“Minoritati” de tot felul

Nationalistii Autonomi Timisoara contra sectei pedofile "Copiii Domnului"

sursa: Altermedia

de Bogdan Mateciuc

In Occident, pana in anii 1970, homosexualitatea era privita ca o boala mintala. Incepand din anul 1972, la presiunile politice ale activistilor homosexuali, Asociatia Americana de Psihiatrie a eliminat acest comportament din categoria bolilor din Manualul de Statistica si Diagnostic. In urmatorii 20 de ani, datorita eforturilor homosexualilor de a obtine acceptarea societatii fata de comportamentele lor, homosexualitatea a fost mutata succesiv dintr-o categorie statistica in alta, in sensul reducerii componentei patologice.

Aceasta evolutie a atitutidinii oficiale fata de homosexualitate a influentat in mica masura opinia oamenilor de rand, care continua sa vada homosexualitatea ca pe o perversiune. De asemenea, unii membri ai profesiei psihologice si psihiatrice continua sa considere homosexualitatea ca fiind o deviatie de comportament si ofera consiliere acelor homosexuali care vor sa devina heterosexuali.

Dincolo de disputa politica in jurul posibilitatii de tratare a homosexualitatii, exista numerosi oameni care si-au schimbat orientarea sexuala – in ambele sensuri, atat de la heterosexualitate la homosexualitate, cat si de la homosexualitate la heterosexualitate. Aceasta arata ca, departe de a fi innascuta, homosexualitatea este un comportament dobandit care se poate trata.

In lupta lor pentru acceptare de catre societate, activistii homosexualii se prezinta ca o minoritate discriminata si incearca sa faca o paralela cu negrii din SUA din anii 1960, care luptau pentru drepturi egale cu albii. Comparatia nu sta insa in picioare, pentru ca comportamentele sexuale ale unei persoane nu sunt innascute si nu sunt de natura a-i conferi acelei persoane statutul de „minoritate”. Daca am urma aceeasi logica, ar trebui sa vorbim si despre „minoritatea pedofililor” sau „minoritatea zoofililor”. De fapt, chiar negrii din SUA resping aceasta comparatie intre lupta lor pentru dreptate si ce fac si vor homosexualii.

Si totusi, cineva chiar vorbeste despre „minoritatea pedofililor”, iar cei ce o fac sunt activistii pedofili din tari ca SUA sau Olanda. Asemenea homosexualilor, ei sunt organizati in asociatii anti-discriminare care incearca sa convinga societatea de normalitatea relatiilor pedofile. Unul dintre principalele argumente folosite este acela ca dragostea nu trebuie incriminata atat timp cat este consensuala. Desigur, argumentul se poate folosi la fel de bine si pentru relatiile sexuale cu animale.

Parcurgand aceiasi pasi pentru normalizarea pedofiliei, activistii pedofili se bucura de simpatie din partea homosexualilor, care gazduiesc articole pro-pedofilie in paginile revistelor pentru homosexuali.

Arestarea, in Romania, a directorului OTV Doru Iuga, vine sa confirme legatura „subtila” intre homosexualitate si pedofilie. In numeroase tari din lume, Marea Britanie, homosexualii au manifestat intotdeauna pentru reducerea varstei legale pentru acte sexuale. Intr-una dintre declaratiile facute dupa arestare, Iuga a pretins ca actele sexuale cu minori de acelasi sex, de care e invinuit, au avut loc fara constrangere. In mesajele postate pe internet, homosexualii ii iau apararea lui Iuga, afirmand ca relatiile sexuale cu minori au fost benevole. „A fost chiar o placere pentru acei minori”, ar adauga alti activisti.

Acesti oameni pretind dreptul la casatorie si dreptul de a adopta copii. Comentariile sunt de prisos.

Odata deschisa usa falsei tolerante fata de niste comportamente sexuale aberante, de ce nu am manifesta aceeasi deschidere fata de toate comportamentele „diferite”, in numele diversitatii si al nediscriminarii?