Ceramica de Marginea este deja o marca binecunoscuta in intreaga lume. In Marginea inceputul olaritului este stabilit de catre istorici in jurul anului 1500.
Olaritul a aparut ca o necesitate a oamenilor de a stoca produsele obtinute. Vasele din lut ars au contribuit la dezvoltarea societatii primitive prin posibilitatea stocarii alimentelor si a prepararii acestora. Imaginati-va bucataria sau camara dumneavoastra fara aceste obiecte cotidiene. Prin natura amplasarii geografice comuna Marginea este inconjurata de paduri , dispune de un sol argilos si este strabatuta de apa raului Sucevita, acestea fiind conditii fundamentale pentru acest mestesug in care lutul, apa si focul formeaza un triunghi magic.Inainte de prigoana comunismului in Marginea erau cel putin 60 de familii de olari, dupa cum declara un vechi olar care a ajuns pina la Munchen sa-si prezinte mestesugul.
In perioada comunismului posesia unei roti de olar era considerata infractiune iar multi olari au fost nevoiti sa renunte la acest mestesug sau sa-l practice pe ascuns. Mult mai tirziu comunistii au incercat exploatarea acestui mestesug in scop de propaganda si au incercat relansarea lui intr-o forma cooperatista, incercind chiar mecanizarea acestui mestesug exclusiv manual prin introducerea rotii de olar actionata electric si a malaxoarelor mecanice. Familia noastra pastreaza traditia, toate fazele de productie fiind manuale.
Ceramica neagra de Marginea – mostenire dacica
Pentru iubitorul de istorie si de frumos, urmarirea acestui mestesug in timp si spatiu poate fi o preocupare extraordinar de placuta. Ceramica de culoare neagra este marturie a originii dacice. Ea se mai intalneste astazi numai in atelierele de olarit de la Marginea, jud. Suceava.
Dupa modelare, vasele isi urmeaza drumul vechi de mii de ani: pe vremuri, erau arse in gropi mari de 1,5 m, de forma unui con cu varful in sus. Alaturi era sapata o groapa mai mica, ce comunica printr-un canal cu prima si in care se facea focul, foc ce ducea la colorarea in rosu a vaselor din groapa mare. In acest moment vasele erau acoperite cu un strat gros de lut umed, astupandu-se astfel si canalul dintre cele doua gropi; arderea insa continua, fara oxigen, vasele capatand culoarea cenusie sau neagra.
Tehnica s-a pastrat pana azi, cu ceva schimbari: pamantul este adus de olar de la marginea satului, insa vasele sunt arse acum in cuptoare, inchise si in partea de sus si la gurile de foc. Lemnele de brad stau stiva pe peretii atelierelor. Ca si dacii, mesterul framanta lutul cu mainile goale, dupa ce l-a inmuiat cu apa. Isi alege apoi un bulgare de pamant, il pune pe roata si totul incepe sa se transforme, pana cand in ochiii mesterului se citeste multumirea lucrului bine facut.
Formele vaselor sunt si ele din vremuri stravechi: oala inalta, oala mare cu doua toarte, strachini de diferte dimensiuni, oale cu manusi. Tehnica de decorare este cea traditionala: vasele se lustruiesc cu o piatra speciala, urmele cenusii ramase pe peretii vasului inca nears amestecandu-se cu negrul metalic al acestora.
Acestei tehnici i se adauga folosirea motivelor si ornamentelor geometrice: spirale, linii frante, ramuri de brad. Asa sunt mesterii pe-aici, pastratori de traditii si iubitori de nou. O mana de oameni ce continua sa invarta roata si sa arda in cuptorul inabusit vase de lut, ca si stramosii lor.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
Vă rugăm ca înainte de a vă expedia mesajul să vă alegeți un nume pentru a nu crea confuzii în dezbateri. Mulțumim pentru înțelegere.
Dacă nu aveți de spus nimic constructiv, nu scrieți. Nu vor fi publicate comentarii lipsite de sens sau în care sunt atacate organizații naționaliste și membri ai acestora.
„Fiecare va trebui să știe că pentru atitudinea sa va răspunde. Nu poate trăi pe lume o nație dispusă la toate părerile, la toate atitudinile...”