Marius Oprea: Niciun securist nu a fost condamnat. Torționarii au pensii imense

Istoricul Marius Oprea a declarat, luni, la Brasov, ca a facut sute de plangeri penale impotriva securistilor si fostilor activisti comunisti, insa nimeni nu a fost condamnat.

Director al departamentului de Investigatii Speciale din cadrul Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului, Marius Oprea catalogheaza ca esec condamnarea comunismului, cat timp niciunul dintre cei care au efectuat crime in numele acestei ideologii nu a platit.

"Pana in 2010 am facut peste 400 de plangeri penale impotriva securistilor si activistilor PCR vinovati de crime. Apoi, lunar, primeam de la Parchetul General raspunsuri cu neinceperea urmaririi penale ori cu suspendarea cercetarilor, pe motiv ca faptele respective s-au prescris. Asa am ajuns sa nu avem nici un securist sau un activist in boxa acuzatilor", a precizat Marius Oprea, citat de Transilvania Expres.

Morţii din lăzile de marmeladă. Dezgropând ”duşmani ai poporului”, la Râpa Robilor

La începutul lunii iulie am fost la Aiud, pentru o săptămână. Istoricul Marius Oprea cu care sunt amic de ceva vreme, a mai făcut o încercare de a găsi rămăşiţele filozofului Mircea Vulcănescu şi să scoată la iveală mai multe victime ale terorii comuniste, care au murit în puşcăria politică din oraş în anii 50-60. Între 1948 şi 1964 au murit în închisoarea din oraş, după statisticile oficiale, 437 de deţinuţi, dar cifra reală poate fi mai mare, în jur de 700. Printre ei s-au aflat politicieni de toate culorile, ofiţeri, preoţi, oameni de cultură, ”chiaburi” şi ”burghezo-moşieri”. Dintre ei îi amintim, în afară de Vulcănescu, doar pe generalii Iosif Iacobici, Nicolae Macici şi Constantin Eftimiu, pe poetul devenit călugăr Sandu Tudor, sau pe episcopul romano-catolic maghiar Szilard Bogdanffy. Ei au fost îngopaţi fără semne distinctive pe dealul numit Râpa Robilor.

Marius Oprea şi Dan Voinea. Numitorul comun: deconspirare cu limite?

Astăzi, în holul Bibliotecii Centrale Universitare „Eugen Todoran” din Timişoara a avut loc deschiderea expoziţiei „Numitorul comun – moartea”. Aceasta îşi propune, conform spuselor realizatorilor săi, să arate publicului timişorean adevăratele dimensiuni ale terorii regimului comunist din România. Şi mai ales să dezgroape morţii celui mai criminal regim din istoria poporului român. Nu însă şi vinovaţii de crimele comunismului pentru că unul dintre colaboratorii lui Marius Oprea este nimeni altul decât procurorul Dan Voinea care s-a remarcat prin înverşunarea cu care acoperă vinovaţii din dosarele Revoluţiei şi Mineriadelor. În semn de protest faţă de prezenţa lui Dan Voinea la o manifestare care îşi propunea declarativ să demaşte crimele comunismului mai mulţi tineri au părăsit sala de conferinţă. Marius Oprea întreba (confuz, naiv sau prefăcut?) "de ce s-au ridicat?", să fie atât de naiv încât să nu cunoască rolul lui Dan Voinea, ca procuror, în tăinuirea vinovaţilor de crimele din decembrie 1989 şi ale mineriadelor regimului neo-comunist al lui Ion Iliescu? Alternativa la conspirarea crimelor comunismului de către institutul lui Tismaneanu este o deconspirare "cu limite" a lui Marius Oprea & Co.?

Ne-am aşteptat poate prea mult de la această manifestare a Centrului de Investigare a Crimelor Comunismului din România. Dincolo de dezgustul de a respira acelaşi aer cu cadavrul politic al primarului gropar al Timişoarei, Gheorghe Ciuhandu, am asistat şi la un cult al personalităţii lui Marius Oprea prin proiecţia filmului "Vânătorul de securişti", în care am văzut un "vânător" fără pradă...

Am plecat de la conferinţă cu un amestec de sentimente: dezamăgirea că nu se încearcă o deconspirare totală a crimelor comunismului (prezenţa procurorului Dan Voinea, omul lui Iliescu, indică asta), dar şi cu speranţa că va veni o zi în care alţi oameni (poate cei care s-au ridicat şi au plecat de la conferinţa de azi) vor dezvălui toate crimele comunismului şi îi vor deconspira şi pe cei care i-au protejat pe autorii crimelor ducând astăzi toate aceste strădanii pe linie moartă, inventând un surogat de "cercetare".

Comunismul nu este istorie: Comunismul este o CRIMĂ! (video)

Sub acest titlu CICCR (Centrul pentru Investigarea Crimelor Comunismului din România) va organiza o  școala de vară la Făgăraş-Sâmbăta de Sus, în colaborare cu Fundaţia Culturală Negru Vodă, Memorialul Rezistenţei Anticomuniste „Ţara Făgăraşului” şi Fundaţia Konrad Adenauer.

Participanții vor fi 15 tineri între 14 și 19 ani, selectați în urma unui concurs. Organizațiile organizatoare au făcut în acest sens un apel către tinerii din Făgăraș și din împrejurimi, pentru a realiza un interviu de istorie orală cu o persoană care s-a născut şi şi-a trăit copilăria în timpul regimului comunist din România. detaliile participării la concurs sunt disponibile pe siteul CICCR – condamnareacomunismului.ro.

Interviu cu Marius Oprea, fost preşedinte al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului

Sistemul securisto-comunist trăieşte şi în PNL şi loveşte în oricine îi demască indivizii tenebroşi care îl compun.

Istoricul Marius Oprea crede că nu există nici un domeniu care să nu fie afectat de influenţa „sistemului", adică de vechea reţea extrem de eficientă a foştilor activişti şi securişti, „continuată astăzi" de odraslele lor. Unul dintre exemplele acestei continuităţi se află chiar în partidul de unde provine Marius Oprea, fiindcă istoricul a fost pus la colţ în PNL de un fost colaboraţionist al regimului comunist.

Marius Oprea: Peste 10.000 de persoane au fost executate de fosta Securitate fără a fi judecate

Peste 10.000 de persoane au fost executate în România, în timpul comunismului, de fosta Securitate, fără a fi judecate, pentru că s-ar fi opus regimului comunist, a declarat, miercuri, la Alba Iulia, coordonatorul Centrului pentru Investigarea Crimelor Comunismului, Marius Oprea.

Marius Oprea a spus că din estimările centrului pe care îl conduce circa 10.000 de oameni au fost executaţi ilegal de către fosta Securitate, fără a fi judecaţi.

Oprea a spus că acestor victime li se adaugă aproape 7.000 de oameni care au fost executaţi în baza unor condamnări la moarte şi încă 150.000 de oameni care au murit în detenţie în lagărele şi închisorile din România.

Marius Oprea dă în judecată Guvernul şi se teme că va fi aruncat din casă de oamenii lui Boc

Decizia noii conduceri a Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc de a extinde activitatea şi asupra perioadei postcomuniste şi a mineriadelor îi stârneşte nedumerirea fostului şef al institutului. Marius Oprea acuză noua conducere a IICCMER de politizare a activităţii institutului.

Şi, mai mult, atrage atenţia că, astfel, se încearcă inclusiv „politizarea Istoriei”. În plus, schimbat peste noapte din funcţie, fostul şef al IICCMER anunţă că va da în judecată Guvernul pentru decizia de înlocuire, pe care o vede ca fiind ilegală.

Proaspăt şomer, prin înlocuirea cu politologul Vladimir Tismăneanu, istoricul Marius Oprea este de părere că extinderea activităţii la perioada postcomunistă şi la mineriade „arată deruta care i-a cuprins pe succesorii mei”. Marius Oprea este de părere că, prin această primă decizie a echipei lui Tismăneanu, „crimele comunismului devin Istorie”.

Dati-i înapoi sapa lui Marius Oprea!

Autor: Doina IOANID

În ultima vreme, Marius Oprea a devenit un caz. Ma întreb de ce un om care a dovedit ce poate, cu vorba și cu fapta, dar mai ales cu fapta, trebuie să devină în România un caz. De ce nu un om apreciat, pentru că-și face bine treaba? De ce avem nevoie de cazuri?  De ce a fost demis un om care s-a ocupat concret de aflarea adevărului, de aducerea la lumină a crimelor unui regim care a distrus și a frînt sistematic vieți? De ce tot acest tam-tam? Răspunsul este unul singur: Marius Oprea este un om incomod,  care nu se teme să spună lucrurilor pe nume, să meargă să facă săpături, la propriu, să se lupte pentru cei care nu mai sînt sau își așteaptă de ani buni dreptatea.

Sapa lui Marius Oprea a deranjat pe multi, atît de mulți, încît Emil Boc a hotărît sau a fost constrîns să i-o confiște. Și a reușit. Cum? Printr-o decizie politică. Statutul IICCMER i-a permis. Un institut al memoriei, al investigației crimelor comunismului n-ar fi trebuit din start să fie dependent de decizii politice. Faptul că primul ministru numește direct președintele executiv al IICCMER este o mare greșeală.

Un institut atît de important nu trebuie politizat, nu  trebuie sa fie la cheremul fluctuațiilor politice. Dacă mîine vom avea un alt premier, din altă tabără politică, ce facem? Ne jucăm de-a demisul și învestitul în funcții? Ce se întîmplă dacă unui premier nu-i place culoarea ochilor unui om capabil? E absurd. IICCMER trebuie sa fie independent, chiar dacă pentru asta vor trebui fonduri particulare sau europene. Iar numirea președintelui său executiv trebuie să țină cont de un singur lucru: faptele concrete. Pentru că atunci cînd faptele vorbesc, restul e tăcere. Cel mult, zgomot de fond.

Așa că, dați-i înapoi sapa lui Marius Oprea! sursa: observatorcultural.ro

Adevărata miză pentru controlarea Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER)

Oportunism pentru eternitate

(textul de mai jos este un fragment dintr-un articol pe care îl puteţi citi integral la sursa observatorcultural.ro)

E de la sine înţeles că pentru aceşti domni, cercetători ai comunismului abstract, un institut de investigare a crimelor comunismului nu trebuie să se transforme în ceea ce Mihail Neamţu numeşte „un centru de medicină legală“. Nu, comunismul trebuie condamnat din bibliotecă, nu de la faţa locului. Gropile comune, călăii, vinovaţii nu există decît pe hîrtie. Un adevărat cărturar umanist nu are nevoie de numele victimelor şi ale călăilor, ci doar de „filme sau documentare profesioniste în limba engleză“ (neapărat în limba engleză, franceza nu se pune!). Mihail Neamţu e nemulţumit – şi înţeleg că nemulţumirea lui e împărtăşită şi de Vladimir Tismăneanu, de vreme ce profesorul de la Maryland nu se delimitează de emulul său – şi de faptul că cercetătorii IICCR au publicat „liste cu nume de torţionari, securişti sau informatori, ventilate (sic!) pe internet fără ca ideologia şi mandatul politic al poliţiei secrete să fie adecvat discutate“ (adecvat – adică aprobat de membrii Comisiei prezidenţiale sau în ce sens?).

Ruşine! pare să strige Mihail Neamţu, „nici un institut est-european dedicat problemei memoriei totalitarismului n-a canalizat întreaga energie a cercetătorilor săi“ pentru aşa un lucru de nimic precum identificarea celor responsabili de sistemul de represiune.

Dl Tismăneanu are dreptate. Eseul lui Mihail Neamţu este esenţial pentru adevărata miză a bătăliei pentru IICCMER. Demersul lui Marius Oprea – poate prea slobod la gură în dialogul cu cei de la Academia Caţavencu şi prea puţin academic în acel context –, i-a deranjat pe toţi cei care au interesul ca adevăraţii responsabili ai ororilor comuniste să rămînă necunoscuţi. Îndepărtarea lui Marius Oprea de la conducerea IICCMER ar fi o recunoaştere oficială a caracterului pur demagogic al condamnării comunismului. Un act de care dl Tismăneanu nu ar fi străin.