Nu eşti învins decât dacă refuzi lupta. – Mircea Eliade

miercuri, 23 februarie 2011

Bătălia pe Codul Muncii: de ce se tem sindicatele, de ce se bucură patronii

Modificările Codului Muncii promovate de guvernul Boc i-au făcut pe sindicalişti să vadă unda verde pentru abuzurile angajatorilor. Reprezentanţii patronatelor sunt împărţiţi: unii susţin proiectul Guvernului, alţii dau dreptate şi sindicatelor.


Modul în care noul Cod al Muncii pare să fi împărţit din nou ţara în clasa patronilor favorizaţi şi clasa muncitorilor călcaţi în picioare nu este tocmai aproape de adevăr. Opoziţia formată din noua alianţă USL (PSD, PNL şi PC) a anunţat că se opune vehement noilor prevederi şi că va depune moţiune de cenzură dacă Guvernul condus de Emil Boc îşi va angaja răspunderea pe acest proiect. Pe aceeaşi poziţie potrivnică se află sindicatele, dar şi o parte a reprezentanţilor patronatelor.

Mărul discordiei: contractul colectiv naţional
Cezar Corâci, preşedintele UGIR-1903, confederaţia patronală a industriei din România, susţine că organizaţia sa este de partea sindicatelor când vine vorba despre desfiinţarea contractelor colective de muncă, dar în rest se bucură, ca şi restul asociaţiilor patronale, de „cadourile Guvernului": introducerea indicatorilor de performanţă în evaluarea angajaţilor, eliminarea sistemului prin care „dura ani de zile să dai afară un om şi tot nu reuşeai" sau posibilitatea angajării unui absolvent pe o perioadă de 6 luni, fără să-i bonifici studiile superioare.
Totuşi, Corâci dă dreptate sindicaliştilor la capitolul desfiinţarea contractelor colective de muncă: „Mie, care am 200 de angajaţi, îmi convine să am un contract colectiv la nivel de ramură. Nu sunt în stare să stau de vorbă cu fiecare muncitor, să-i aflu plusurile şi minusurile". Corâci susţine că, într-o cultură a muncii de tip american, aceste contracte nu îşi au rostul: „Acolo firmele au zeci de angajaţi la direcţia de resurse umane, cu specialişti şi psihologi care evaluează personalul. La noi aşa ceva nu există". Principalul efect al desfiinţării „totale şi bruşte" a contractelor colective de muncă va fi, crede Corâci, că o mulţime de angajatori îşi vor plăti oamenii cu salariul minim, restul intrând în zona evaziunii fiscale. „Mie nu îmi convine asta, pentru că ei sunt concurenţa mea neloială", spune şeful UGIR-1903. Cezar Corâci susţine că cei interesaţi de eliminarea acestui tip de contracte sunt următoarele tipuri de jucători pe piaţa muncii: IMM-urile care ar dori să-şi plătească angajaţii doar cu salariul minim, „câteva multinaţionale" care ştiu să facă optimizare fiscală, oferind avantaje nefiscale angajaţilor şi firmele care vor „să aducă muncitori din Pakistan".
Un sistem „îngheţat din 1989"
Florin Pogonaru, preşedintele Asociaţiei Oamenilor de Afaceri din România, arată însă că nu este chiar aşa când vine vorba de contractele colective de muncă. Asemenea Guvernului, organizaţia sa este „ferm împotriva contractelor colective de muncă la nivel naţional". Motivul: nu permit reprezentativitatea unor organizaţii patronale sau chiar sindicale, în cadrul negocierilor. „Din 1989, acest sistem a îngheţat şi aşa a rămas. S-a ajuns practic ca patronatele să se vândă şi să se cumpere, să fie transferate de la unul la altul, pentru că au înregistrate nu ştiu câte contracte colective la nivel naţional", explică Pogonaru miza pentru care diverşi afacerişti au ajuns şefi de patronate. Sistemul este putred, arată Pogonaru, promovând negocieri la mai multe nivele între patronat şi sindicat - la nivel naţional, la nivel de ramură, la nivel de firmă, astfel încât se ajunge la un talmeş-balmeş. Totuşi, proiectul Guvernului nu este pe de-a-ntregul pe placul Asociaţiei Oamenilor de Afaceri. Prevederi precum prelungirea perioadei pentru un contract cu perioadă determinată până la 3 ani pot da naştere la abuzuri, spune Pogonaru, lucru susţinut şi de sindicate.
Lista bubelor din noul Cod al Muncii
Preşedintele Cartel Alfa, Bogdan Hossu, ne-a explicat că eliminarea contractelor colective de muncă este doar una dintre multele derapaje ale Codului Muncii promovat de Guvernul Boc. „Sunt lucruri care defavorizează clar salariaţii în raport cu angajatorii", spune Hossu. Iată cele mai importante prevederi din Codul Muncii pe care sindicaliştii le contestă:
- dreptul angajatorului de a stabili unilateral obiective de performanţă pentru salariaţi şi criterii de evaluare a acestora. „Instituirea pur şi simplu a acestui drept, fără a se preciza un sistem de limitare rezonabilă a obiectivelor de performanţă, deschide calea către abuzuri. Angajatorii vor putea stabili obiectivele în aşa fel încât salariaţii vor putea fi concediaţi cu uşurinţă pentru necorespundere profesională", susţine Cartel Alfa.
- dreptul angajatorului să reducă unilateral programul de lucru al salariaţilor de la 5 la 4 zile pe săptămână, cu reducerea corespunzătoare a salariului, precum şi să trimită salariaţii în concediu fără plată pe o perioadă de 15 zile lucrătoare consecutive pe an. „Angajatorul va putea invoca motivul că şi-a redus temporar activitatea, pentru a-şi micşora costurile cu salariile, fără a mai fi obligat să plătească salariaţilor 75% din salariul de bază. Costurile oricărei conjuncturi economice nefavorabile sunt transferate exclusiv pe seama salariaţilor", conform Cartel Alfa.
- majorarea la 3 ani a perioadei pentru care se poate încheia un contract pe durată determinată şi posibilitatea prelungirii contractului fără limită de număr al prelungirilor (faţă de maximum 3 contracte succesive pe durata determinată, cum era până acum). „Majoritatea salariaţilor vor fi angajaţi cu contract pe perioadă determinată. În acest fel va dispărea complet siguranţa şi protecţia locului de muncă, salariaţii nu vor mai primi plăţi compensatorii, nu vor mai putea face credite", explică Bogdan Hossu.
- eliminarea limitărilor de situaţii în care un angajator poate recurge la angajări de muncitori temporari. „Angajatorii vor recurge din ce în ce mai mult la astfel de angajări, având în vedere că salariul unui lucrător angajat în acest fel este protejat de lege doar la nivelul salariului minim garantat în plată".
- extinderea duratei de referinţă pentru calcularea timpului de muncă maxim (48 de ore pe săptămână) la 12 luni (se face media săptămânală raportată la un an, astfel că vor putea cu uşurinţă apărea perioade în care angajatul este obligat să muncească mult peste baremul maxim săptămânal).
- majorarea de la 30 la 60 de zile a termenului de compensare a muncii suplimentare cu timp liber, precum şi posibilitatea angajatorului de a solicita salariaţilor efectuarea de ore suplimentare pentru a compensa zile libere plătite acordate în situatia reducerii activităţii angajatorului.
- crearea şi modificarea normelor de muncă doar de către angajator, fără acordul salariatului sau al sindicatului. „Patronul poate oricând să modifice norma de muncă, ceea ce înseamnă că poate să modifice după bunul plac salariul. Salariaţii vor deveni sclavii propriului contract de muncă", explică Bogdan Hossu.
- diminuarea rolului sindicatelor şi introducerea posibilităţii ca salariaţii să fie reprezentaţi de diverse persoane în relaţia cu patronii. „Reprezentanţii salariaţilor nu sunt organizaţi pe criteriul unor interese comune şi nu-i reprezintă pe salariaţi decât sporadic. În practică, sunt oameni ai patronului care nu-i reprezintă în nici un caz pe salariaţi, ci interesele patronului. Organizaţia Internaţională a Muncii subliniază că nu este legitimă utilizarea instituţiei reprezentanţilor lucrătorilor ca instrument pentru slăbirea poziţiei organizaţiilor sindicale", arată Cartel Alfa.
http://www.romanialibera.ro/bani-afaceri/piata-muncii/cum-arata-viitorul-cod-al-muncii-217565.html

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Vă rugăm ca înainte de a vă expedia mesajul să vă alegeți un nume pentru a nu crea confuzii în dezbateri. Mulțumim pentru înțelegere.
Dacă nu aveți de spus nimic constructiv, nu scrieți. Nu vor fi publicate comentarii lipsite de sens sau în care sunt atacate organizații naționaliste și membri ai acestora.
„Fiecare va trebui să știe că pentru atitudinea sa va răspunde. Nu poate trăi pe lume o nație dispusă la toate părerile, la toate atitudinile...”