Tu ai intrat în casa mea prin geam,
în stilul tău – violent, autoritar, totalitar,
ca o furtună trecând peste hotar,
fiind din moşi-strămoşi barbar.
Tu ai intrat mai rău decât tâlharul,
cu baioneta străpungând hotarul,
făcând ca peste plai necazul şi amarul
să stoarcă lacrimi precum storcătorul.
Tu ai venit pretins erou-apărător,
dar cine te-a chemat în ajutor?
Că eu, de când te ştiu, ai fost cotropitor,
dorind să-ngenunchezi acest popor.
Poporul meu pe care tu nu-l recunoşti
drept cel care a fost şi este – român,
dar şi peste acest mult pătimit pământ – stăpân,
ţinându-l permanent sub ale tale oşti.
Tu ai venit şi stai în capul mesei, uitând
că ai şi tu ţară, mamă, frate, soră, tată „drag”,
care te-aşteptă, poate, de-amar plângând,
că ai uitat drumul spre casă, spre-al tău meleag.
Întoarce-te, că ei te cheamă, uită de mine,
că mie-mi este foarte bine fără tine,
fără-ale tale oşti, maşini blindate, tancuri,
care ne asupresc de două veacuri.
Tu nu eşti eliberator şi nici tâlhar,
tu eşti un monstru – adevărat barbar.
Ia-ţi baioneta ruginită şi casca demodată
şi, rogu-te, pleacă, pleacă, pleacă odată!
De tine eu nevoie n-am avut şi nici nu am,
de-ajuns cât mi-ai călcat tot neamul în picioare.
Eu n-o să uit, şi nici urmaşii din ale Patriei hotare,
că tu ai intrat în casa mea prin geam.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
Vă rugăm ca înainte de a vă expedia mesajul să vă alegeți un nume pentru a nu crea confuzii în dezbateri. Mulțumim pentru înțelegere.
Dacă nu aveți de spus nimic constructiv, nu scrieți. Nu vor fi publicate comentarii lipsite de sens sau în care sunt atacate organizații naționaliste și membri ai acestora.
„Fiecare va trebui să știe că pentru atitudinea sa va răspunde. Nu poate trăi pe lume o nație dispusă la toate părerile, la toate atitudinile...”