Când vezi cum jurnaliștii Patriarhiei sunt puși în bănci la „cursuri de combatere a antisemitismului”, îți dai seama cât de departe a ajuns mecanismul de reeducare impus instituțiilor românești. Nu există valuri de antisemitism în România, dar există o presiune colosală de a produce vinovați imaginari, pentru a justifica o agendă politică străină de realitatea acestui popor.
Paradoxul absolut: în timp ce „experții”
inventează probleme inexistente, antiromânismul instituțional a devenit o competiție sportivă în administrație, ONG-uri, partide și institute finanțate generos. Acolo nimeni nu ține cursuri, nimeni nu face traininguri, nimeni nu vede pericolul.
Reeducarea presei bisericești nu e despre toleranță, ci despre docilizarea ultimelor spații unde încă se mai poate vorbi românește, normal și fără autocenzură.
Se încearcă reducerea identității românești la tăcere prin frică, conformism și etichetare.
Nu antisemitismul amenință România.
Amenințarea reală este sistemul anti-național care transformă românii în infractori potențiali doar pentru că îndrăznesc să-și apere istoria, credința și demnitatea.
Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!
VB
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
Vă rugăm ca înainte de a vă expedia mesajul să vă alegeți un nume pentru a nu crea confuzii în dezbateri. Mulțumim pentru înțelegere.
Dacă nu aveți de spus nimic constructiv, nu scrieți. Nu vor fi publicate comentarii lipsite de sens sau în care sunt atacate organizații naționaliste și membri ai acestora.
„Fiecare va trebui să știe că pentru atitudinea sa va răspunde. Nu poate trăi pe lume o nație dispusă la toate părerile, la toate atitudinile...”