Nu eşti învins decât dacă refuzi lupta. – Mircea Eliade

vineri, 6 martie 2009

Filmul saptamanii: Adevarul din spatele portilor Auschwitzului


Acest documentar pune la îndoială istoria oficială legată de lagărul de concentrare de la Awschwitz. Autorul său este chiar un evreu, David Cole (in fotografie cu Ernst Zundel), care trece peste cârdăşia conaţionalilor săi pentru a spune intregii lumi Adevarul din spatele portilor Auschwitzului. Acest documentar a fost interzis in multe ţări ale Uniunii Europene.


Citez din documentar:
"Este un fapt incontestabil in istorie, ca in timpul celui de-al doilea razboi mondial, Germania a avut o retea de inchisori si lagare de concentrare, atat in Germania cat si pe teritoriul statelor pe care le-au controlat. In aceste lagare au fost trimisi evrei, prizonieri de razboi, luptatori in rezistenta, tigani si alte persoane considerate dusmani ai celui de-al Treilea Reich.
Cel mai mare lagar a fost Auschwitz, in Polonia.
Cei inchisi la Auschwitz veneau din toata Europa, barbati, femei si copii. Cei capabili sa munceasca erau folositi ca si forta de munca pentru efortul de razboi al Germaniei.
Auschwitz a fost eliberat de catre armata sovietica in ianuarie 1945.
Insa aici inceteaza consensul general.
Inca de la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial, ni s-a spus in mod repetat ca multe din aceste lagare au servit unui scop mai intunecat:
genocidul a 6 milioane de evrei si executia a 5 milioane de non-evrei prin utilizarea camerelor de gazare, ceea ce astazi e cunoscut sub numele de Holocaust.
Cel mai mare numar de persoane se spune ca au fost ucise la Auschwitz.
Exista insa si persoane ce sustin ca aceste acuzatii de omor in masa n-au fost niciodata dovedite.
Aceste persoane insista asupra lipsei documentelor, altele decat dovezile foarte discutabile si deja partial discreditate, furnizate de Uniunea Sovietica la procesul de la Nuremberg si marturiile nedemne de incredere ale "martorilor oculari" multi dintre ei de asemenea discreditati (de exemplu, multi dintre fostii detinuti, dar si soldati americani, inca mai vorbesc despre "gazarile" din lagarul Dachau din Germania cu toate ca oficial nu se mai mentin acuzatiile ca in acel lagar
ar fi existat camere de gazare).
Totusi, Holocaustul e un eveniment a carui importanta a crescut in mod fortat de la sfarsitul razboiului. Luat ca si fapt, de obicei e acceptat fara intrebari.
Dar cum putem sti daca s-a petrecut cu adevarat? Care sunt DOVEZILE oferite celor care nu vor sa abordeze istoria doar din perspectiva increderii?
Acest documentar se focalizeaza, printre alte, asupra uneia din aceste "dovezi", o singura piesa
intr-un foarte mare puzzle; presupusa camera de gazare din lagarul Auschwitz.
Acest documentar este primul dintr-o serie ce prezinta calatoria mea (a lui David Cole - autorul documentarului, n.t). din septembrie 1992 in Europa pentru a investiga eu insumi locurile pretinsei "Solutii Finale".
In nici intr-un caz nu se vrea a fi ultimul cuvant in controversa ce priveste Holocaustul, dimpotriva, sper ca acest documentar sa marcheze INCEPUTUL unei prea mult intarziate dezbateri deschise.
Ce e fapt si ce e doar propaganda de razboi in ceea ce priveste evenimentele cunoscute ca Holocaust?"
Cititi materialul istoricului englez David Irving,
Lasati vaporul Auschwitz sa se scufunde. Un material ce nu trebuie ratat.

Descarca filmul part.1 Descarca subtitrare part.1
Descarca filmul part.2 Descarca subtitrare part.2

Puteţi de asemenea să il urmariţi online pe google video la adresele
http://video.google.com/videoplay?docid=-9018244396551481095&hl=ro
http://video.google.com/videoplay?docid=-6194561819065306389&hl=ro

1 comentarii:

Anonim spunea...

Foarte bine ca ati pus filmul aici!
Trebuie promovat si deschise cat mai multe minti.

Trimiteți un comentariu

Vă rugăm ca înainte de a vă expedia mesajul să vă alegeți un nume pentru a nu crea confuzii în dezbateri. Mulțumim pentru înțelegere.
Dacă nu aveți de spus nimic constructiv, nu scrieți. Nu vor fi publicate comentarii lipsite de sens sau în care sunt atacate organizații naționaliste și membri ai acestora.
„Fiecare va trebui să știe că pentru atitudinea sa va răspunde. Nu poate trăi pe lume o nație dispusă la toate părerile, la toate atitudinile...”