Ion Gavrila s-a nascut la 1 ianuarie 1923 in satul Gura Vaii din Tara Fagarasului, intr-o familie de tarani vrednici. A fost unicul baiat intre 2 surori, Ileana si Eugenia. In sat li se spunea "ai Ogoranului".
A urmat cursurile prestigiosului Liceu Radu Negru din Fagaras. Aici se va inrola, cu mai multi colegi, in Fratia de Cruce "Negoiul", unitate a Miscarii Legionare destinata doar elevilor si care nu avea activitate politica propriu-zisa.
Citeste si: Sfintii inchisorilor: Pr. Ilie Lacatusu (1) ; Valeriu Gafencu (2); Elisabeta Rizea (3); Nicolae Ciolacu (4); Mircea Vulcanescu (5); Pr. Gherasim Iscu (6); Pr Ioan Negrutiu (7); Dumitru Bordeianu (8); Costache Oprisan (9); Ep. Ioan Suciu (10); Marieta Iordache (11); Monseniorul Ghika (12); Andrei Ciurunga (13); Traian Trifan (14); Cardinalul Alexandru Todea (15); Gheorghe Jimboiu (16); Monahul Pimen Barbieru (17); Spiru Blanaru (18); Ion Flueras (19); pr. Dumitru Iliescu Palanca (20); Radu Gyr (21); Vasile Militaru (22); Virgil Maxim (23); Traian Braileanu (24); Pr Evghenie Hulea (25)Greva studenteasca de la Cluj
Schimbarile contra firii impuse cu forta de guvernul Groza, la adapostul senilelor sovietice au atras opozitia studentimii romane.
In ziua de 10 mai 1946 a avut loc demonstratia studenteasca de la Cluj. Ion Gavrila Ogoranu era in al 2-lea an de studentie. Ulterior manifestatiei, comunistii au atacat Universitatea si caminele studentesti, devastindu-le cu topoarele.
Studentii din din dealul Manasturului s-au inarmat cu bate, pietre si pari, baricadind portile. Lor li s-au alaturat oameni din satele din jur, din partile Dejului si aproape toata populatia Clujului. Ziarele de limba maghiara ale partidelor comunist si socialist jubilau, anuntand : "O lectie data studentilor". Dar studentii au continuat cu greva generala, cerind pedepsirea vinovatilor.
Ion Gavrila a participat direct, ca vicepresedinte al studentilor de la Agronomie. Rectorul i-a somat pe studenti sa depuna carnetele la rectorat si sa se prezinte la cursuri. Din 6000 de studenti, doar 14 s-au conformat. In schimb, centrele universitare de la Timisoara, Bucuresti, Brasov, Iasi s-au solidarizat cu greva clujenilor. Acelasi lucru l-au facut si studentii din Cehoslovacia. Greva a durat peste 10 zile. Ion Gavrila scapa de asta data de o condamnare, scrie ziarul Buciumul.
Incepe Rezistenta !
Scena din Portretul luptatorului la tinerete
Foto: Hotnews
Reusind sa scape de masivele arestari din noaptea de 15 mai 1948, Ion Gavrila incepe recoagularea elementelor dispersate in urma uriasei lovituri. El participa activ la pregatirea Rezistentei Armate Anticomuniste promovata de partidele istorice, de Miscarea Legionara si de ofiteri ai armatei romane. Un timp lucreaza la o ferma de langa Brasov. Aici va afla ca a fost condamnat la 15 ani de munca silnica, in contumacie, in "Procesul Marii Tradari Nationale", inscenat de comunisti impotriva conducerii Miscarii Legionare, a unor inalti ofiteri si a principalilor industriasi din Romania.
Incepand din 1948, impreuna cu alti studenti, ofiteri si elevi, a organizat "Grupul Carpatin de Rezistenta Nationala Armata" din Muntii Fagarasului, dupa toate regulile militare.
"Haiducii lui Dumnezeu"
Pana in 1949, instructia s-a facut intr-o tabara cu corturi si armament. Dupa acest an, dezvoltarea Securitatii n-a mai permis acest mod amplu de activitate.
Doisprazece tineri au renuntat la tot: cariera, familie, statut social, formand nucleul propriu-zis al partizanilor fagaraseni. In schimb, mii de oameni din satele Tarii Fagarasului au constituit o adevarata retea secreta de sustinatori si furnizori de informatii ai Grupului Armat Fagarasan.
Timp de 7 ani au dus o activitate de guerilla, organizindu-se in grupuri mici, mobile, usor deplasabile, care puteau fi oricand oriunde. Au infruntat vitregiile naturii alpine, dar si ura si miselia comunistilor. Au fost sustinuti de familiile din satele fagarasene, dar au existat si localnici care s-au vindut comunistilor, tradindu-i.
Au urmat ani de arestari masive, condamnari, executii. Au actionat in permanenta dupa legile moralei crestine si ale onoarei militare. Nu au ucis decat in ciocnirile directe cu Securitatea, atunci cand lupta deschisa era singura sansa de scapare. In schimb, ori de cate ori au avut in bataia pustii membrii trupelor de Securitate, dornici de galoane, nu au tras, desi o puteau face.
In 1951, Ion Gavrila avea sa afle ca a fost condamnat, tot in contumacie, la moarte, pentru organizarea Rezistentei Armate. Dar nu a fost prins niciodata de Securitate. Mereu era cu un pas inaintea lor. A fost persoana care timp de aproape 30 de ani n-a putut fi arestata de comunisti. Chiar daca in Tara Fagarasului au fost aduse batalioane intregi de armata si securisti dornici de galoane. Gavrila este ranit intr-o ciocnire cu trupele de Securitate, in mai 1954.
Din intregul grup, doar doi vor scapa cu viata, iar din acestia unul va cunoaste supliciul inchisorilor, comuniste. Totusi, toti cei cazuti nu au murit in lupta, ci prin vanzare. Eternul tragic blestem al Neamului Romanesc !
Singur in munti: Brazii se frang dar nu se indoiesc
Ramas singur in munti avea sa descrie aceste tragice momente astfel: "Cand bate vantul in munti, de se cutremura si suiera stancile, uneori se napusteste asupra unui picior de padure de brad cu atata inversiunare si ii rastoarna cu ragaliile in sus sau ii frange cand pamantul este inghetat, incat, in ragazul a catorva minute, o padure de brad mandra e la pamant. Uneori, unde si unde, cate un brad, cine stie prin ce minune a intamplarii, ramane in picioare. Daca acel brad ar avea constiinta existentei sale, ar fi tentat sa creada ca a avut noroc, fata de fratii sai ucisi intr-o clipita. Si poate se mangaie ca a supravietuit. Nu stie ca-l asteapta o soarta mult mai trista decat a fratilor sai cazuti"
Arestare fara glorie. Fapta s-a prescris, iar Securitatea nu a recunoscut ca mai existase un supravietuitor al Rezistentei
Grupul Ogoranu in Munti
Foto: arhiva personala
Satul sa stea ascuns prin munti si pe la cunoscuti, Ion Gavrila a venit la Cluj unde a incercat sa-si reia viata normala fara a se mai ascunde. In primavara anului 1976 este ridicat insa la Cluj de un amplu dispozitiv de securisti deghizati in salahori la lucrarile de constructii. A fost anchetat timp de cinci luni la Securitatea din Bucuresti, unde s-a incercat iradierea sa, intr-o incapere special amenajata in acest scop. Totusi, fapta fusese prescrisa, exista o amnistie generala care facea imposibila condamnarea sa ca partizan. Mai mult, Securitatea nu vroia condamnarea sa pentru ca ar fi insemnat s arecunoasca ca nu lichidase in intregime rezistenta anticomunista inca de la sfarsitul anilor'60 asa cum anuntse. S-a incercat lichidarea sa in afara inchisorii prin metodele bine cunoscute.
Salvarea lui Ogoranu a fost insusi secretarul de stat al SUA Kissinger. Pe atunci Romania condusa de Ceausescu cunostea o imbunatatire "de nevoie" a relatiilor cu Washingtonul, dictatorul comunist vizitindu-se in acea perioada cu presedintii americani Carter si Nixon.
Dupa 1989, Ion Gavrila avea sa afle ca, intr-adevar, camarazii refugiati in SUA, prin fagaraseanul Ion Halmaghi, inaintasera presedintelui Nixon o lista cu nume ale unor luptatori in Rezistenta, de care acesta se interesase personal la Ceausescu.
In libertate dupa' 89
Ion Gavrila Ogoranu participa, ca membru fondator, la intemeierea Partidului "Pentru Patrie", in 1993 al carui presedinte va deveni apoi pana la sfarsitul vietii
Concomitent, Ion Gavrila Ogoranu a activat in numeroase organizatii cu caracter civic, intre care Fundatia "George Manu", Fundatia "Buna Vestire", Academia Civica, Memorialul Sighet, ca si in prestigioasa "Amnesty International " alaturi de personalitati ca presedintii americani Reagan si Bush-senior.
In 1997 a intemeiat Fundatia Luptatorilor in Rezistenta Armata Anticomunista.
Ion Gavrila Ogoranu a devenit erou in filmul romanesc (2009), Portretul luptatorului la tinerete realizat de regizorul Constantin Popescu, producatorul filmului fiind tatal regizorului, Titi Popescu. Filmul a iesit pe ecranele din Romania in luna noiembrie 2010.
material realizat cu ajutorul ziarului Buciumul
Publicistica
Ion Gavrila Ogoranu, Brazii se frang dar nu se indoiesc, vol. I, Editura Marineasa - Timisoara, 1995
Ion Gavrila Ogoranu, Brazii se frang dar nu se indoiesc ,vol. II, Editura Marineasa - Timisoara, 1996
Ion Gavrila Ogoranu, Brazii se frang dar nu se indoiesc, vol. III impreuna cu Lucia Baki Nicoara - Editura Marineasa - Timisoara, 1999; (editia a II-a, Editura Mesagerul de Fagaras, 2011, ISBN 973-85045-8-9)
Ion Gavrila Ogoranu, Brazii se frang dar nu se indoiesc, vol. IV - Editura Mesagerul de Fagaras, 2004
Ion Gavrila Ogoranu, Brazii se frang dar nu se indoiesc, vol. V - La pas prin Fratia de Cruce - Editura Miscarii Legionare, 2006
Ion Gavrila Ogoranu, Brazii se frang dar nu se indoiesc, vol. VI - Episcopul Ioan Suciu in fata furtunii, Editura Viata Crestina, Cluj 2006,
Ion Gavrila Ogoranu, Elis Neagoe-Plesa, Liviu Plesa, Brazii se frang dar nu se indoiesc vol. VII - Rezistenta anticomunista din Muntii Apuseni, Editura Marist, Baia Mare 2007,
Ion Gavrila Ogoranu, Intamplari din lumea lui Dumnezeu - Editura ￢M.C.￢, 1999,
Ion Gavrila Ogoranu, Amintiri din copilarie, Editura Marineasa - Timisoara, 2000,
Ion Gavrila Ogoranu, Anamaria Ciur, Iuda - roman, Editura Marist, Baia Mare 2008.
Ion Gavrila Ogoranu a devenit erou in filmul romanesc (2009), Portretul luptatorului la tinerete realizat de regizorul Constantin Popescu, producatorul filmului fiind tatal regizorului, Titi Popescu. Filmul a iesit pe ecranele din Romania in luna noiembrie 2010.
2 comentarii:
Tot respectul din lume! Chiar te face sa te simti mandru ca esti roman!
Bine ar fi daca ati putea sa identificati dupa nume membrii grupului Ogoranu din acea fotografie.
Trimiteți un comentariu
Vă rugăm ca înainte de a vă expedia mesajul să vă alegeți un nume pentru a nu crea confuzii în dezbateri. Mulțumim pentru înțelegere.
Dacă nu aveți de spus nimic constructiv, nu scrieți. Nu vor fi publicate comentarii lipsite de sens sau în care sunt atacate organizații naționaliste și membri ai acestora.
„Fiecare va trebui să știe că pentru atitudinea sa va răspunde. Nu poate trăi pe lume o nație dispusă la toate părerile, la toate atitudinile...”