CENTRUL DE INVESTIGARE A CRIMELOR COMUNISMULUI DIN ROMÂNIA: COMUNICAT DE PRESĂ

CENTRUL DE INVESTIGARE A CRIMELOR COMUNISMULUI DIN ROMÂNIA
B-dul Nicolae Bălcescu nr. 21, et. 1, sector 1, Bucureşti
Email: ciccromania@gmail.com

- COMUNICAT DE PRESĂ -


PERSOANE UCISE DE SECURITATE ALE CĂROR CADAVRE SE PRESUPUNE CĂ AU FOST ÎNGROPATE ÎN SUBSOLUL FOSTEI CLĂDIRI A SECURITĂŢII DIN CLUJ

Centrul de Investigare a Crimelor Comunismului din România (CICCR) este un proiect dezvoltat în cadrul Fundaţiei Societatea Civilă. CICCR are drept scop derularea acelor acţiuni care vor duce la identificarea actelor de încălcare a drepturilor omului în România comunistă, dinamizarea politicilor instituţionale în ceea ce priveşte condamnarea reală a abuzurilor şi crimelor săvârşite în numele regimului comunist din România, desfăşurarea unor investigaţii de natură să furnizeze instituţiilor abilitate şi publicului larg date privind crimele şi abuzurile săvârşite de acest regim, sprijinirea oricăror iniţiative legislative, a procedurilor judiciare şi a cercetărilor ştiinţifice de natură să ducă la condamnarea penală şi morală a acestor crime şi abuzuri.
În cursul lunilor septembrie şi octombrie 1949 Tribunalul Militar din Sibiu a pronunţat sentinţe de condamnare la moarte şi la închisoare pe diferite termene pentru o serie de persoane care au fost implicate în mişcarea de rezistenţă armată anticomunistă din Munţii Apuseni.
Persoanele reţinute care au fost judecate şi condamnate au făcut parte din grupările de rezistenţă conduse de către maiorul deblocat Nicolae Dabija şi Alexandru Maxim, cei implicaţi fiind repartizaţi pentru proces în două loturi, numite fiecare după numele conducătorului organizaţiei. Din documentele Securităţii rezultă că sentinţele pronunţate de instanţa militară de judecată au fost stabilite în prealabil la Bucureşti, de către conducerea Direcţiei Generale a Securităţii Poporului.
După pronunţarea sentinţelor, persoanele care au primit condamnări cu închisoare pe diferite termene au fost încarcerate pentru executarea pedepselor la diferite penitenciare din ţară. Gheorghe Pintilie (nume real Pantelei Bodnarenko), Directorul general al Direcţiei Generale a Securităţii Poporului, a dispus ca unii dintre indivizii care au fost consideraţi mai periculoşi şi “au tras cu arma în organele noastre” să fie supuşi unui regim mai aspru de detenţie. După cum se va vedea, toţi cei care au fost aleşi să beneficieze de un regim mai greu de detenţie, în scurt timp au sfârşit prin a fi omorâţi la Securitatea din Cluj. Aceştia au fost aduşi şi depuşi la Penitenciarul Tribunalului din Cluj, de unde au fost transferaţi pentru cercetări suplimentare la sediul Securităţii din oraş. Şase condamnaţi au ajuns la Securitate în ziua de 2 aprilie, iar alţii şapte, în ziua de 5 aprilie 1950. Toţi au fost ucişi în subsolul clădirii Securităţii, unde atunci funcţiona arestul dar şi un spaţiu destinat pentru torturarea celor reţinuţi acolo. Crimele au fost înfăptuite de cadre operative de la Securitatea din Cluj, din ordinul direct al colonelului Patriciu Mihai (nume real, Grunsperger Mihai), acesta fiind atunci şeful Direcţiei Regionale a Securităţii Poporului Cluj. Mărturiile unor contemporani, foşti deţinuţi politici sau foşti angajaţi civili în serviciul Securităţii, anumite informaţii transmise şi perpetuate în timp de către unele persoane care au lucrat sau mai lucrează încă în clădirea fostei Securităţi, susţin ipoteza că cadavrele celor 13 victime au fost depuse într-o încăpere aflată în subsolul clădirii, a cărei intrare a fost obturată sau închisă cu zidărie. Configuraţia actuală a încăperilor aflate în subsolul imobilului, indică prezenţa unui compartiment dreptunghiular care se dezvoltă din zidul răsăritean al fundaţiei şi elevaţiei construcţiei, acesta fiind practic o încăpere care în prezent nu are nici un gol de acces.
Securitatea din Cluj a funcţionat la începutul anilor `50 ai secolului trecut în imobilul situat pe str. Republicii nr. 23, astăzi clădirea adăpostind Palatul Copiilor. În imobil se află şi sediul Filialei judeţene Cluj a Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici din România.
Cazul ne-a fost semnalat printr-o adresă primită în 30 aprilie 2010 din partea AFDPR Cluj, în care CICCR a fost solicitat să investigheze aceste crime şi să verifice ipoteza, confirmată în timp de multe surse orale, prin care cadavrele celor 13 victime au fost depuse şi apoi zidite în acea încăpere subterană. În data de 21 mai 2010, CICCR a înaintat o adresă către domnul Valentin Cuibuş, directorul Palatului Copiilor din Cluj, prin care, după ce s-a expus problematica cazului, s-a cerut permisiunea verificării, prin decapare, a stratului de tencuială ce acoperă zidăria compartimentului subteran, pentru a se putea identifica intrarea care a fost închisă în trecut cu zidărie. Demersul nostru către actualul administrator al clădirii a rămas însă fără răspuns. Menţionăm că AFDPR Cluj a cerut sprijin de specialitate pentru verificarea zidăriei şi găsirea osemintelor domnului Gheorghe Petrov, arheolog expert la Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei din Cluj, specialistul şi colaboratorul CICCR pentru domeniul investigaţiilor speciale. Eventuala descoperire a rămăşiţelor pământeşti ale celor 13 persoane ucise şi depuse în subsolul clădirii fostei Securităţi din Cluj, implică, conform legislaţiei în vigoare, deschiderea unei cercetări penale, care este de competenţa exclusivă a Parchetului Militar. În concepţia CICCR, toate crimele înfăptuite de Securitate în timpul regimului comunist sunt crime împotriva umanităţii, această încadrare juridică nefiind încă recunoscută de către legislaţia din România.
Din dispoziţiile unor şefi ai Securităţii statului din anii de început ai regimului comunist, s-a trecut peste hotărârile unor instanţe militare de judecată, iar mulţi oameni condamnaţi la pedepse privative de libertate au fost scoşi din puşcării şi apoi executaţi. Astfel de cazuri sunt cunoscute în multe locuri din ţară, cel de la Cluj fiind un exemplu între multe altele.
Toate cele 13 victime de la Cluj au Certificate de Deces eliberate ulterior de Consiliul Popular al oraşului Cluj în anul 1957. La motivele decesului, la toţi sunt menţionate cauze medicale, cum ar fi TBC pulmonar pentru unii sau pneumonie pentru alţii.

Lista persoanelor pe care le-am identificat că au fost ucise în sediul Securităţii din Cluj

1. ROBU IOAN – N. 22 mart.1922 în Timişoara, fiul lui Constantin şi Elena. Necăsătorit. Domicilia în Bucureşti şi era student în anul IV la Drept. Anterior absolvise Academia Comercială din Bucureşti. Fost secretar general al Tineretului Universitar Naţional-Ţărănesc din Centrul Universitar Bucureşti până în 1947. Arestat în 12 febr.1949 şi condamnat de Tribunalul Militar Sibiu în 15 oct. 1949 la M.S.V. Închis la Penitenciarul din Piteşti, iar în 15 mart. 1950 a fost transferat la Penitenciarul Tribunalului din Cluj. A fost scos din închisoare şi transferat la Securitatea din Cluj, unde a fost ucis în 2 apr. 1950. A făcut parte din grupul Alexandru Maxim din zona Galda de Jos, jud. Alba.

2. MAXIM ALEXANDRU – N. 22 mart. 1926 în Ulmeni-Pământeni din jud. Ilfov, fiul lui Constantin şi Alexandrina. Domicilia în com. Sălciile, jud. Prahova. S-a stabilit la Galda de Jos, jud. Alba, unde a organizat o grupare de rezistenţă anticomunistă. Arestat în 8 mart. 1949. Condamnat de Tribunalul Militar Sibiu în 18 oct. 1949 la M.S.V. Închis la Aiud şi transferat în febr. 1950 la Penitenciarul Tribunalului Cluj. Scos din penitenciar şi mutat la Securitatea din Cluj unde a fost executat în 2 apr. 1950.

3. NIŢESCU NICOLAE – N. 30 ian. 1908 în com. Cândeşti, jud. Dâmboviţa, fiul lui Marin şi Maria, domiciliat în Bucureşti. Căsătorit cu Elena Angheluţă, sora soţiei lui Nicolae Dabija. A fost ofiţer de artilerie, trecut în rezervă în 1946 cu gradul de maior. A sprijinit gruparea de partizani condusă de N. Dabija. Arestat în 16 mart. 1949 la Bucureşti. Condamnat în 30 sept. 1949 de Tribunalul Militar Sibiu la M.S.V. Scos din Penitenciarul Tribunalului Cluj şi ucis de Securitatea Cluj în 2 aprilie 1950.

4. POP ALEXANDRA – N. 4 febr. 1927 în Bistra, jud. Alba, fiica lui Teofil şi Maria. Ulterior, mama sa s-a recăsătorit cu Gheorghe Balea. Necăsătorită. Membră activă în organizaţia de partizani Frontul Apărării Naţionale, condusă de maiorul Nicolae Dabija. Arestată de Securitate în 4 martie 1949 în urma luptei de la Muntele Mare în Apuseni. Condamnată de Tribunalul Militar Sibiu în 30 sept. 1949 la M.S.V. A trecut prin închisoarea de femei de la Mislea, dar a fost adusă la Securitatea din Cluj şi ucisă în 2 aprilie 1950.

5. MOLDOVAN SIMION – N. 6 mart. 1929 în Teiuş, jud. Alba, fiul lui Simion şi Agneta. Domicilia în Blaj. Era student la Academia Comercială din Bucureşti. Membru activ în organizaţia lui N. Dabija. Arestat la 4 mart. 1949 în timpul acţiunii de la Muntele Mare. Condamnat de Tribunalul Militar Sibiu în 30 sept. 1949 la M.S.V. A fost scos din penitenciar şi executat în 2 apr. 1950.

6. ANGHELUŢĂ MIHAI – N. 4 oct. 1920 în Galaţi, fiul lui Dumitru şi Elena. A sprijinit organizaţia lui N. Dabija. Soţia lui Dabija era vară primară cu Angheluţă. A absolvit Facultatea de drept din Bucureşti în 1943. În perioada 8 nov. 1944 – 1 iun. 1945 a deţinut funcţia de şef al cabinetului lui Petru Groza. A fost apoi diplomat în Ministerul de Externe, de unde a fost comprimat la 1 sept. 1947. Arestat în 24 mart. 1949 şi condamnat de Tribunalul Militar Sibiu în 30 sept. 1948 la M.S.V. A fost scos din penitenciar şi executat la 2 apr. 1950 de Securitatea din Cluj.

7. BEDELEANU IOAN – N. 6 dec. 1919 în Mihalţ, jud. Alba, fiul lui Mihai şi Maria. Căsătorit, avea doi copii. De meserie era pantofar. A fost în război, pe ambele fronturi, în răsărit şi apus. A avut legături cu organizaţia condusă de Alexandru Maxim. Arestat în 5 martie 1949 şi condamnat de Tribunalul Militar Sibiu în 18 oct. 1949 la 20 de ani M.S. Închis la Aiud şi Gherla. A fost scos din penitenciar şi transferat la Securitatea din Cluj unde a fost ucis în 5 aprilie 1950..

8. DALEA EMIL – N. 20 august 1917 în Galda de Jos, jud. Alba, fiul lui Gheorghe şi Paraschiva. Agricultor, fost ceferist. Era căsătorit şi avea doi copii. A luptat pe front unde a fost şi rănit. A avut gradul de sergent. A fost membru în organizaţia lui Alexandru Maxim. Arestat la 9 mart. 1949 şi condamnat de Tribunalul Militar Sibiu la 20 de ani M.S. Închis la Aiud şi Sibiu. În febr. 1950 a fost transferat la Penitenciarul Tribunalului Cluj, de aici fiind preluat de Securitatea din Cluj, care l-a executat în 5 apr.1950.

9. FLORINC MIHAI – N. 17 sept. 1905 în com. Întregalde, jud. Alba, fiul lui Ioan şi Floarea. Căsătorit, cu patru copii. A fost curatorul (administratorul) bisericii greco-catolice din comună, secretar la primărie, gestionar la cooperativă, avea moară şi joagăr. A sprijinit organizaţia lui Alexandru Maxim. Arestat în 14 mai 1949. Condamnat de Tribunalul Militar Sibiu în 15 oct. 1949 la 15 ani M.S. A fost luat din penitenciar de Securitatea din Cluj, care l-a executat în 5 apr. 1950.

10. MĂRGINEANU PETRU - N. 7 febr. 1903 în com. Obreja, jud. Alba, fiul lui Simion şi Rozalia. A fost fratele lui Nicolae Mărgineanu, profesor universitar la Cluj. Căsătorit, avea trei copii. Agricultor, fost primar liberal al comunei, vreme de 14 ani, până în 1945. A sprijinit organizaţia lui Alexandru Maxim. Arestat în 16 mart. 1949, condamnat de Tribunalul Militar Sibiu în 20 oct. 1949 la 20 de ani M.S. A fost scos din penitenciar şi transferat la Securitatea din Cluj, unde a fost ucis în 5 apr. 1950.

11. OLTEANU EMIL – N. 11 nov. 1922 în com. Galda de Jos, jud. Alba, fiul lui Toma şi Sabina. Ţăran agricultor, căsătorit şi avea o fetiţă. A luptat în război pe frontul de apus. A sprijinit organizaţia lui Alexandru Maxim. Arestat în 28 mart. 1949 şi condamnat de Tribunalul Militar Sibiu, în 18 oct. 1949, la 20 de ani M.S. Închis la Aiud şi Gherla. În febr. 1950 a fost transferat la Securitatea din Cluj, unde a fost ucis în 5 apr. 1950.

12. PICOŞ FLORIAN – N. 15 oct. 1899 în com. Galda de Jos, jud. Alba, fiul lui Ion şi Nastasia. Ţăran agricultor, căsătorit cu patru copii. În perioada 1941-1942 a fost primar al comunei din partea P.N.Ţ. A aderat la organizaţia anticomunistă condusă de Alexandru Maxim, fiind liderul acesteia în com. Galda de Jos. Arestat în 10 mart. 1949 şi condamnat de Tribunalul Militar Sibiu, în 15 oct. 1949, la 20 de ani M.S. Închis la Aiud, Gherla şi Sibiu. În febr. 1950 a fost scos din penitenciar şi transferat la Securitatea din Cluj, unde a fost executat în 5 apr. 1950.

13. VANDOR VICTOR – N. 28 aug. 1910 în com. Întregalde din jud. Alba, fiul lui Isidor şi Paraschiva. Învăţător în com. Întregalde. Căsătorit, fără copii. A luptat pe frontul de răsărit unde a fost şi rănit. A fost membru activ în organizaţia condusă de Nicolae Dabija. Arestat în 4 mart. 1949 în timpul luptei de la Muntele Mare, unde a fost rănit. Condamnat la 25 de ani M.S. de Tribunalul Militar Sibiu în 15 oct. 1949. Închis la Gherla, transferat în febr. 1950 în Penitenciarul Tribunalului Cluj, de unde a fost scos şi dus la Securitatea din Cluj, care l-a executat în 5 apr. 1950.