Globalizarea uniformizează nu doar piețele, ci și sufletele, dar gospodăria autonomă devine un act de rezistență. Ea nu este doar o simplă structură economică, ci o formă de libertate trăită, o punte între tradiția străbună și nevoia prezentă de independență.
Autonomia gospodărească nu înseamnă izolare, ci capacitatea de a subzista și de a crea fără a depinde total de mecanismele statului sau ale corporațiilor. Este reînnodarea în logica satului tradițional, unde pământul, apa, animalele și mâinile oamenilor alcătuiau o unitate organică.
interzicerea comerțului direct între gospodării, sub pretext sanitar sau fiscal;
impozitarea disproporționată a micilor producători;
interdicția de a folosi sau de a colecta apă pentru agricultură și creșterea animalelor, sub pretextul „protecției mediului” sau al „raționalizării resurselor”;
În fața acestor atacuri, soluția nu poate fi decât solidaritatea organică. Gospodăriile autonome nu sunt entități izolate, ci noduri într-o rețea mai mare: schimbul de produse, ajutorul reciproc, sprijinul moral și material constituie adevărata economie a neamului. O economie care nu se bazează pe profit și concurență, ci pe onoare, încredere și continuitate.
N.A.T.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
Vă rugăm ca înainte de a vă expedia mesajul să vă alegeți un nume pentru a nu crea confuzii în dezbateri. Mulțumim pentru înțelegere.
Dacă nu aveți de spus nimic constructiv, nu scrieți. Nu vor fi publicate comentarii lipsite de sens sau în care sunt atacate organizații naționaliste și membri ai acestora.
„Fiecare va trebui să știe că pentru atitudinea sa va răspunde. Nu poate trăi pe lume o nație dispusă la toate părerile, la toate atitudinile...”