Eu am copilărit în spatele unui stadion. Una dintre activitățile mele favorite de fetiță cu codițe și rochiță era ca, o dată la două săptămâni, să spun că mă duc în parc, la joacă și de fapt să mă furișez cu copiii de la bloc la meci, să stau printre cei din galerie, să bat din palme și să cânt cu ei. Încă mai știu mare parte dintre cântecele de atunci – chiar și pe cele mai fără perdea. Era o vreme cu suc la dozator și confetti low cost din suluri de hârtie igienică tăiate în jumătate.
Acum parcul în care mințeam că mă joc s-a transformat în niște blocuri cu apartamente scumpe, echipa a ajuns să joace cu Benfica, sucul de la dozator a devenit fatal și băieții din galerie nu mai au voie să mai facă aproape nimic pe stadion. Am crescut mari și toate lucrurile au devenit serioase.
Acum parcul în care mințeam că mă joc s-a transformat în niște blocuri cu apartamente scumpe, echipa a ajuns să joace cu Benfica, sucul de la dozator a devenit fatal și băieții din galerie nu mai au voie să mai facă aproape nimic pe stadion. Am crescut mari și toate lucrurile au devenit serioase.
Continuarea la Birtkenau
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
Vă rugăm ca înainte de a vă expedia mesajul să vă alegeți un nume pentru a nu crea confuzii în dezbateri. Mulțumim pentru înțelegere.
Dacă nu aveți de spus nimic constructiv, nu scrieți. Nu vor fi publicate comentarii lipsite de sens sau în care sunt atacate organizații naționaliste și membri ai acestora.
„Fiecare va trebui să știe că pentru atitudinea sa va răspunde. Nu poate trăi pe lume o nație dispusă la toate părerile, la toate atitudinile...”