Nu eşti învins decât dacă refuzi lupta. – Mircea Eliade

luni, 6 iunie 2011

Soldaţi în rol de cobai!...

10 lucruri de stiut despre...
... Scandaluri privind experimentele medicale făcute pe soldaţi

Fiecare dintre noi ne imaginam că suntem super eroii desenelor animate pe care le urmărea în copilărie. Ulterior când am trecut de acea parte a copilăriei, aceşti super eroi au rămas acolo în spatele micului ecran sau pe benzile desenate. Totuşi ideea de a avea un supererou în armata pe care o conduci nu a părut o idée absurd multora dintre liderii marilor puteri ale lumii. Aşa au apărut experimentele militare top secret. Însă cum secretele se mai şi află vă prezentăm zece scandaluri.


Vedere în infraroşu. Marina Americană a vrut să dea superioritate soldaţilor săi în cel de-al doilea Război Mondial asupra adversarilor. Aşa că au urmărit mărirea spectrului vizual al propriilor soldaţi în infraroşu. Cercetătorii ştiau că vitamina A conţine o moleculă senzitivă la lumina. Aşa că au hrănit voluntari cu suplimente făcute din ficat iar vederea acestora a început să se schimbe în câteva luni, extinzându-se în zonă infraroşie. Desigur, succesul a fost trecător, alţi oameni de ştiinţă reuşind să dezvolte un telescop electronic pentru a vedea în respectivul spectru, aşa că cercetările pe oameni au fost abandonate. Alte naţiuni s-au jucat şi ele cu vitamină A în timpul aceluiaşi război. Piloţii japonezii au primit atâta vitamină pentru a le fi îmbunătăţită vederea nocturnă astfel încât în anumite cazuri vederea lor s-a îmbunătăţit cu 100%.

Injecţia de plutoniu. În timp ce SUA se aflau în cursă realizării primei bombe atomice aproape de finele celui de Al Doilea Război Mondial, cercetătorii au vrut să ştie mai mult despre ce plutoniu şi efectele sale. Aşa că testele au început pe 10 aprilie 1945, prin injectarea de plutoniu în două victime ale unui accident de maşină de la Oak Ridge, Tennesse. Voiau să vadă cât de rapid scăpa corpul uman de radiaţie. Acela a fost primul din peste 400 de experimente. Studiile au variat de la efectele unor doze variate de radiaţii până la tratamente experimentale pentru cancer. Dovezile despre ele au devenit publice în 1995, când Departamentul de Energie le-a făcut publice.

Omul- rachetă. Înainte ca omul să ajungă în spaţiu şi pe Luna, drumul spaţial a avut un erou necunoscut. Cercetătorii NASA au dezvoltat motoare cu viteze de peste 640 de kilometri pe oră. Primele experimente cu cimpanzei n-au dat niciun rezultat pentru că aceştia mureau din cauza leziunilor de pe creier. Din 1954 colonelul John Stapp de la Aviaţia SUA a fost supus la 35 de astfel de experimente, inclusiv o viteză-record de 1.017 kilometri la oră. În timpul experimentelor Stapp a suferit numeroase contuzii, a avut coaste rupte, două încheieturi fracturate, şi-a pierdut dinţii şi şi-a spart vasele de sânge din ambii ochi.

Porcuşorii pacifişti de Guinea. Cei mai mulţi soldaţi nu se aruncă în lupta contra viruşilor ucigaşi şi a bacteriilor. Dar exact acest lucru l-au făcut peste 2.300 de adventişti de ziua a saptea în armata americană. Cum ei interpretau porunca biblica “Să nu ucizi!” literal, n-au vrut sa lupte pe front. S-au oferit voluntari, însă, pentru a fi cobai pentru testarea de vaccinuri împotriva armelor biologice. Au avut febra timp de câteva zile, răceli, alergii, dureri adânci de oase de la boli cum ar fi febra Q. Totuşi niciunul nu a murit în timpul “Operaţiunii Haina Albă”, care a avut loc la Fort Detrick, Maryland, intre 1954 pana in 1973.
Să cazi cu viteza sunetului Când US Air Force a vrut să vadă cât de bine pot supravieţui piloţii la salturi de la mare altitudine, au apelat la Căpitanul Joseph Kittinger Jr. Pilotul de teste a făcut câteva sărituri în cadrul “Proiectului Excelsior” din anii 1950. De fiecare dată urca la mare înălţime cu baloane înainte de a se arunca şi apoi deschide paraşuta deasupra New Mexico. Recordul său îl constituie zborul din 16 august 1960, când a sărit de la 102.800 picioare, adică 31,33 kilometri înălţime. De aici el a prins 988,13 kilometri pe oră, nu departe de viteza sunetului. A îndurat temperaturi de -70 de grade Celsius.

Război cu marijuana. Drogurile psiho-active precum marijuana, LSD şi PCP, nu sunt valoroase doar pentru cartelurile columbiene. Odată cercetătorii credeau că pot scoate din uz soldaţii inamici drogându-i. Voluntari ai Armatei SUA au inhalat marijauna, acid şi praf de îngeri într-o locaţie de la Edgewood, din 1955 până în 1972. US Army eventual a dezvoltat o artilerie halucinogenă care lasă subiecţii căzuţi laţi timp de câteva zile. Academia Naţională de Ştiinţe a realizat un studiu în 1981 care a arătat că nu au avut efecte secundare de boală de la teste. Dr. James Ketchum a publicat din interior prima relatare a cercetării în 2007, în cartea “Razboi Chimic: Secrete Aproape Uitate”. Aici cea mai periculoasă pare o armată de jamaicani …

Gaz sarin pulverizat pe marinari. Ameninţările războaielor chimice şi biologice au determinat US Department of Defense, Departamentul de Apărare al SUA, să pornească “Proiectul 112” din 1963 până la începutul anilor ‘70. O parte a experimentelor au constat în pulverizarea navelor şi a sute de marinari cu difersi agenţi precum gaz sarin sau VX. Prin acestea se dorea testarea procedurilor de decontaminare. Pentagonul a făcut publice detaliile asupra proiectului în 2002 iar Administraţia Veteranilor a început studierea posibilelor efecte printre marinari. Acesta a fost doar unul dintre multele experimente chimice realizate de SUA, care au început cu testele de gaz de muştar în al Doilea Război Mondial.

Clarviziune parapsihologică. Că şi în cazul "flăcării violete” şi SUA au fost atente cu personajele lor parapsihice. Pentagonul a cheltuit cam 20 de milioane de dolari testând puterile extrasenzoriale precum vederea la distanţă, între 1972 şi 1996. Vizionării ar fi trebuit să descopere detalii geografice, locaţii pe care nu le-au văzut niciodată, cum ar fi rachetele nucleare sau buncărele altor state. Versiunile americane ale lui Aliodor au dat rezultate diferite agenţiilor de spionaj care se luptau pentru serviciile lor. Proiectele au fost denumite "Flacăra Gratarului” sau "Star Gate” (Poartă Stelară). CIA a declasificat informaţiile în 2002, ceea ce a permis lumii să vadă că şi americanii au flăcările lor, dar nu violete".

Soldatul universal Somnul poate fi cel mai mare inamic al unui soldat, fie în lungile bătălii de mai multe zile, fie pe durată unor misiuni mai mari în jurul lumii. Militarii au încercat să depăşească obstacolul dând soldaţilor "go pills” care conţineau stimulenti precum amfetamine. Recent, militarii au testat cu succes un medicament numit Modafinil sau Provigil. Acesta face soldaţii în stare să lupte 40 de ore în continuu fără efecte de boală sau oboseală. Iar US Defense Advanced Research Projects Agency (DARPA) "Agenţia SUA de Proiecte şi Cercetări Defensive Avansate "finanţează acum şi alte tehnici anti-somn, cum ar fi stimularea transcraniala magnetică, care închide creditul în electromagnetism.

Armura internă. Poate că soldaţii universali nu sunt aşa de departe până la urmă, dacă proiectul "Armura interioara” al DARPA va avea succes. Prin acesta se încearcă transferul către oameni a unor abilităţi extreme ale anumitor animale , cum ar fi gâştele care zboară la altitudini de 11.000 de metri. Sunt vizaţi şi leul de mare, care îşi redirecţionează fluxul de sânge din organele non-critice când se scufundă, ceea ce reduce cererea de oxigen. Proiectul încearcă să facă soldaţii imuni la o serie de infecţii, arme chimice, biologice sau radiologice. În acelaşi timp, se doreşte ca soldaţii să fie adaptaţi la tot felul de condiţii extreme de temperatură, altitudine şi medii naturale dure
http://www.historia.ro/exclusiv_web/10-lucruri/articol/scandaluri-privind-experimentele-medicale-facute-soldati

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Vă rugăm ca înainte de a vă expedia mesajul să vă alegeți un nume pentru a nu crea confuzii în dezbateri. Mulțumim pentru înțelegere.
Dacă nu aveți de spus nimic constructiv, nu scrieți. Nu vor fi publicate comentarii lipsite de sens sau în care sunt atacate organizații naționaliste și membri ai acestora.
„Fiecare va trebui să știe că pentru atitudinea sa va răspunde. Nu poate trăi pe lume o nație dispusă la toate părerile, la toate atitudinile...”