IDEILE LUI BEN RUBI, de GIOVANNI PAPINI

Am dat la inserat in mai multe ziare urmatorul anunt:

“Caut secretar poliglot, filozof, celibatar, rabdator, nomad. A se prezenta pana la 20 iulie la Hotel Mon Repos, orele zece seara.”

Cum de catva timp sufar de insomnie, examinarea candidatilor m-ar ajuta sa trec noaptea.

Au venit 63, dintre ei, 47 erau evrei. Am ales un evreu: pe cel care, dintre toti, mi s-a parut cel mai inteligent.

Doctorul Ben Rubi avea toate calitatile pe care le pretindeam, in plus alte cateva la care nu ma gandisem. Era un tanar scund, cu umerii putin adusi, cu obrajii supti, cu ochii in fundul capului, cu parul deja putin albit si cu tenul de culoarea noroiuluiverzui al namolului de balta. Se nascuse in Polonia, primele studii le-a facut la Riga, si-a luat doctoratul in filozofie la Jena, si in filologie moderna la Paris; a predat lectii la Barcelona si la Zurich. Parea foarte sarac si cu expresia unui caine care se teme de bataie, dar care totusi stie ca e necesar.

L-am intrebat, tot vorbind, cum se face ca evreii sunt, de obicei, atat de fricosi?

-“Fricosi? Vreti sa vorbiti, probabil, de curajul fizic, material, animalic. Cat despre curajul spiritual , evreii nu sunt doar curajosi, ci sunt cutezatori. N-au fost niciodata eroi la modul barbar, nici macar pe vremea lui David, dar ei , primii dintre toate popoarele, au considerat ca adevarata valoare a omului consta mai degraba in a-si incerca inteligenta decat in a omori finte, semeni de-ai lor.

Apoi de la dispersare incoace, evreii au fost totdeauna fara stat, fara guvernamant, fara armata; grupuri slabe in mijlocul unor multimi care ii urau. Cum vreti ca eroismul Cruciatilor si al Condotierilor sa se fi dezvoltat la ei?

Ca sa mu fim exterminati au trebuit si ei sa nascoceasca mijloace de aparare. Au avut doua: banii si inteligenta.

Evreii nu iubesc banii; trei sferturi din literatura lor, incepand cu Profetii, sunt considerate slavirii saracilor. Dar, pentru a se apara de oameni trebuie sa-I distrugi cu arme sau sa-I cumperi cu aur…

Neputand sa foloseasca armele, evreii, in lipsa de altceva, se apara deci , cu aurul – metal mai frumos si mai nobil. Florinii au fost lancile lor, ducatii spadele, sterlinele archebusele, dolarii mitralierele lor; arme nu intotdeauna eficace dar, din veac in veac tot mai puternice gratie intorsaturii pe care o ia civilizatia. Evreul capitalist prin legitima aparare, s-a pomenit in urma decaderii morale si mistice a Europei, unul din stapanii lumii, dar fara geniul si chiar vointa sa. Intai l-au fortat sa fie bogat; apoi au proclamat ca bogatia conteaza mai mult ca orice, asa incat, prin vointa inamicilor sai, saracul din Biblie, detinutul din Ghetto a devenit, zau, stapanul saracilor si al bogatilor.

“Ori mijloacele eficace dar, din veac in veac tot mai puternice gratie intorsaturii pe care o ia civilizatia. Evreul devenit capitalist prin legitima aparare, s-a pomenit in urma decaderii morale si mistice a Europei, unul din stapanii lumii, dar fara geniul si chiar vointa sa. Intai l-au fortat sa fie bogat; apoi au proclamat ca bogatia conteaza cel mai mult, asa incat, prin vointa inamicilor sai, saracul din Biblie, detinutul din Ghetto a devenit, zau, stapanul saracilor si al bogatilor.

“Ori, mijloacele pe care le folosira evreii, mai intai pentru apararea lor, devenira cu timpul instrumente de razbunare, inteligenta fiind, dupa mine, mai puternica decat aurul.

Ce putea sa faca evreul, tavalit in picioare si manjit si scuipat, ca sa se razbune pe dusmanii sai, decat sa injoseasca, sa urateasca, sa demaste, sa dizolve idealurile GOIMILOR, sa distruga valorile gratie carora Crestinatatea pretinde ca supravietuieste. Si intr-adevar, daca va uitati bine, inteligenta evreiasca n-a facut altceva, de un secol, decat sa sape si sa murdareasca credintele voastre cele mai scumpe si sa submineza coloanele care sustineau edificiul gandirii voastre. Din momentul in care evreii au putut scrie liber, tot esafodajul vostru spiritual ameninta sa cada.

“Romantismul german crease idealismul si reabilitase catolicismul; iata ca vine un evreias din Duesseldorf, Heine si isi foloseste verva vesela si rautacioasa ca sa-si bata joc de romantici, de idealisti si de catolici.

Oamenii au crezut intotdeauna ca politica, morala, religia si arta sunt manifestari superioare ale spiritului, care nu au nimic de-a face cu punga si cu burta; si iata ca soseste un evreias de la Treves, Marx si demonstrreaza ca toate aceste lucruri foarte ideale cresc in tarina si in ingrasamantul economiei de baza.

Toata lumea si-l inchipuie pe omul de geniu ca pe o fiinta divina si pe un crimunal ca pe un monstru; si iata ca vine un evreias din Verona, Lombroso, si va dovedeste, limpede ca buna ziua, ca omul de geniu este un epileptic pe jumatate nebun, iar criminalii nu sunt altceva decat supravietuitorii stramosilor nostri, deci rudele noastre apropiate.

La sfarsitul secolului al XIX-lea Europa lui Tolstoi, Ibsen, Nietzsche, Verlaine isi facea iluzii ca este una din marile epoci ale omenirii; dar apare un evreu din Budapesta, Max Nordau, si explica in joaca cum faimosii vostri poeti sunt niste degenerati si ca civilizatia voastra este intemeiata pe minciuna.

Fiecare dintre noi este convins ca este, in ansamblu, un om normal si moral; se prezinta insa un evreu din Freiberg, in Moravia, Sigmund Freud, si descopera ca, in cavalerul cel mai virtuos si mai distins se ascunde, potential, un invertit, un incestuos si un asasin.

De pe vremea Curtilor Galante si a trubadurilor platonici, suntem invatati sa consideram femeia ca un idol, ca o cupa a perfectiei; intervine un evreu din Viena, Weininger, si demonstreazastiintific si dialectic ca femeia este o fiinta ignobila si respingatoare, un abis de murdarie si de josnicie.

Intelectualii, filozofii si ceilalti au socotit ca inteligenta este singurul mijloc de a ajunge la adevar, a carui cercetare e cea mai mare glorie a omului; se iveste un evreu din Paris, Bergson, si prin analizele sale subtile si geniale, rastoarna intaietatea intelectualului, daramand edificiul milenar al platonismului si conchide ca gandirea conceptuala este incapabila sa prinda realitatea.

Religiile sunt aproape universal considerate ca rezultatul unei admirabile colaborari intre Dumnezeu si facultatea cea mai inalta pe care o poseda omul; si iata vine un evreu din Saint-Germain-en-Laye, Solomon Reinach, se straduieste sa demonstreze ca religiile sunt pur si simplu o ramasita a vechilor tabuuri salbatice, a sistemelor de prohibitie cu suprastructuri ideologice variabile.

Lumea credea ca traieste linistita intr-un univers solid, ordonat, avanddrept fundament Timpul si Spatiul, considerate ca distincte si absolute; dar rasare un evreu din Ulm, Einstein si stabileste ca timpul si spatiul nu sunt decat acelasi lucru, ca spatiul absolut nu exista, dupa cum nici timpul, ca totul este intemeiat pe o relativitate perpetua si ca edificiul vechii fizici, orgoliul stiintei moderne este distrus.

Rationalismul stiintific era sigur de a fi cucerit gandirea si de a fi furnizat cheia realului; dar apare un evreu din Lublin, Meyerson, si risipeste aceasta iluzie; legile rationale nu se adapteaza niciodata complet la real, exista totdeauna o ramasita ireductibila care desfide pretinsul triumf al mintii care judeca.

Si s-ar putea continua. Nu vorbesc de politica unde dictatorul Bismark are ca antagonist pe evreul Lasalle, unde Gladstone vede cum Disraeli il intrece, unde Cavour are ca brat drept pe evreul Artom, Clemenceau pe evreul Mandel si Lenin pe evreul Trotsky.

Observati ca nu am pus in frunte nume obscure sau de mana a doua. Europa intelectuala de azi este in mare parte sub influenta, daca vreti, sau vraja marilor evrei pe care i-am citat. Nascuti printre popoare diverse, ocupati cu cercetari diverse, ocupati cu cercetari diferite, toti cati sunt, germani sau francezi, italieni sau polonezi, poeti sau matematicieni, antropologi sau filozofi, au o trasatura comuna, un scop comun: de a pune la indoiala adevarul recunoscut, de a injosi ceea ce este inaltator, de a pata ceea ce este curat, de a sdruncina ceea ce este solid, de a ucide cu pietre ceea ce este respectat.

Acest efect dizolvant al otravurilor pe care le distilam de veacuri, este marea rasbunare evreiasca asupra lumii grecesti, latine si crestine.

Grecii si-au batut joc de noi, romanii ne-au decimat, crestinii ne-au torturat si ne-au jefuit, dar noi, prea slabi ca sa ne razbunam prin forta, am condus o ofensiva tenace si corosiva asupra stalpilor pe care se sprijinea civilizatia nascuta din Atena lui Platon si din Roma imparatilor si papilor. Si razbunarea noastra este la obiect. In chip de capitalisti, dominam pietele financiare intro vreme in care chestiunea economica reprezinta totul, sau aproape totul. Ca ganditori dominam pietele intelectuale, distrugand bucatica cu bucatica vechile credinte, sacre sau profane, religiile revelate sau laice. Evreul reuneste in el cele doua extreme cele mai de temut, despot in domeniul material, anarhist in domeniul spiritual. In ordinul economic, voi sunteti slugile noastre, iar in ordinul intelectual victimele noastre. Poporul care a fost acuzat de a fi jertfit un Dumnezeu, a vrut sa sacrifice idolii inteligentei si ai sentimentuluisi el va va constrange sa ingenuncheati in fata idolului celui mai puternic, singurul care a ramas: banul. Umilinta noastra, care porneste de la Bar-Cosceba pentru a se perpetua in ghetto-uri pana la revolutia franceza, umilinta noastra este in sfarsit bine platita. Si paria intre popoare poate sa cante imnul unei duble victorii.”

Si vorbind asa, maruntul Ben Rubi se inflacarase incet-incet; ochii ii sclipeau in fundul orbitelor; mainile sale slabe despicau vazduhul; vocea sa domoala la inceput, devenise patrunzatoare. Baga de seama ca spuse-se prea multe si tacu deodata. Urma o tacere lunga. La sfarsit, doctorul Ben Rubi ma intreba cu o voce timida si slaba:

“N-ati putea sa-mi avansati o mie de franci pentru serviciile mele? Trebuie sa imi fac o haina si as vrea sa-mi platesc niste mici datorii…”

Cum isi primi cecul, ma privi cu un suras care voia sa fie fin:

“nu luati ca atare paradoxurile pe care le-am debitat asta-seara. Asa suntem facuti evreii: ne place sa vorbim prea mult; si odata pornit vorbesti, vorbesti…si sfarsesti intotdeauna prin a jigni pe cineva. Daca v-am suparat cu ceva, va rog sa ma iertati.”