EROU NAȚIONAL ION ANTONESCU: PREZENT!

EXECUȚIA MAREȘALULUI ION ANTONESCU, 1 IUNIE 1946, JILAVA

„Prevăd un al treilea război mondial, care va pune omenirea pe adevăratele ei temelii sociale. Ca atare, dumneavoastră şi urmaşii dumneavoastră veţi face mâine ceea ce eu am încercat să fac astăzi, dar am fost înfrânt!”

„Hotarele unui neam sunt mărginite de strălucirea concepţiei lui”

Hotarele unui neam sunt mărginite de strălucirea concepţiei lui. Apărarea lor e ceasul cel mai greu şi sfânt din vieaţa unei ţări. 

Mareşalul ANTONESCU

29 Septemvrie 1940

Botoșani: Bustul lui Antonescu dezvelit în curtea casei unui profesor doctor în istorie (video & foto)

Dacă până acum nu aţi călcat prin Tătărăşeni din judeţ de acum înainte cu siguranţă cel puţin veţi auzi de acest sat. Şi asta pentru că undeva pe o uliţă aproape pierdută de lume vineri la amiază a avut loc un eveniment fără precedent pentru Botoşani. În prezenţa a aproximativ 30 de persoane, de la profesori doctori la simpli ţărani, a fost dezvelit un bust al mareşalului Ion Antonescu.

„Ne-a dezrobit Basarabia, ne-a dezrobit nordul Bucovinei"

Nu s-a întâmplat în vreun loc plin de semnificaţii şi nici măcar într-unul public, ci în curtea casei unui sătean. Săteanul nu este însă oricine, ci profesorul doctor în istorie Gică Manole. Omul care înainte de revoluţie a fost turnat la Securitate pentru convingerile şi opiniile sale socio-politice şi-a îndeplinit una dintre năzuinţele pe care le avea de câţiva ani. Alături de un sculptor a muncit timp de câteva săptămâni şi a reuşit să îşi amplaseze în grădină, chiar în faţa casei, bustul celui care a condus practic România în cel de-al doilea război mondial.

Ce-ați făcut cu CETĂȚILE ADEVĂRULUI și MÂNDRIEI NAȚIONALE???

22 iunie 1941: „Ostași, vă ordon: Treceți Prutul!”

Către Români, 26 Februarie 1941

Către Români, 26 Februarie 1941

Azi, România nu mai e singură. 

Graniţele noastre, insituţiile sociale şi viitorul românesc se reazămă pe acordul cu aceste mari puteri europene şi al Japoniei, temeliile lumii viitoare.

Testamentul olograf al Mareşalului Ion Antonescu, scris în celulă, în noaptea de 23 august 1944: "clauza cea mai gravă, e aceea de a întoarce armele în contra Germaniei. Cine poate să-şi ia răspunderea consecinţelor viitoare asupra neamului ale unui asemenea gest odios?''

Documentul intitulat Însemnări din celulă, semnat de mareşalul Ion Antonescu în seara de 23 august 1944, la câteva ore după lovitura de stat de la Palatul Regal din Bucureşti.

Astăzi, 23 august 1944. Am venit în audienţă la Rege la ora 15,30 pentru a-I face o expunere asupra situaţiei frontului şi a acţiunii întreprinsă pentru a scoate Ţara din greul impas în care se găseşte.

Timp de aproape 2 ceasuri Regele a ascultat expunerea, păstrând ca de obicei o atitudine foarte rezervată, aproape indiferentă.

La expunerea mea a asistat la audienţă Dl Mihai Antonescu.

I-am arătat Regelui că de aproape 2 ani Dl Mihai Antonescu a căutat să obţină de la Anglo-Americani asigurări pentru viitorul Ţării şi i-am afirmat cu această ocazie că, dacă aş fi găsit înţelegere, şi aş fi putut găsi înţelegere pentru asigurarea vieţii, libertăţilor şi continuităţii istorice a acestui nenorocit popor, nu aş fi ezitat să ies din război, nu acum, ci chiar de la începutul conflictului mondial, când Germania era tare.

Bordelul politic e acelaşi ca în 1944. Doar curvele sunt altele

de Ion Cristoiu

Cum intri în curtea Academiei Române, pe dreapta, dai de un panou care închide, sub un geam, afişe şi anunţuri despre manifestări academice şi cultural-ştiinţifice din București. Mai zilele trecute, aruncîndu-mi privirea pe suprafaţa panoului, am descoperit afişul de mai jos (vezi clișeul).

Ambasada Federaţiei Ruse în România, înscrisă într-o campanie declanşată de Moscova cu prilejul împlinirii a 70 de ani de la 22 iunie 1941 – Începutul Marelui Război pentru Apărarea Patriei – a editat, în condiţii grafice de lux, un album dedicat soldaţilor ruşi căzuţi pe teritoriul României, album intitulat sugestiv În amintirea eroilor. Lansarea acestui album, la care au contribuit Academia Română şi Biblioteca Metropolitană Bucureşti, a avut loc pe 17 iunie 2011, la Clubul Academicienilor. Foarte bine! Aplauzele noastre pentru iniţiativa Ambasadei Ruse şi, mai ales, pentru iniţiativa Moscovei de a marca împlinirea a 70 de ani de la 22 iunie 1941. Pe 22 iunie 2011, s-au împlinit însă 70 de ani de la începutul Războiului dus de România pentru eliberarea Basarabiei şi Bucovinei de Nord, răpite prin Diktatul din 26 iunie 1940. În acest război al nostru, care nu e Marele Război de Apărare a patriei, ca al ruşilor, ci Războiul de reîntregire a Patriei ciuntite de ruși, au murit sute de mii de români.

Aţi auzit în aceste zile de vreun simpozion ţinut nu la Moscova, ci la Bucureşti, în cadrul căruia să se reamintească faptul că la 22 iunie 2011 s-au împlinit 70 de ani de la Trecerea Prutului? Aţi auzit cumva de lansarea unei cărţi, de desfăşurarea unei emisiuni TV avînd ca temă acest moment crucial din istoria României? Fireşte că nu.

2 iunie 2011: 129 de ani de la nașterea Mareșalului Ion Antonescu

Mareșalul Ion Antonescu. (autorul fotografiei este celebrul fotograf și cameraman, Walter Frentz). (posibil) Führerhauptquartier ”Wolfsschanze”, Rastenburg – 10 Ianuarie 1943

Români, fraţi dragi şi încercaţi,
Cugete risipite, vetre stinse şi trădate,
Români smulşi din glia sfinţită
cu sudoarea muncii strămoşeşti,

Vouă, vă închin toată durerea şi toată nădejdea mea.
Testamentul politic al lui Ion Antonescu.

Jilava (I): Un glas din mulţime

Încep publicarea unei scurte serii de fotografii realizate la Fortul 13 Jilava, în penultima zi a anului trecut, cu ceea ce se vrea mai degrabă o mărturie decât o fotografie.
Sursa: eyeswideshut.ro

O inscripţie, care pare a avea câţiva ani buni, stă scrisă pe uşa interioară a celulei în care mareşalul Antonescu a fost închis în perioada procesului său.

Pentru că nu se poate distinge complet din imagine, îl transcriu:

“Domnule Antonescu,
Românii adevăraţi nu te vor uita niciodată.
A. Z. şi tatăl meu, care a fost sergent în armata română în comanda dvs.”

O mărturie emoţionantă, pe care am găsit-o cu surpriză într-un spaţiu şi aşa plin de istorie şi semnificaţii pentru cei care în aceste vremuri sumbre rămân conştienţi de istoria lor, refuzând să consume propaganda otrăvită servită zilnic. La Jilava s-au consumat multe destine şi s-au scris multe pagini de martiriu creştin – şi de trădare, în egală măsură. Cum spune psalmistul, “Cu foc ai lămurit pre noi, precum se lămureşte argintul.” (Ps. 65, 10)