"Săpunul lui Ceaușescu" și spuma absurdului: Cum IICCMER transformă ridicolul în politică oficială

 

După ce INSH-EW a stârnit revoltă și furie persecutând români pentru opiniile exprimate pe internet, a venit și rândul Institutului de Investigare a Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICCMER) să intre în divizia instituțiilor care transformă ridicolul și abuzul în politică oficială. De această dată, „dușmanul poporului” nu este un individ cu păreri incomode, ci un simplu producător de săpun, acuzat că prin produsele sale ar „promova” imaginea lui Nicolae Ceaușescu. Această plângere penală nu doar că frizează absurdul, dar ridică și probleme serioase legate de libertatea de expresie, intervenția statului în economie și prioritatea reală a unei instituții care ar trebui să se ocupe de crimele comunismului, nu de ambalajele unor săpunuri.

Această plângere penală depusă de IICCMER împotriva producătorului săpunului „Cheia” este un exemplu elocvent de risipire a resurselor instituționale pe pseudo-cauze care frizează absurdul. Să analizăm punct cu punct de ce această acțiune este nu doar inutilă, ci și periculoasă pentru libertatea de exprimare și economia națională.

Confuzia între memorializare și promovare

IICCMER pare să confunde comercializarea unui produs care poartă imaginea lui Nicolae Ceaușescu cu o glorificare a acestuia. Dacă aplicăm acest tip de logică, atunci ar trebui să interzicem orice produs care conține figura unor dictatori sau lideri controversați: tricourile cu Lenin, cănile cu Stalin, cărțile de istorie cu Hitler pe copertă? Memorializarea nu este același lucru cu propaganda.

Aberația juridică – unde e fapta penală?

Care este infracțiunea concretă? Nu există nicio lege care să interzică utilizarea imaginii unor personaje istorice pe produse comerciale, fie că sunt săpunuri sau magneți de frigider. Invocarea „cultului personalității” este ridicolă, având în vedere că Ceaușescu nu e în pericol să fie reînviat și reinstalat la putere printr-o turtă de săpun.

Atacul la un producător privat – un precedent periculos

În loc să se ocupe de chestiuni cu adevărat grave, IICCMER hărțuiește o companie privată care nu a făcut decât să fabrice și să vândă un produs legal. Acest tip de intervenție amintește de reflexele autoritare ale regimurilor pe care institutul pretinde că le condamnă. Dacă un săpun cu Ceaușescu este o problemă națională, atunci statul are o problemă serioasă de prioritizare.

Ridicolul situației – Ceaușescu, simbol al curățeniei?

Din punct de vedere simbolic, ideea că un săpun care îți spală murdăria îl are pe Ceaușescu pe el este mai degrabă o ironie decât un omagiu. Dacă producătorul ar fi lansat un parfum „Esența lui Ceaușescu”, poate că ar fi fost un motiv de scandal, dar un săpun care te ajută să te cureți? E chiar antiteza a ceea ce a fost regimul comunist – murdar, corupt și lipsit de igienă morală.

Ipocrizia instituțională – unde e justiția pentru crimele reale?

Dacă IICCMER vrea să combată crimele comunismului, poate că ar trebui să se concentreze pe tragerea la răspundere a torționarilor și a celor care au comis abuzuri reale în timpul regimului. Dar asta ar presupune muncă de arhivă, procese și eforturi serioase – e mult mai ușor să dai în judecată un producător de săpun pentru un design de ambalaj.

Concluzie: O farsă instituțională

Această plângere penală nu este altceva decât o farsă birocratică, un exercițiu de absurd care demonstrează cât de departe pot merge unele instituții în încercarea de a justifica propria existență. În loc să se ocupe de adevăratele crime ale comunismului, IICCMER s-a transformat într-o poliție a etichetei produselor de igienă.

Dacă ar exista un premiu pentru cea mai ridicolă inițiativă juridică a anului, această plângere penală ar fi un candidat serios.