Adevărata miză pentru controlarea Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER)

Oportunism pentru eternitate

(textul de mai jos este un fragment dintr-un articol pe care îl puteţi citi integral la sursa observatorcultural.ro)

E de la sine înţeles că pentru aceşti domni, cercetători ai comunismului abstract, un institut de investigare a crimelor comunismului nu trebuie să se transforme în ceea ce Mihail Neamţu numeşte „un centru de medicină legală“. Nu, comunismul trebuie condamnat din bibliotecă, nu de la faţa locului. Gropile comune, călăii, vinovaţii nu există decît pe hîrtie. Un adevărat cărturar umanist nu are nevoie de numele victimelor şi ale călăilor, ci doar de „filme sau documentare profesioniste în limba engleză“ (neapărat în limba engleză, franceza nu se pune!). Mihail Neamţu e nemulţumit – şi înţeleg că nemulţumirea lui e împărtăşită şi de Vladimir Tismăneanu, de vreme ce profesorul de la Maryland nu se delimitează de emulul său – şi de faptul că cercetătorii IICCR au publicat „liste cu nume de torţionari, securişti sau informatori, ventilate (sic!) pe internet fără ca ideologia şi mandatul politic al poliţiei secrete să fie adecvat discutate“ (adecvat – adică aprobat de membrii Comisiei prezidenţiale sau în ce sens?).

Ruşine! pare să strige Mihail Neamţu, „nici un institut est-european dedicat problemei memoriei totalitarismului n-a canalizat întreaga energie a cercetătorilor săi“ pentru aşa un lucru de nimic precum identificarea celor responsabili de sistemul de represiune.

Dl Tismăneanu are dreptate. Eseul lui Mihail Neamţu este esenţial pentru adevărata miză a bătăliei pentru IICCMER. Demersul lui Marius Oprea – poate prea slobod la gură în dialogul cu cei de la Academia Caţavencu şi prea puţin academic în acel context –, i-a deranjat pe toţi cei care au interesul ca adevăraţii responsabili ai ororilor comuniste să rămînă necunoscuţi. Îndepărtarea lui Marius Oprea de la conducerea IICCMER ar fi o recunoaştere oficială a caracterului pur demagogic al condamnării comunismului. Un act de care dl Tismăneanu nu ar fi străin.