trezoreriei din epoca Clinton, Robert Rubin, cel care a pus în aplicare dereglementarea pieţelor financiare americane, a fost „absolvent" de Goldman Sachs. Tot „goldmanite" era şi şeful Trezoreriei din mandatul lui Bush, Henry Paulson. În timpul mandatului acestuia, băncile (inclusiv Goldman Sachs) au primit miliarde din banii publici pentru a scăpa de activele toxice. De asemenea, şefii băncilor naţionale ale Canadei şi Italiei sunt „absolvenţi" de Goldman Sachs, la fel ca şi şeful Băncii Mondiale (Robert Zoellick), şeful Bursei din New York şi ultimii doi preşedinţi ai Rezervei Federale - instituţia care acum trebuie să supravegheze traseul banilor daţi de stat pentru Goldman Sachs.

În 2009, autorul Matt Taibi a stârnit un scandal imens cu cartea sa, „Marea maşinărie americană de făcut baloane de săpun", în care descria toate „maşinaţiunile" Goldman Sachs.Taibi este de părere că banca a reuşit să acţioneze nestingherit, cumpărând oameni importanţi de la Trezoreria americană, bursa din New York, Banca Mondială, care să-i promoveze ideile. „Pot ajunge şi la urechea preşedintelui SUA, dacă vor", spunea editorialistul.

Presiuni în SUA

Un grup de congresmeni democraţi încearcă să preseze pentru adoptarea regulii Volcker, care ar împiedica băncile care au primit bani de la stat să mai facă tranzacţii riscante. Regula (aflată în dezbatere până pe 13 ianuarie) ar afecta bănci mari precum Goldman Sachs şi Morgan Stanley.

Noii premieri din Italia şi Grecia trec prin proba „străzii"

Lucas Papademos şi Mario Monti nu au beneficiat de o perioadă de graţie din partea partenerilor sociali. Primul s-a confruntat cu prima grevă generală de 24 de ore şi cu protestele studenţilor, la nici o zi de la preluarea mandatului. Cel de-al doilea a avut parte de manifestaţii de stradă prilejuite de comemorarea revoltelor sutudenţeşti din 17 noiembrie 1973.

Lupte corp la corp între studenţi şi poliţie, ieri, la Roma

Lupte corp la corp între studenţi şi poliţie, ieri, la Roma

Rigoare, creştere şi echitate, a promis, ieri, noul premier italian, Mario Monti, în faţa Senatului, unde şi-a prezentat programul de guvernare. Programul Guvernului Monti conţine răspunsurile la cele 39 de întrebări trimise de autorităţile de la Bruxelles, privind situaţia reformelor ţării, menite să reducă datoria de 120% din PIB. În acest sens, va fi introdus un impozit pe bunurile imobiliare, din care statul va recupera 3,5 miliarde de euro, costurile cu birocraţia vor fi diminuate, prin restructurarea instituţiilor publice şi privatizarea unor companii de stat.

Reforma pensiilor, prevăzută iniţial pentru 2026, care implică modificarea vârstei pensionării la 67 de ani, va fi adoptată mai rapid şi în plus vor contribui la sistemul de asigurări medicale şi pensionarii. Monti s-a angajat ca până în luna aprilie să scoată la vânzare active în valoare de 200 de miliarde de euro.

Primele proteste pentru Monti

Mii de studenţi au ieşit în stradă joi în mai multe oraşe italiene, pentru a protesta faţă de reducerile de cheltuieli prevăzute de noul guvern. Demonstraţiile - multe având loc sub sloganul „Nu guvernului bancherilor" - au avut loc în Milano şi Torino, la Roma, în Palermo, unde s-au înregistrat ciocniri între protestatari şi forţele de ordine.

Grecii, în aşteptarea banilor salvatori

Noile măsuri de austeritate anunţate de proaspătul premier tehnocrat grec, Lucas Papademos, au fost suficiente pentru a enerva o populaţie deja sătulă de sacrificiile care i-au fost impuse. Ieri, mii de persoane au manifestat în centrul Atenei, denunţând măsurile de austeritate, cu ocazia comemorării reprimării revoltei studenţeşti din 1973. „Dictatura militară nu s-a terminat în 1973, revoltă împotriva UE-FMI !", se putea citi pe pancartele manifestanţilor, care denunţau măsurile de austeritate impuse de instituţiile financiare internaţionale.O întrebare preocupă mediul de afaceri internaţional. Va reuşi Papademos să ţină piept străzii şi totodată să menţină coeziunea eterogenei coaliţii şi să convingă UE şi FMI să-i acorde tranşa salvatoare de bani?

Atena face tot posibilul pentru a primi cele opt miliarde de euro din primul pachet de ajutor de 110 miliarde de euro, dar şi să restabilească încrederea inspectorilor troicii (Fondul Monetar Internaţional, UE şi Banca Centrală Europeană) pentru a primi, dacă se poate în avans, cele 130 de miliarde de euro din cel de-al doilea plan de salvare care a fost stabilit la Bruxelles, la sfârşitul lunii octombrie.

Grecia are nevoie ca de aer nu de doar opt miliarde de euro, ci de 80 de miliarde de euro în ianuarie, iar creditorii internaţionali sunt sceptici că grecii vor fi în stare să-şi plătească facturile pentru a preveni o contagiune către alte state din zona euro. Atena trebuie să tragă aceşti bani pentru a reduce datoria sectorului privat şi a nu distruge băncile greceşti, iar creditorii sunt sceptici deoarece autorităţile de la Atena au eşuat în mod repetat să vândă activele de stat, iar evaziunea fiscală este la fel de ridicată. Un impediment pentru obţinerea în avans a celor 130 de miliarde de euro este temerea UE că partidele se vor folosi de Papademos pentru a pune mâna pe această sumă, apoi după trei luni, când îi expiră mandatul, să revină la politica lor „tradiţională".

Cancerul Eladei

O mare gaură neagră a economiei elene este aparatul de 700.000 de funcţionari care se bucură de salarii mai mari decât în mediul privat şi în plus beneficiază de al paisprezecelea salariu şi tot felul de prime. La aceştia se adaugă 55 de miliarde de euro care nu intră în vistieria statului din cauza nepăsării, neglijenţiei şi corupţiei serviciilor fiscale, muncii la negru, absenţei cadastrului şi corupţiei.

3,5 miliarde de euro vor să economisească miniştrii din cabinetul Monti prin reducerea costurilor cu birocraţia

Contagiunea europeană atinge Germania

Doi ani de management ineficient al crizei datoriilor nu pot fi şterşi prin două numiri de premieri tehnocraţi în Italia şi Grecia. Criza s-a extins la întreaga zonă Euro pentru că aproape toate statele plătesc acum randamente mai mari la obligaţiunile pe 10 ani. Spania reprezintă un motiv mai mare de îngrijorare decât Italia şi Grecia în privinţa sectorului bancar, a datoriei de stat, a şomajului ridicat şi a economiei în stagnare, susţin analiştii citaţi de CNBC.

Rata la care se împrumută Spania a atins ieri nivelul de 6,975%, pe fondul nevozităţii pieţelor faţă de criza din zona euro, relatează BBC News. Singura ţară care nu are această problemă (încă) e Germania. Dar situaţia economiei bazată pe exporturi nu va mai rămâne la fel în condiţiile în care majoritatea partenerilor comerciali ai Berlinului intră în dificultăţi de ordin financiar, scrie „New York Times".

Berlinul va pierde din cauza partenerilor

Reţeta austerităţii excesive nu e una corectă pentru că omoară din faşă orice tentativă de relansare a economiei. Angela Merkel blochează în continuare implicarea Băncii Centrale Europene în asistenţa financiară pentru statele în criză. Italia şi Grecia nu vor reuşi nici cu respectabilii tehnocraţi să iasă din dificultăţi, zona euro (dacă o ţine tot aşa) se va dezmembra, iar Germania va pierde enorm în acest caz, notează publicaţia americană.

Merkel trebuie să dea frâu liber Băncii Centrale. De asemenea, trebuie să negocieze cu noii premieri de la Roma şi Atena o serie de pachete de creştere economică, nu de austeritate. Şi trebuie să o facă repede. Catastrofa financiară nu e deloc departe", avertizează „New York Times". De altfel, şeful Eurogrupului, Jean-Claude Juncker (foto), a avertizat că nivelul datoriei Germaniei reprezintă o sursă de îngrijorare, relatează "Euobserver". „Consider nivelul datoriei germane o cauză de îngrijorare", a spus el pentru ziarul „General Anzeiger". „Germania are datorii mai mari decât Spania", a adăugat el. „Singurul lucru este că aici, în Germania, nimeni nu vrea să ştie", a subliniat Juncker.

www.adevarul.ro