Drumul național-socialiștilor - Drumul Războinicilor

Dmitry Borovikov (09.06.1984-18.05.2006)

Pasiunea şi emoţiile care au înconjurat moartea lui Dima Borovikov s-au risipit. Noi informaţii despre circumstanţele morţii sale ies la iveală. Aproape toate organizaţiile naţionaliste au încercat sã facã un mic gheşeft, cum este publicarea de articole, infomaţii furate ostentativ de pe site-ul "Valul Rusesc" care strânge bani pentru înmormântare (sperăm cã gândurile lor au fost sincere), dar care pur şi simplu se linguşesc sub gloria lui Dima şi a bãieţilor lui.

Ei bine, hai sa rãmânã pe conştiinţa lor, timpul va spune cât valoreazã fiecare. Deşi, desigur, au fost şi cuvinte simple şi sincere, de durere, plasate în jurnalele personale ale camarazilor. De aceea, cred cã cititorilor site-ului NS nu le-ar fi de prisos sã afle despre viata şi biografia acestui om remarcabil, care a trãit o viaţã ca un adevãrat Naţional-Socialist.

Viaţa eroului nostru s-a dezvoltat, la fel ca majoritatea oamenilor, în acei ani grei când Uniunea Sovieticã trosnea din toate cusăturile şi se pãrea cã viaţa lui a fost sortită să devină una din "vieţile gri" a milioane de cetãţeni din fosta Uniune Sovieticã. El îşi începe viaţa "ca toatã lumea": în primul rând merge la grãdiniţã, şi apoi creste, învaţã, lucreaza, etc Doar că, la un moment dat, drumul sau de om, sã spunem aşa, conştientizează care este "esenţa vieţii" şi face alegerea carierei sale: fie ca o luntre pluteşte pe cursul vieţii unde îl duc valurile, fie începe sã se lupte şi sã încerce sã realizeze ceva. Dima s-a nãscut într-o familie rusã obişnuitã.

Dar, în anii de şcoalã el s-a remarcat în mod vizibil printre colegii sãi. Ştiind cã ţara sa se îndreaptã direct în abis, i se trezeşte dorinţa inconştientã de a se confrunta cu acest lucru. În principiu, au fost multe gânduri similare, dar numai câteva, într-adevãr au început sã se lupte, a încercat sã înoate împotriva curentului "stabilit". Încet dar sigur, unul dintre gânduri devine conştient de neregulile prezente în starea actuală de lucruri. Este evident faptul cã Rusia fãrã luptã, an dupa an, primea chiriaşi, intruşi care treptat, se transformau în stăpâni.

Dmitri a fost unul din aceia pe care Lev Gumiliov îi numea pasionaţi. Chiar şi în liceu Dima era un lider. În jurul lui a adunat camarazi şi a fost primul care a acţionat împotriva oaspeţilor nedoriţi. Dima a fost semnificativ diferit de colegii lor, în toate privinţele. Deschiderea minţii sale a făcut-o cartea lui Adolf Hitler, "Mein Kampf". Dupa lectură, lumea în care trăia a fost mutata "cu capul în jos". S-au altfel spus, s-a reaşezat. A fost necesar doar pentru a avea o percepţie adecvatã a realitãţii şi a minţii analitice luminoase cu care Dima a fost inzestrat de la naştere pentru a înţeleage cu ce se va confrunta Rusia urmând calea "reformelor democratice".

După ce a citit cartea, Dima a inceput să caute aliaţi ideologici pentru a continua o luptã mai activã. În noul mediu, el primeşte prima experinţă a unei ciocniri grave cu "oaspeţii". Dima este temperat în noile condiţii, este trădat de vechi prieteni, şi în locul lor vin noi camarazi NS. El face cunoştinţă cu Dmitry Bobrov şi cu participarea activã a lui Dima, Bobrov creeazã un nou grup puternic de skinheads, construit exclusiv pe principiile naţional-socialismului - celebrul grup Shultz 88. În noua echipă nu este loc pentru alcool şi fumat. Grupul în mod activ publicã literaturã NS, se antreneazã asiduu, în mod activ ajusteazã balanţa rasialã în Sankt-Petersburg.

Activitatea lui Dmitry este de invidiat. În paralel cu SH88, el împreună cu un camarad convins NA - Ruslan, creeazã o altã brigadã - «Mad Crowd», care a fost deosebit de brutalã pentru duşmani şi trãdãtorii naţiunii. "MC" a acţionat fără compromisuri şi cu cruzime. Pe contul lor sunt trecuţi mai mult de 200 de duşmani ucişi sau rãniţi.

În perioada aprilie 2005, Dima e declarat in cautare pe plan internaţional "pentru extremism", este menţionat că este "foarte periculos" şi "în timpul arestării poate opune rezistenţã". De numele lui Dmitri sunt legate mai multe crime răsunatoare de profil din urã rasialã şi naţională. Noi nu vom comenta detaliile, astfel încât sã nu dăm informaţii pentru jurnalişti. De asemenea, de el si camarazii săi este legată trecerea Mişcării de la "rãzboiului rece" (utilizarea de arme albe), la un adevãrat "razboi fierbinte" (utilizarea de TNT, arme de foc, etc), trecerea la un nou nivel de luptă. Astãzi, numele de Dmitry Borovikov – este un simbol al luptei pentru ideile naţional-socialiste. O lupta fãrã compromisuri împotriva autoritãţilor anti-naţionale. Lupta pentru un viitor strălucit pentru poporul nostru, iar acel viitor nu credem că este posibil fãrã ideile NS.

Nikolai Dmitriev Borovikov - RIP

În ajunul Sabatului din iulie, în Sankt-Petersburg, aparatul represiv al autoritãţilor locale şi-au intensificat presiunea asupra tuturor persoanelor implicate în NS. Ca rezultat, s-a aflat unde se afa Dima . Cum? Detaliile nu sunt cunoscute înca îndeajuns, dar este clar cã cineva a dat informaţii cãtre serviciile corespunzãtoare. Versiunea oficialã este cã, atunci când era pe cale de a fi arestat, el a opus rezistenţă şi, dupa aceea, cu un "al doilea glonţ", a fost ranit mortal. Dar existã alte informaţii, în conformitate cu care Dima a stat cu prietena sa pe o bancã în parc. Vãzând cã se apropie nişte poliţişti, dintre care unul avea o armă AK-47 (!), Dima a fugit. Poliţiştii au deschis focul imediat. Martorii au auzit cel puţin 5 împuşcãturi. Nici un fel de "avertisment" şi nici o "ofertă de a se preda" nu a fost făcută ...

Dima, rãnit, stătea pe iarbã, sângerând ... În mâna dreaptã a avut strâns cuţitul ... A murit în drum spre spital. Dmitri nu a avut de gând sã se predea "autoritãţilor". A trãit pe principiul naţional-socialist: victorie ideologicã - sau moarte ! Victorie sau moarte ! Ori aşa, ori aşa ! Fară nici o a treia opţiune. Nici un compromis. Dima a ales-o pe ultima. Dima a murit neînvins. El a luptat ca un naţional-socialist şi a murit ca un naţional-socialist adevărat.

A murit în luptã. Înmormantarea s-a petrecut modest si liniştit. Au fost prezente doar rudele. A fost îngropat în aceleaşi haine în care a murit eroic. Este semnificativ faptul cã la cimitir a fost O DUBĂ, plină cu Trupele Speciale, precum şi locul morţii sale, care sunt sigur cã, foarte curând o sa devinã un loc cult, ultimele zile ale comemorării era mereu păzit "de cãtre oameni în costum civil" şi poliţia, temându-se, cum ei singuri au spus,"de provocãri” ...

Chiar şi dupã moartea lui Dima regimului îi este fricã în continuare. Le este fricã de cei care vor merge pe urmele lui Dmitri şi ai asociaţilor sãi. Teamã, deoarece aceia ce vor merge pe drumul spre naţional-socialism, camarazi tineri, se vor uita atent la ceea ce au fost învãţaţi de cãtre Dmitri Borovikov, Dmitri Bobrov, Ruslan şi mulţi altii. Se va ţine seama de greşelile Eroilor şi vor continua lupta noastrã Sfântă care ar pune capãt cu siguranţã regimului anti-naţional şi vor aduce triumfului naţional-socialismului. Pentru cã nu poate fi altfel. Pentru cã în timp ce poporul încă mai are oameni ca Dmitri Borovikov, Alexandru Koptsev, Dmitri Bobrov, Ruslan Melnik, putem declara cu responsabilitate : VIITORUL NE APARTINE NOUÃ !!!

Valul Rusesc

Extras din nr 2 al revistei Naţionaliştilor Autonomi din Timişoara, Ofensiva NS.