Am dat la inserat in mai multe ziare urmatorul anunt:
“Caut secretar poliglot, filozof, celibatar, rabdator, nomad. A se prezenta pana la 20 iulie la Hotel Mon Repos, orele zece seara.”
Cum de catva timp sufar de insomnie, examinarea candidatilor m-ar ajuta sa trec noaptea.
Au venit 63, dintre ei, 47 erau evrei. Am ales un evreu: pe cel care, dintre toti, mi s-a parut cel mai inteligent.
Doctorul Ben Rubi avea toate calitatile pe care le pretindeam, in plus alte cateva la care nu ma gandisem. Era un tanar scund, cu umerii putin adusi, cu obrajii supti, cu ochii in fundul capului, cu parul deja putin albit si cu tenul de culoarea noroiuluiverzui al namolului de balta. Se nascuse in Polonia, primele studii le-a facut la Riga, si-a luat doctoratul in filozofie la Jena, si in filologie moderna la Paris; a predat lectii la Barcelona si la Zurich. Parea foarte sarac si cu expresia unui caine care se teme de bataie, dar care totusi stie ca e necesar.
L-am intrebat, tot vorbind, cum se face ca evreii sunt, de obicei, atat de fricosi?
