(articol extras din revista Ofensiva NS #4)
În rândurile mişcării de rezistenţă, critica şi respingerea stilului decadent de viaţă pe care îl practică cea mai mare parte a tineretului din ziua de azi reprezintă puncte fundamentale. Petrecerile şi frecventarea discotecilor par să le marcheze în acelaşi mod gândirea asupra acestei societăţii cum o face consumul necugetat de bunuri inutile, care sunt promovate masiv prin întreg peisajul mass-media pentru a ne trezi nevoi suplimentare a căror împlinire să devină o prioritate.
Celui care stă cu orele în faţa jocurilor video şi admiră la televizor „superstaruri”, „regi ai junglei” şi „topmodele”, abia îi mai rămâne timp pentru a deveni conştient de problemele vremurilor noastre. O gândire critică este înăbuşită din faşă şi astfel îi sunt eliminate orice urme de rezistenţă.
Copiilor şi tinerilor, care cresc în acest stat, nu li se mai poate reproşa faptul că se îndreaptă orbeşte spre propria decădere spirituală. Ei devin automat o parte a acestui sistem, fiindcă ei nu au fost învăţaţi altfel şi deoarece foarte rar li se mai oferă o alternativă.
Cel care totuşi devine conştient de propria identitate şi care apreciază valorile culturii sale, acela nu mai este de mult timp luat în serios, ci este cel mult luat în derâdere şi incriminat. Printr-un blocaj spiritual, celor mai mulţi oameni din această ţară nu le mai este posibil să trăiască o viaţă în afară acestui sistem.
Unde democraţilor şi comuniştilor cândva le trebuiau garduri din sârmă ghimpată şi ziduri construite pentru a împărţi poporul în două, acum au reuşit prin zidurile din capetele oamenilor. Ziduri, care nu mai împart poporul din punct de vedere teritorial, ci din punct de vedere spiritual. Ziduri, care nu pot fi pur şi simplu dărâmate, ci a căror demolare necesită o revoluţie în gândire.
