1812 - Anexarea Basarabiei la Imperiul Rus

de Dr. Dinu Postarencu

Protestul consulului român de la Ismail privind sărbătorirea centenarului anexării Basarabiei la Imperiul Rus

În zilele de 16 şi 17 mai 1912, cu ocazia împlinirii a 100 de ani de la semnarea Tratatului de pace ruso-otoman de la Bucureşti din 1812, conform căruia teritoriul românesc dintre Prut şi Nistru a fost anexat la Imperiul Rus, oficialităţile ţariste din Basarabia au sărbătorit cu mult fast acest eveniment, îndoliat pentru poporul român.

Drept răspuns la acţiunile injurioase ale ruşilor, românii din dreapta Prutului au protestat în cadrul unor diverse manifestaţii politice, demonstrând astfel o afinitate şi o solidaritate de conştiinţă cu soarta fraţilor basarabeni. Despre actele de protest care s-au produs în România s-a scris până şi în presa de la Chişinău.
Bunăoară, în paginile ziarului de expresie rusă Drug din 19 mai/1 iunie 1912, în care, anterior, fuseseră prezentate ample relatări despre serbările din interiorul provinciei, au fost publicate textele a două telegrame expediate din Bucureşti. În prima dintre acestea se menţionează: „Din Iaşi şi alte oraşe se aduce la cunoştinţă că, pe data de 16 mai, au avut loc demonstraţii de protest împotriva festivităţilor din Basarabia. La Iaşi, în Piaţa Unirii s-a desfăşurat o manifestaţie grandioasă. În timpul discursului pe care l-a ţinut în incinta Teatrului Naţional, profesorul Xenopol s-a referit la comportarea nedreaptă a guvernului rus faţă de Basarabia după războiul cu Turcia, la rusificarea populaţiei, comparativ cu care magherizarea românilor din Ungaria e mai suportabilă, întrucât românii pot barem protesta cu o voce slabă"[1]. Din cea de a doua telegramă cititorii basarabeni au aflat că unele ziare româneşti au apărut cu semn de doliu, în timp ce casele particulare de pe străzile principale erau împodobite cu drapele în bernă. Iar în cadrul adunării social-democraţilor, Zamfir Apbore a rostit o cuvântare foarte vehementă împotriva orânduirii de stat din Rusia[2].

Împotriva manifestărilor actului fraudulos din 1812 a protestat, la unison cu românii din regat, şi consulul României de la Ismail, Sebastian Greceanu. Despre modul cum şi-a manifestat protestul aflăm dintr-un dosar de arhivă. Prin adresa din 17 mai 1912, Ministerul Afacerilor Externe al Rusiei i-a comunicat guvernatorului Basarabiei că ambasadorul României la Sankt Petersburg a informat oficialităţile ruse despre desemnarea lui Sebastian Greceanu în calitate de consul la Consulatul României din oraşul Ismail şi că lui i-a fost acordat gradul de consul general în acest oraş. El urma să-l înlocuiască pe Stamatiadi, care se retrăseseră din post. Aducând la cunoştinţă ministerului despre această înlocuire în cadrul personalului consular, ambasadorul a adresat rugămintea ca S. Greceanu să fie recunoscut în funcţia ce i-a fost încredinţată. Mai comunicându-i guvernatorului despre intenţia sa de a-l recunoaşte pe S. Greceanu în calitate de consul până la emiterea decretului de către Senat, ministerul i-a solicitat să se pronunţe în acest sens[3]. La 22 mai 1912, vice-guvernatorul Basarabiei l-a înştiinţat în privinţa desemnării lui Sebastian Greceanu pe ispravnicul judeţului Ismail, dându-i, concomitent, dispoziţie să-l informeze dacă nu există vreun impediment în ceea ce priveşte recunoaşterea noului consul român până la emiterea decretului de către Senat[4]. Prin raportul din 27 mai 1912, ispravnicul judeţului Ismail a declarat următoarele: „Impedimente nu există, dacă nu se ia în consideraţie plecarea demonstrativă a lui în ajunul sărbătoririi a 100 de ani de la includerea Basarabiei în componenţa Rusiei şi faptul că în ziua de 16 mai, drapelul naţional de la Consulatul României nu a fost ridicat"[5]. Parvenindu-i de la Ismail acest raport, vice-guvernatorul a formulat astfel, în adresa din 3 iunie 1912, expediată ministerului, informaţia furnizată de către ispravnic: „Impedimente de a-l recunoaşte pe domnul Greceanu nu există. Însă este necesar, consider eu, să adaug că, în preajma zilei serbării jubileului de 100 de ani de la încorporarea Basarabiei în Imperiul Rus, domnul Greceanu, potrivit raportului ispravnicului judeţului Ismail, a plecat în România, nedorind să participe la aceste solemnităţi, iar drapelul naţional de la Consulatul României din Ismail, în ziua serbării jubileului Basarabiei, a fost în arborat în bernă"[6].

Modul cum a procedat consulul Sebastian Greceanu merită toată admiraţia. E un act de demnitate românească, demn de urmat. Un protest faţă de insulta ce a fost adusă poporului român de către autorităţile imperiale ruse prin aniversarea fastuoasă a raptului teritorial, comis în 1812. Atitudinea patriotică de care a dat dovadă consulul Greceanu poate servi drept o lecţie de verticalitate naţională pentru clasa politică din Republica Moldova. Pentru a nu ofensa cumva ambiţiile de mare putere ale Rusiei, elita politică de la Chişinău, cu unele excepţii, uită de existenţa demnităţii naţionale.

Notă bio-bibliografică - Dr. Dinu Poştarencu - Institutul de Istorie, Chişinău

Dinu Poştarencu s-a născut la 30 august 1952 în satul Varniţa din apropierea oraşului Tighina. Este absolvent al Facultăţii de Geografie din cadrul Universităţii din Tiraspol (1974). A activat ca cercetător ştiinţific la Muzeul de Istorie şi Studiere a Ţinutului Natal din Tighina, la Centrul Naţional de Studii Literare şi Muzeografie „Mihail Kogălniceanu" de pe lângă Uniunea Scriitorilor din Moldova şi, din martie 1995, la Institutul de Istorie al Academiei de Ştiinţe a Republicii Moldova. Este autor al unei serii de studii consacrate istoriei Basarabiei din perioada ţaristă, istoriei localităţilor, vieţii şi activităţii lui Dimitrie Cantemir şi al unor personalităţi basarabene. În anul 2010 a obţinut titlul de doctor în ştiinţe istorice, cu tema: „Populaţia urbană a Basarabiei în perioada ţaristă". A semnat optzeci şi cinci de studii şi articole de specialitate şi este autor a nouăsprezece cărţi cu profil de cercetare istorică:

sursa: www.art-emis.ro

1. Варницкий плацдарм, Chişinău, Editura Cartea Moldovenească, 1990, 104 p.

2. Istoria satului Varniţa, Chişinău, Editura Universitas, 1992, 72 p.

3. Din istoria Tighinei, Chişinău, Editura Universitas, 1992, 150 p.

4. Mănăstirea Noul Neamţ, Chişinău, Editura Universitas, 1994, 66 p.

5. Domnia lui Alexandru cel Bun, Chişinău, Editura Universitas, 1994, 64 p.

6. Sălcuţa. Istoria satului. Judeţul Tighina. Documente, Chişinău, 1997, 169 p.

7. O istorie a Basarabiei în date şi documente, Chişinău, Editura Cartier, 1998, 219 p.

8. Străzile Chişinăului. Denumiri vechi şi actuale, Chişinău, Editura Civitas, 1998, 16 p.

9. Poşta Moldovei. File de istorie. Post in Moldova, Chişinău, Editura Civitas, 2000, 96 p.(în limbile română şi engleză).

10. Istoria satului Sadâc, Chişinău, Editura Cartdidact, 2001, 224 p.

11. Biserica Sfântul Ierarh Nicolae din Chişinău, Chişinău, 2002, 16 p.

12. Pănăşeşti. File de istorie, Chişinău, 2002, 287 p.

13. Istoria satului Başcalia, Chişinău, Editura Gunivas, 2004, 224 p.

14. Contribuţii la istoria modernă a Basarabiei, Chişinău, 2005, vol. I, 56 p.

15. Varniţa. Itinerar istoric, Chişinău, 2005, 384 p.

16. Anexarea Basarabiei la Imperiul Rus, Chişinău, Editura Prut-Internaţional, 2006, 304 p.

17. Baraboi, un sat din valea Răutului de Sus, Chişinău, 2007, 184 p.

18. Spitalul de tuberculoză din Vorniceni. Secvenţe istorice, Chişinău, 2008, 112 p.

19. Contribuţii la istoria modernă a Basarabiei, Chişinău, 2009, vol. II, 136 p.

-----------------------------------

[1] Друг, nr. 114 din 19 mai/1 iunie 1912, p. 2.

[2] Ibidem.

[3] ANRM, F. 2, inv. 1, d. 9241, f. 1.

[4] Ibidem, f. 2.

[5] Ibidem, f. 3.

[6] Ibidem, f. 5.