Nu eşti învins decât dacă refuzi lupta. – Mircea Eliade

vineri, 13 februarie 2009

Filmul saptamanii: Katyn


Dupa ce am postat filmul Das Boot despre care am avut semnale ca a avut un mare succes, inauguram astazi o noua rubrica: Filmul saptamanii. Vom publica de regula filme istorice si vom prezenta si evenimentul istoric de care este legat. Vizionare placuta.

Katyn este primul film polonez despre crimele savarsite impotriva ofiterilor polonezi in primavera anului 1940 la Katyn, de catre NKVD la ordinul lui Stalin si al lui Beria. Acest film este o adaptare a romanului lui Andrzei Mularczyk intitulat ‘’Katyn. Post mortem’’. Impresionanata poveste a ofiterilor polonezi ucisi este potentata de tragedia femeilor care si-au asteptat sotii, tatii, fiii si fratii. Se poate spune ca filmul lui Andrzei Wajda este o specifica ‘’lectie de istorie ‘’.
In timpul acestei acţiuni, aproximativ 22.500 (potrivit cercetătorului rus Victor Zaslavsky) de cetăţeni polonezi au fost executaţi în trei locuri diferite în primăvara anului 1940. Majoritatea celor ucişi erau ofiţeri capturaţi ca prizonierii de război în timpul războiului polonez de apărare din 1939, dar printre cei executaţi se aflau şi numeroşi civili. Cum sistemul polonez de recrutare cerea tuturor absolvenţilor unei universităţi să devină ofiţeri în rezervă, sovieticii au reuşit prin acele asasinate să distrugă o mare parte a intelectualităţii poloneze şi a bieloruşilor polonezi.
Descoperirea de către Wehrmacht în 1943 a uneia dintre gropile comune, după ce armata germană ocupase în 1941 zona respectivă a precipitat ruperea relaţiilor diplomatice dintre Uniunea Sovietică şi guvernul polonez în exil de la Londra.
Pe 13 aprilie, radioul din Berlin a anunţat lumii că: „A fost găsită o groapă, 28 de metri lungime şi 16 metri lăţime, umplută cu 12 rânduri de cadavre de ofiţeri polonezi, în total peste 3.000 de victime. Acestea erau îmbrăcate complet în uniforme militare, multe victime având mâinile legate, toţii având răni provocate prin împuşcare în spatele gâtului. Identificarea decedaţilor nu se va face cu greutate datorită calităţilor mumificatoare ale solului, dar şi datorită faptului că bolşevicii au lăsat asupra victimelor toate documentele de identitate. S-a stabilit deja că printre cei ucişi se află Generalul Smorawinski din Lublin.”
Deşi, chiar înaintea prăbuşirii URSS-ului, autorităţile ruseşti au recunoscut rolul sovieticilor în masacru (procuratura militară sovietică a început ancheta în 1989), există anumite resentimente în Rusia în legătură cu aceste probleme, guvernele ruseşti succesive refuzând să numească masacrele crime de război sau acte de genocid, ceea ce ar duce la necesara urmărire în justiţie a făptaşilor aflaţi încă în viaţă. Mulţi ruşi continuă să creadă ca fiind adevărată versiunea propagandei guvernamentale sovietice de până în anul 1989, conform căreia germanii, care invadaseră Uniunea Sovietică în 1941, ar fi fost autorii masacrelor.
La început, prin Masacrul de la Katyń se înţelegea masacrul ofiţerilor polonezi prizonieri de război deţinuţi în lagărul de la Kozielsk din pădurea Katyń, din apropierea satului Gnezdovo şi a oraşului Smolensk. În ultima vreme, acestui masacru îi sunt asociate şi uciderea a încă 22.000 de prizonieri polonezi din lagărele Kozielsk, Starobielsk şi Ostaşkov.
La 5 martie 1940, conform notei pregătite pentru Stalin de Lavrenti Beria, membrii Biroului politic – Stalin, Viaceslav Molotov, Lazar Kaganovici, Mihail Kalinin, Kliment Voroşilov şi Beria – au semnat un ordin de executare a activiştilor „naţionalişti şi contrarevoluţionari”, „elemente sociale străine”, din lagărele de prizonieri şi în închisorile din zonele de vest ale Ucrainei şi Belarusului (foste teritorii poloneze). Executarea acestui ordin a însemnat asasinarea a peste 22.000 de polonezi, între care aproximativ 15.000 prizonieri de război. Acuzaţii erau foarte cuprinzător definiţi ca „inamici înrăiţi şi neînduplecaţi ai autorităţii sovietice”, printre ei aflându-se şi un mare număr de intelectuali polonezi, plus poliţişti şi ofiţeri de rezervă sau de carieră.
Între 3 aprilie şi 9 mai 1940, (cu o pauză de 1 mai), cei aproximativ 22.000 de prizonieri de război şi alţi arestaţi au fost asasinaţi: 15.570 în cele trei lagăre menţionate mai sus şi aproximativ 7.000 de prizonieri din regiunile vestice ale Ucrainei şi Belarusului (foste teritorii poloneze). Printre cei ucişi la Katyń s-au numărat un amiral, doi generali, 24 colonei, 79 locotent-colonei, 258 maiori, 654 căpitani, 17 căpitani de marină, 3.420 subofiţeri, câţiva preoţi militari, trei moşieri, un prinţ, 43 de oficialităţi, 85 de cetăţeni privaţi şi 131 de refugiaţi. Printre asasinaţi s-au aflat 20 de profesori universitari, 300 de doctori, sute de avocaţi, ingineri şi profesori, peste 100 de scriitori şi ziarişti şi aproximativ 200 de piloţi de aviaţie. În total, NKVD-ul a eliminat aproape o jumătate din corpul ofiţerilor polonezi.

Filmul poate fi descărcat cu torrente de aici, iar subtitrarea în limba româna de aici.

7 comentarii:

Ion de la Chiuiesti spunea...

Multumesc de informatie. Am descarcat filmul si se vede OK. Doamne ajuta!

Anonim spunea...

am dat jos filmul. e foarte bun. multumesc ;)

Anonim spunea...

Filmul este super! Ca o sugestie daca se poate pt saptamana viitore "The Red Baron".

Anonim spunea...

Va recomand filmul Stalingrad (1993) este superb...

Lupta NS spunea...

Sigur, l-am vazut. E si el pe lista!

Lupta NS spunea...

Ne cerem scuze celor care au descarcat filmul cu o traducere ce nu se sincroniza perfect. Acea versiune a subtitrarii a fost inlocuita cu alta ce se potriveste perfect.

Anonim spunea...

Subtitle Workshop :)

Trimiteți un comentariu

Vă rugăm ca înainte de a vă expedia mesajul să vă alegeți un nume pentru a nu crea confuzii în dezbateri. Mulțumim pentru înțelegere.
Dacă nu aveți de spus nimic constructiv, nu scrieți. Nu vor fi publicate comentarii lipsite de sens sau în care sunt atacate organizații naționaliste și membri ai acestora.
„Fiecare va trebui să știe că pentru atitudinea sa va răspunde. Nu poate trăi pe lume o nație dispusă la toate părerile, la toate atitudinile...”