O CATASTROFA NATIONALA: 23 AUGUST 1944

de Bogdan I. Stanciu

“Actul de la 23 August a fost opera colectiva a tuturor membrilor oligarhiei traditionale, a monarhiei si a aparatului de stat, toti luptand sa-si salveze pozitiile avute timp de secole.” (C. W. Forester)

23 AUGUST 1944 a insemnat pentru Romania o mare nenorocire: intrarea tarii in sfera de influenta a URSS, cu urmarile stiute. Nelecuiti de comunism (doar pe vremea lui s-au format si instruit) astazi guvernantii romani aniverseaza, ca inainte de 1989, acest eveniment nefericit din istoria recenta a tarii.

Ceea ce putina lume stie, este ca la 23 august 1944 regele Mihai a mintit cu buna stiinta. In “Proclamatia catre tara” difuzata in seara acelei zile – si redactata se pare de Lucretiu Patrascanu – suveranul a pretins ca intoarcerea armelor a fost rezultatul unor negocieri si ca Romania a beneficiat de conditii acceptabile.

Acest lucru nu este adevarat.

Dimpotriva, de la inceputul anului 1944, Ion si Mihai Antonescu incepusera tatonari diplomatice atat pe langa aliatii occidentali, cat si cu inamicul numarul unu, URSS. Mihai Antonescu tratase pentru iesirea Romaniei din razboi la Ankara, Berna, Madrid si Lisabona. De asemenea, ambasadorul roman in Suedia, Frederic Nanu, ca trimis al lui Ion Antonescu, purtase discutii directe cu omologul sovietic Alexandra Kollontay, la Stockholm. Alti doi diplomati, printul Barbu Stirbei si Constantin Visoianu negociasera la Cairo cu aliatii vestici, trimisi fiind de Iuliu Maniu, cu stirea si acordul sefului statului.

Regele Mihai insa, desi stia toate acestea, a preferat sa angajeze unilateral Romania intr-un armistitiu – care insemna de fapt o capitulare. El nu a tratat nimic. Mai mult, armistitiul s-a semnat abia pe 12 septembrie 1944, iar regele a refuzat sa puna in garda armata romana aflata in calea bolsevicilor asupra intarzierii ca si asupra prevederilor reale ale actului, gest ce a dus la caderea in prizonieratul sovietic, intre 23 august si 12 septembrie, a circa 130.000 de soldati romani, ulterior deportati in Siberia.

Dupa incheierea razboiului, Stalin i-a acordat regelui cea mai inalta deocratie sovietica, “Ordinul Pobeda”; insa nu cred ca in semn de recunostinta, ci probabil ironic, in bataie de joc. “Tatucul popoarelor”, cat era de criminal, ii detesta pe tradatori. Tot drept “rasplata” l-a lasat pe tron pana in ultima clipa inainte de a-l sili sa abdice, ca sa admire in voie noul drum pe care tara “se angajase” cu ajutorul sau.

Se spune ca la discutiile privind “armistitiul”, intre delegatia romana, condusa de Lucretiu Patrascanu, si cea sovietica, avand in frunte pe odiosul Comisar al Poporului V. Molotov, Patrascanu ar fi intrebat pe oficialul sovietic care este motivul pentru care conditiile impuse sunt atat de dure, “cand Antonescu avea conditii mai bune” (cu referire la tatonarile diplomatice mentionate anterior). Cu duritatea recunoscuta, diplomatul pumnului in masa a dat un raspuns care nu mai lasa loc de nici un comentariu: “Antonescu reprezenta poporul; voi nu reprezentati pe nimeni”.

Cum se va prezenta regele Mihai in fata instantei supreme, istoria? Poate ca posteritatea il va judeca pentru raul pe care l-a facut, atunci cand realitatea despre evenimentele din acele zile va iesi la iveala, iar la conducerea tarii nu se vor mai afla fosti demnitari comunisti, a caror putere isi trage seva din consecintele ”revolutiei antifasciste si antiimperialiste”. sursa: ro.altermedia.info