Acasa la Ahile

Scriitorul antic Arktinos din Milet aminteste de Insula Leuke (Insula Alba) in lucrarea sa Aithiopis din anul 777 i. Hr. Cu acesta ocazie este mentionata in scris prima relatare in Istoria Lumii despre un pamant romanesc. Exista pe acesta cale o disproportie uriasa intre dimensiunile geografice ale insulei si indelunga sa celebritate din orizontul cunoasterii autorilor antici. Aceasta celelebritate este data de fericitul rol harazit de soarta insulei, acela de a fi locul unde s-a nascut si a fost adus apoi, dupa moartea sa, nimeni altul decat Ahile, cel mai popular si indragit erou al grecilor din Antichitate. Putini romani stiu ca pe o bucata de stanca din apropierea tarmului romanesc a vazut lumina zilei miticul erou care avea sa se impuna drept model personal al unor mari cuceritori din trecut precum Alexandru Macedon, Regele Leonidas din Sparta sau Cezar. In Aithiopis, Arktinos povesteste atat despre nasterea eroului de pe Insula Leuke, cat si despre momentul in care nimfa-zeita a marii, Thetis i-a luat de pe rug pe fiul sau Ahile si pe camaradul acestuia, Patrocles, pentru a le aduce trupurile neinsufletite acasa, pe Insula Alba din Pontul Euxin. Poetul grec Pindar aduce la randul sau o scurta evocare insulei: “In Pont, Ahile are o insula alba si stralucitoare”. In sfarsit, Lycophoron spulbera si ultimile indoieli legate de veridicitatea acestui loc, declarand in operele sale ca Insula Leuke se afla in fata gurilor fluviului Istros (Dunarea).

Informatiile si marturiile despre faimoasa insula a lui Ahile abunda, autori precum Strabon, Euripide, Pliniu cel Batran, Maximus din Tyr, Dionysos Perigetul, Ptolemeu, Stefan din Bizant, Pausanias aducand la randul lor marturii despre insula cea deosebita. Pe aceeasi insula, o expeditie rusa din anul 1823 condusa de locotenentul comandor Kritsky, a ridicat ramasitele impunatorului templu din marmura alba inchinat marelui erou grec. Surse neoficiale spun ca rusii ar fi luat inclusiv sarcofagul in care odihneste acesta. Ruinele templului se afla astazi la Academia de Stiinte din Sankt Petersburg.
Primul studiu romanesc asupra insulei apare inca din anul 1902, ocazie cu care este publicat inventarul botanic al acesteia. Cat de important este acest loc prin prisma initiatilor, ne demonstreaza inca odata Vasile Lovinescu, probabil cel mai mare ezoterist roman din epoca moderna. In valorosul sau manuscris intitulat Dacia Hiperboreana, Vasile Lovinescu aminteste si despre misteriosul templu al lui Apollo Hiperboreanul, constructie foarte veche apartinand tipului de arhitectura ciclopeana. De altfel toate asezarile din jurul Insulei Albe, poarte nume asemanatoare. Olbiopolis, Insula Apollonia, medievala Cetate Alba din apropiere de Nistru, Bolgrad (orasul alb). De asemena, se stie ca marea care inconjura mitica insula Tula se numea Marea Cronium, in timp ce Marea “Neagra” care cuprindea Insula Alba, germenele de aur, este o mare saturniana prin excelenta. Hecateu din Abdera relateaza ca din Insula Alba a Hiperborenilor se vede Luna (Selene), care este putin departata… In fata Insulei Serpilor din Pontul Euxin, pe bratul central al Deltei dunarene, se gaseste portul Sulina, care s-a numit de cand lumea Selina, cum il gasim in numeroase manuscrise vechi precum De administratione Imperii, de Constantin Porphirogenetul si in Periplul Catalan din 1375.

Exista in Romania un gen special de incantatii sacre, Colindele. Aceste colinde nu sunt, cum se asteapta unii, latine, ci urca la obarsia comuna proto-pelasgica, intr-un trecut abisal. Ele sunt tot ce este mai misterios in poezia populara a romanilor, dupa cum subliniaza Vasile Lovinescu. Toate colindele stravechi incep cu evocarea unei “Mari Manastiri Albe” cu noua altare care se gaseste intr-o insula a Marii Negre. Pana si in traditia ezoterica, misterioasa prin definitie, locul este indicat cu precizie… Sursa: Descopera.ro