Presedintele Traian Basescu a participat pe 7 august la deschiderea Congresului Jurnalistilor Romani de Pretutindeni, iar pe 8 august si-a propus sa mearga si la Cladova (Kladovo), in Serbia, unde are loc partea a doua a evenimentului. Prima editie a Congresului International al Jurnalistilor Romani, care se desfasoara sub genericul “Limbaj-Mesaj-Libertate”, este organizata de Forumul International al Jurnalistilor Romani, cu sprijinul Departamentului pentru Relatiile cu Romanii de Pretutindeni din cadrul Ministerului Afacerilor Externe. Participa aproximativ 100 de reprezentanti ai presei din Romania si din R. Moldova, Ucraina, Serbia, Ungaria, Bulgaria, R. Macedonia, Albania). “Am abandonat politica nederanjarii vecinilor privind minoritatea romana”, a precizat seful statului, referindu-se deschis la inflexibilitatea autoritatilor de la Belgrad. Sarbii din Romania se bucura de reprerzentare directa in Parlamentul de la Bucuresti, iar romanii din Timoc nu au macar o scoala cu predarea in limba materna.
Fara biserica, fara scoala in limba materna
Romanii din Timoc au reusit sa-si incropeasca o agentie la Negotin (Nighotin), botezata “TimocPress”, care prezinta pe Internet stiri, muzica, documentare cu privire la tot arealul romanilor: aromani, istro-romani, megleno-romani, moldoveni, vlahi etc., in limba materna romana, in limba oficiala sarba si in limba engleza. Este sustinuta financiar foarte slab de catre Consiliul Minoritatii Nationale Romane din Serbia, prin Biroul din Cladova. Romanii din Timoc nu au dreptul la o biserica in limba romana. Este cunoscut cazul preotului ortodox Boian Alexandrovici din Malainita, care a construit pe cont si suferinta proprii, prima bisericuta romaneasca pentru cei 250000 de romani/vlahi dintre Timoc si Morava Serbia de Rasarit. Fiind neincapatoare, a parintele Boian a pus temelia unei a doua biserici pe 8 martie 2008. Imediat Primaria din Negotin i-a cerut sa demoleze constructia in termen de 15 zile. Serbia sfideaza nu numai acordurile semnate cu Romania, dar si Consiliul Europei, care, in octombrie 2008, prin rezolutia nr. 1632 a Adunarii Parlamentare, a somat Belgradul sa ia masuri corespunzatoare pentru a le permite romanilor/vlahilor de pe vaile Timocului, Moravei si Dunarii accesul la innvatamant, la presa si la administratie publica in limba materna si sa le ofere mijloacele necesare pentru a-si tine serviciile religioase in limba romana; sa identifice si sa aplice solutii tehnice pentru receptarea emisiunilor in limba romana, difuzate in Voivodina. Din nefericire, Consiliul Europei face doar recomandari si “roaga insistent” autoritatile sarbe sa coopereze cu Biserica Ortodoxa Sarba si cu Biserica Ortodoxa Romana pentru gasirea unei solutii practice pentru ca libertatea religioasa pentru romanii din Timoc sa fie reala, asa cum se intampla deja in Voivodina, unde s-a deschis “vitrina bunelor relatii romano-sarbe”. Limba vlaha nu exista. Romanii din Timoc vorbesc o superba limba romana arhaica, asemanatoare graiului banatean. Se conserva inca traditii dacice printre taranii din Bor, un sat mare, devenit prin asimilare oras majoritar sarbesc. Guvernul de la Belgrad a dat o lege prin care se interzice stabilirea in Bor a romanilor din jur. Sun acceptati doar cei care locuiesc la peste 350 de kilometri departare. Este tot o forma de marginalizare si de asimilare indirecta, mai ales ca sarbii au fost adusi cu forta din zonele sarace.
Forme de asimilare, utilizate de Belgrad
“Bunele relatii romano-sarbe” s-au validat din plin de-a lungul timpului. Romania a cedat mereu, iar sarbii au cerut si cer mereu. Pana la formarea statului roman in 1859, sarbii numeau Tara Romaneasca “Vlasca” – Vlahia, denumirea mai recenta a Daciei. Conform Registrului Academiei Sarbe din 1892, autoritatile de la Belgrad foloseau termenul “rumuni”, iar nu pe cel de “vlah”. Cuvantul “rumun” s-a folosit oficial in perioada 1846-1900. Dupa 1900, sarbii vor folosit cu obstinatie numai termenul “vlasi”, iar numele de persoane au fost slavizate: Ion – Iovan, Patru-Petar, Floarea- Tzveta. Numele de familie au primit sufixul “-ovici”. “Probabil, în perioada urmatoare, România trebuie sa-si aseze chiar printre prioritatile maxime ale politicii sale externe apararea drepturilor minoritatii române pe teritoriul statelor din vecinatate. Daca observati, este o nuanta putin diferita în conditiile în care facem eforturi pentru a sprijini minoritatea româna, oriunde s-ar afla ea: în America, în Australia, în Germania, în Franta, în Austria; dar, nuanta diferita este ca multi dintre românii din jurul frontierelor nu au avut optiunea de a nu mai fi cetateni români si acest lucru ne creeaza o obligatie în plus daca ne referim la românii din Ucraina sau la românii din Republica Moldova”, a subliniat Traian Basescu. Este campanie electorala, dar nuantarea e corecta si presedintele sustinea aceeasi idee si cu patru ani in urma. Fiind in Uniunea Europeana, Romania poate sa-si joace acest atuu puternic acum, cand tarile vecine ar vrea sa obtina acelasi statut. Perfect, dar sa respecte drepturile minoritatilor, cum face Romania. Daca nu vom valorifica acest atuu, asa cum au procedat unii parlamentari de Bucuresti care au votat alaturi de sarbi, atunci conationalii nostri din tarile vecine vor fi pierduti. Este posibil sa se repete esecul politic de la sfarsitul secolului al XIX-lea, cand Romania, cu toate eforturile remarcabile depuse, nu a reusit sa sprijine pe termen lung minoritatile romane din jur. sursa: gardianul.ro
Fara biserica, fara scoala in limba materna
Romanii din Timoc au reusit sa-si incropeasca o agentie la Negotin (Nighotin), botezata “TimocPress”, care prezinta pe Internet stiri, muzica, documentare cu privire la tot arealul romanilor: aromani, istro-romani, megleno-romani, moldoveni, vlahi etc., in limba materna romana, in limba oficiala sarba si in limba engleza. Este sustinuta financiar foarte slab de catre Consiliul Minoritatii Nationale Romane din Serbia, prin Biroul din Cladova. Romanii din Timoc nu au dreptul la o biserica in limba romana. Este cunoscut cazul preotului ortodox Boian Alexandrovici din Malainita, care a construit pe cont si suferinta proprii, prima bisericuta romaneasca pentru cei 250000 de romani/vlahi dintre Timoc si Morava Serbia de Rasarit. Fiind neincapatoare, a parintele Boian a pus temelia unei a doua biserici pe 8 martie 2008. Imediat Primaria din Negotin i-a cerut sa demoleze constructia in termen de 15 zile. Serbia sfideaza nu numai acordurile semnate cu Romania, dar si Consiliul Europei, care, in octombrie 2008, prin rezolutia nr. 1632 a Adunarii Parlamentare, a somat Belgradul sa ia masuri corespunzatoare pentru a le permite romanilor/vlahilor de pe vaile Timocului, Moravei si Dunarii accesul la innvatamant, la presa si la administratie publica in limba materna si sa le ofere mijloacele necesare pentru a-si tine serviciile religioase in limba romana; sa identifice si sa aplice solutii tehnice pentru receptarea emisiunilor in limba romana, difuzate in Voivodina. Din nefericire, Consiliul Europei face doar recomandari si “roaga insistent” autoritatile sarbe sa coopereze cu Biserica Ortodoxa Sarba si cu Biserica Ortodoxa Romana pentru gasirea unei solutii practice pentru ca libertatea religioasa pentru romanii din Timoc sa fie reala, asa cum se intampla deja in Voivodina, unde s-a deschis “vitrina bunelor relatii romano-sarbe”. Limba vlaha nu exista. Romanii din Timoc vorbesc o superba limba romana arhaica, asemanatoare graiului banatean. Se conserva inca traditii dacice printre taranii din Bor, un sat mare, devenit prin asimilare oras majoritar sarbesc. Guvernul de la Belgrad a dat o lege prin care se interzice stabilirea in Bor a romanilor din jur. Sun acceptati doar cei care locuiesc la peste 350 de kilometri departare. Este tot o forma de marginalizare si de asimilare indirecta, mai ales ca sarbii au fost adusi cu forta din zonele sarace.
Forme de asimilare, utilizate de Belgrad
“Bunele relatii romano-sarbe” s-au validat din plin de-a lungul timpului. Romania a cedat mereu, iar sarbii au cerut si cer mereu. Pana la formarea statului roman in 1859, sarbii numeau Tara Romaneasca “Vlasca” – Vlahia, denumirea mai recenta a Daciei. Conform Registrului Academiei Sarbe din 1892, autoritatile de la Belgrad foloseau termenul “rumuni”, iar nu pe cel de “vlah”. Cuvantul “rumun” s-a folosit oficial in perioada 1846-1900. Dupa 1900, sarbii vor folosit cu obstinatie numai termenul “vlasi”, iar numele de persoane au fost slavizate: Ion – Iovan, Patru-Petar, Floarea- Tzveta. Numele de familie au primit sufixul “-ovici”. “Probabil, în perioada urmatoare, România trebuie sa-si aseze chiar printre prioritatile maxime ale politicii sale externe apararea drepturilor minoritatii române pe teritoriul statelor din vecinatate. Daca observati, este o nuanta putin diferita în conditiile în care facem eforturi pentru a sprijini minoritatea româna, oriunde s-ar afla ea: în America, în Australia, în Germania, în Franta, în Austria; dar, nuanta diferita este ca multi dintre românii din jurul frontierelor nu au avut optiunea de a nu mai fi cetateni români si acest lucru ne creeaza o obligatie în plus daca ne referim la românii din Ucraina sau la românii din Republica Moldova”, a subliniat Traian Basescu. Este campanie electorala, dar nuantarea e corecta si presedintele sustinea aceeasi idee si cu patru ani in urma. Fiind in Uniunea Europeana, Romania poate sa-si joace acest atuu puternic acum, cand tarile vecine ar vrea sa obtina acelasi statut. Perfect, dar sa respecte drepturile minoritatilor, cum face Romania. Daca nu vom valorifica acest atuu, asa cum au procedat unii parlamentari de Bucuresti care au votat alaturi de sarbi, atunci conationalii nostri din tarile vecine vor fi pierduti. Este posibil sa se repete esecul politic de la sfarsitul secolului al XIX-lea, cand Romania, cu toate eforturile remarcabile depuse, nu a reusit sa sprijine pe termen lung minoritatile romane din jur. sursa: gardianul.ro
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
Vă rugăm ca înainte de a vă expedia mesajul să vă alegeți un nume pentru a nu crea confuzii în dezbateri. Mulțumim pentru înțelegere.
Dacă nu aveți de spus nimic constructiv, nu scrieți. Nu vor fi publicate comentarii lipsite de sens sau în care sunt atacate organizații naționaliste și membri ai acestora.
„Fiecare va trebui să știe că pentru atitudinea sa va răspunde. Nu poate trăi pe lume o nație dispusă la toate părerile, la toate atitudinile...”