Nu eşti învins decât dacă refuzi lupta. – Mircea Eliade
Se afișează postările cu eticheta Eroi uitati. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Eroi uitati. Afișați toate postările

sâmbătă, 27 octombrie 2012

Eroi uitați: NICADORII și DECEMVIRII

miercuri, 23 mai 2012

SALVAŢI CIMITIRUL EROILOR DIN CHIŞINĂU!

sâmbătă, 19 noiembrie 2011

Un vânător de partizani bolşevici se confesează. Jurnalul locotenent-colonelului Ioan Tobă, zis Hatmanu

Ioan Tobă‑Hatmanu. Un nume care nu figurează în cărţile de istorie. O viaţă care nu a constituit subiectul unui scenariu de film. Poate că ar fi trebuit. I se spunea „Vânătorul de partizani bolşevici“. Aflat la comanda unui detaşament româno‑german, a distrus formaţiunile de partizani bolşevici pe frontul din Crimeea. A plătit aceasta cu detenţia în gulag. A supravieţuit acestei încercări şi a trăit până în 1979. Nu i‑a fost dat să moară de glonţ, aşa cum visa. A sfârşit, pur şi simplu, la coadă la CEC.

Zile de front

21 iulie 1943

Cu maşina, cu domnul general Ciurea şi cu căpitanul Ioan Gheorghe, la Simferopol. Oprim la Feodosia‑Salî‑Karasubazar.

22 iulie 1943

Mă prezint domnului general Auleb, comandantul Crimeii, predau albumul. Primesc misiune la partizani. Îmi dă o notă excelentă.

vineri, 12 august 2011

Rămăşiţele eroilor din Primul Război Mondial, mâncate de şobolani la Poiana Sărată

Pe 15 august, locuitorii din Oituz-Poiana Sărată se vor întruni, cu mic, cu mare şi mai ales cu mic, cu bere să sărbătorească ziua localităţii şi să cinstească (în sensul bahic al termenului) memoria strămoşilor căzuţi la datorie acum 94 de ani, în Primul Război Mondial, pe acele meleaguri şi cărora le datorăm existenţa statală.

Estimp, osemintele strămoşilor cu pricina sunt lăsate să putrezească, pradă intemperiilor şi şobolanilor în osuarul comun de sub mausoleul din cimitirul militar al satului Poiana Sărată.

Mausoleul are o gaură ca o fereastră în zid, protejată doar de un grilaj metalic, cu ochiuri prin care mi-am putut strecura mâna şi aparatul foto.

Privind prin această gaură în zid, se pot vedea stivele de schelete umane – femururi şi tibii rânduite ca lemnele într-un palet şi, din loc în loc, cranii rostogolite pe pardoseală. Peste acestea şi printre acestea se găsesc lemne putrezite - rămăşiţele imensului coşciug care a adăpostit, odinioară, osemintele.